ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2282/2022

Ședința publică din data de 13 aprilie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele;

Prin acțiunea formulată și înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 03.03.2015, sub nr. x/2015, reclamanta, în contradictoriu cu pârâta a formulat contestație împotriva Raportului de Evaluare nr. x/24.09.2014 emis de Inspecția de Integritate din cadrul ANI, solicitând anularea acestuia.

Prin sentința civilă nr. 115/2018 pronunțată în data de 26 februarie 2018, Curtea de Apel – secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare sub aspectul sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către reclamantă a infracțiunii prev. de art. 301 C. pen., ca fiind inadmisibilă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare ce constată starea de conflict de interese de natură administrativă ca fiind tardiv promovată.

Calea de atac exercitată împotriva acestei sentințe a fost admisă prin decizia nr. 6043 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, prin care s-a casat sentința atacată și s-a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.

Curtea de Apel Craiova – secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 94 din 30 martie 2021, rejudecând după casare, a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare sub aspectul sesizării Parchetului de pe lângă Judecătoria Craiova cu privire la existența indiciilor referitoare la săvârșirea de către reclamantă a infracțiunii prevăzute de art. 301 C. pen., ca fiind inadmisibilă, a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, privind anularea raportului de evaluare ce constată starea de conflict de interese de natură administrativă ca tardiv formulată.

Împotriva hotărârii instanței de fond recurenta-reclamantă A. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

În motivare arată că soluția a fost dată cu încălcarea dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., încălcându-se ordinea soluționării excepțiilor în funcție de efectele pe care acestea le produc.

Analizând fondul cauzei, din perspectiva soluționării excepției tardivității raportat la art. 2539 alin. (2) noul C. civ. privind caracterul întreruptiv provizoriu (condiționat de faptul dacă acțiunea este sau nu admisă), instanța a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor de drept material prevăzute de art. 180 alin. (2) și 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.

În privința contractului "Servicii de campanie de publicitate nr. x/28.06.29013" încheiat intre Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova și S.C. B. S.R.L. si al contractului nr. x/21.08.2012 referitor la raporturile contractuale dintre Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova și S.C. C. S.R.L. vizând participarea la subprogramul de screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin.

De observat este faptul că în chiar art. 1 "Părțile" la alin. (1) unde este nominalizată autoritatea contractantă Spitalul Clinic Municipal "Filantropia Craiova" ..., se arată clar că aceasta este reprezentată legal de manager Dr. D., fapt ce dovedește irefutabil împrejurarea că actul juridic s-a născut prin angajarea răspunderii celor doua entități de către cei abilitați legal în acest scop.

Explicația semnăturii sale pe contract ține doar de uzanța existentă la nivelul unității prin prisma calității sale de director medical al instituției cu care a fost semnat contractul, acesta putându-se încheia și produce efectele fără semnătura sa(ex.: contractul cu E. care nu poartă semnătura sa, dar a angajat în mod valabil unitatea).

Cât timp contractul își păstrează valabilitatea independent de semnătura sa, producându-și efectele juridice pe deplin, este clar ca semnătura sa a fost una neavenita, și, ca atare, inaptă a atrage incidența art. 180 alin. (2) si 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006.

b) privind raporturile contractuale dintre Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova și S.C. C. S.R.L. vizând participarea la subprogramul de screening pentru depistarea precoce activa a cancerului de col uterin (ctr. nr. x/21.08.2012).

Curtea a trecut peste susținerile sale fără a le analiza, deși a arătat că SCM Filantropia a avut calitatea de unitate sanitară cu paturi organizatoare a rețelei de screening pentru depistarea precoce a cancerului de col uterin, iar în raport de dispozițiile art. 12 și 13 din Ordinul 537/2012, unitatea sanitara cu paturi care organizează rețeaua este obligată să încheie contracte cu structurile care solicită participarea în cadrul programului și îndeplinesc criteriile prevăzute în normele metodologice.

În acest context s-a încheiat între C. și Spitalul Clinic Municipal Filantropia Contractul nr. x/21.08.2012 pentru participarea la subprogramul de screening pentru depistarea precoce activă a cancerului de col uterin și nu în considerarea relației sale de lucru cu această policlinică, de același tratament juridic "beneficiind" și alte aproximativ 150 de unități spitalicești (policlinici, cabinete medicale individuale), fără nicio discriminare.

De altfel, această obligație legală de a contracta cu toate structurile care solicită și îndeplinesc cerințele legale decurgând din Ordinul 537/2012 a fost preluată chiar și în contractul încheiat cu Unitatea de Management Sud Vest Oltenia (art. 4).

În ceea ce privește Acordul nr. 9607 din 04.06.2014 încheiat între S.C. F. și Spitalul Clinic Municipal Filantropia Craiova.

Nici aici, nu sunt incidente dispozițiile art. 180 alin. (2) si 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, întrucat:

- Spitalul a fost reprezentat de Dr. D. - Manager, recurenta semnandu-1 și parafandu-1 numai ca urmare a lipsei acesteia la momentul respectiv;

- totodată art. 1 alin. (1) din Legea nr. 32/1994 prevede ca " sponsorizarea este actul juridic prin care două persoane convin cu privire la transferul dreptului de proprietate asupra unor bunuri materiale sau mijloace financiare pentru susținerea unor activități fără scop lucrativ desfășurate de către una dintre părți, denumită beneficiarul sponsorizării.";

- este cert că prin încheierea Acordului nu s-a obținut nici un folos patrimonial de către S.C. F. din partea Spitalului, plata făcându-se de fiecare viitoare mamă, în baza contractului pe care îl încheiau, înainte de naștere, cu S.C. F.; Ca atare, nu sunt întrunite elementele prevăzute de art. 180 alin. (2) din Legea nr. 95/2006 pentru a se reține conflictul de interese.

Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurentă, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat.

Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate.

În ceea ce privește motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.: "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității"

Înalta Curte constată că acest motiv de recurs nu este incident, deoarece casarea unei hotărâri, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. se poate obține când este vorba de încălcarea unei norme de procedură de natură imperativă sau dispozitivă, sancțiunea fiind nulitatea absolută sau nulitatea relativă.

Înalta Curte constată că susținerile recurentei sunt neîntemeiate pe acest aspect, în cauză nefiind încălcate regulile de procedură.

Faptul că instanța de fond a considerat că nu este utilă și pertinentă soluționării cauzei solicitarea unei adrese către Primăria Botoșani, nu poate fi interpretat în sensul că instanța ar fi încălcat regulile de procedură.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei")

Potrivit art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., în considerentele hotărârii "se vor arăta obiectul cererii și susținerile pe scurt ale părților, expunerea situației de fapt reținută de instanță pe baza probelor administrate, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților."

Verificând conținutul sentinței atacate, instanța de control judiciar constată că aceasta îndeplinește exigențele menționate, întrucât judecătorul fondului a expus în mod clar și logic argumentele care au fundamentat soluția adoptată.

Motivul de recurs analizat nu are în vedere fiecare dintre argumentele de fapt și de drept folosite de reclamant în cererea de chemare în judecată, instanța având posibilitatea să le grupeze și să le structureze în funcție de problemele de drept deduse judecății, putând să le răspundă prin considerente comune.

Cu alte cuvinte, chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate de partea reclamantă, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. "când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material"

Din actele și lucrările dosarului rezultă că în urma activității de evaluare desfășurate s-a constatat că persoana evaluată - A., în perioada 06.07.2012 - prezent, a încălcat dispozițiile art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006, referitoare la conflictul de interese deoarece, în calitate de director medical al Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova a avizat și aprobat contracte cu societăți comerciale de la care, atât persona evaluată cât și fratele acesteia au avut beneficii materiale.

Astfel, în exercitarea funcției de director medical al Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, persoana evaluată a încălcat dispozițiile art. 180 alin. (2) și art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Atâta timp cât recurenta-reclamantă A., în calitate de director medical în cadrul Spitalului Clinic Municipal Filantropia știa, respectiv cunoștea faptul că fratele său -G. deține calitatea de asociat si administrator al S.C. B. S.R.L. din data de 16.12.1993 și până în prezent-24.05.2014-data emiterii de către ONRC a adresei nr. x este evident faptul că nu trebuia să avizeze, respectiv să aprobe contractul de servicii de campanii de publicitate nr. x/28.06.2013 încheiat între S.C. B. S.R.L. si Spitalul Clinic Municipal Filantropia în valoare totală de 19.468,00 RON.

Așadar, procedând astfel, există conflict de interese, astfel că d-na A. a încălcat dispozițiile art. 180 alin. (2) și art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Prin raportul nr. x/29.09.2014, d-na A. a fost evaluată exclusiv în ceea ce privește respectarea regimului juridic al incompatibilităților, pentru care sunt aplicabile alte articole de lege, total distincte de cele care reglementează regimul juridic al conflictelor de interese.

Prin raportul de evaluare nr. x/24.09.2014, s-a declanșat procedura de evaluare a respectării, de către d-na A., a regimului juridic al conflictelor de interese.

Prin decizia nr. 6043 din 17.11.2020 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2015, s-a admis recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței nr. 115/218 din 26.02.2018 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal. S-a dispus casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

În esență, recurenta-reclamantă susține că nu a avut atribuții în selectarea operatorului economic de către responsabilul de achiziții, că semnătura sa ține doar de uzanța existentă la nivelul unității și că nu a obținut niciun beneficiu.

Înalta Curte, contrar susținerilor recurentei-reclamante, constată că aspectele invocate de aceasta nu sunt de natură să înlăture existența conflictului de interese. Astfel, este cert că semnarea contractului în cauză a avut loc în exercitarea funcției de manager și că fratele recurentei-reclamante, rudă de gradul al doilea deținea la societatea prestatoare, societate comercială, așadar cu scop lucrativ, 15% din părțile sociale ale S.C. B. S.R.L.

Astfel, în raport de dispozițiile legale și de art. 79 alin. (2) din Legea nr. 161/2003, recurenta-reclamantă avea obligația legală de a nu semna acest contract, chiar dacă nu a avut atribuții în procedura de achiziție și nu a urmărit un beneficiu personal.

De altfel, nici pericolul de a se pierde fonduri europene sau uzanța de la nivelul unității nu sunt cauze de înlăturare a conflictului de interese, normele privind conflictul de interese fiind imperative, practicile de la nivelul unității sau obținerea de fonduri europene neputând fi o cauză de încălcare a acestor dispoziții legale.

Susținerile conform cărora nu a fost vorba de un exercițiu decizional al recurentei-reclamante, ci de o acceptare a firmelor contractante în cadrul programului având în vedere obligativitatea oferirii serviciilor medicale în program nu constituie o cauză de înlăturare a conflictului de interese, câtă vreme normele vizând conflictul de interese sunt imperative și nu prevăd excepții în raport de distincțiile relevate de recurenta-reclamantă.

Totodată, s-a mai reținut conflict de interese, în raport de acordul înregistrat cu nr. x/04.06.2014 între Spitalul Clinic Municipal Filantropia și S.C. F. S.R.L, prin care procedurile aferente recoltării, ambalării și expedierii de sânge placentar vor fi făcute de reprezentanți ai unității medicale, folosind materialele puse la dispoziție de către S.C. F. S.R.L.

În exercitarea funcției de director medical al Spitalului Clinic Municipal Filantropia Craiova, persoana evaluată a avizat și aprobat acest acord, în condițiile în care a obținut sponsorizări în valoare de 12 850 RON în baza contractelor de sponsorizare, încheiate în perioada 2013-2014 de la aceeași societate. Și în această situație au fost încălcate dispozițiile art. 180 alin. (2) și art. 183 alin. (9) din Legea nr. 95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.

Susținerile recurentei-reclamante că nu există conflict de interese întrucât acordul în cauză nu implică vreo resursă financiară, iar sponsorizarea are caracter special legat de activitatea științifică nu sunt fondate. Astfel, conflictul de interese nu este condiționat de implicarea resurselor financiare ale spitalului, fiind evident scopul lucrativ al cocontractantului societate comercială care totodată a acordat o sponsorizare, indiferent de motivul pentru care aceasta a fost acordată.

În ceea ce privește dispozițiile art. 2539 alin. (2) Cod.civ, conform cărora, dacă reclamantul, în termen de 6 luni de la data când hotărârea de respingere sau de anulare a rămas definitivă, introduce o nouă cerere, prescripția este considerată întreruptă prin cererea de chemare în judecată sau de arbitrare precedentă, cu condiția însă ca noua cerere să fie admisă.

Înalta Curte apreciază că instanță de fond în mod corect a constatat că nu este îndeplinită condiția prevăzută de art. 2539 alin. (2) C. civ. teza finală, anterior citată, având în vedere caracterul neîntemeiat al noi cereri, nefiind întrerupt termenul pentru a introduce o nouă cerere.

În concluzie, raportul de evaluare a fost comunicat la 26.09.2014, iar prezenta cerere a fost introdusă la 03.03.2015, cu încălcarea termenului imperativ de 15 zile prevăzut de art. 22 din Legea nr. 176/2010.

Astfel fiind, Înalta Curte constată că susținerile și criticile formulate de recurentă sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva sentinței nr. 94 din 30 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 13 aprilie 2022.