ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1093/2021

Ședința publică din data de 24 februarie 2021

Deliberând asupra recursului de față, din examinarea actelor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova la data de 09 mai 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, anularea Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 emis de pârâtă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința nr. 476 din 18 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate.

Împotriva sentinței pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul A., solicitând casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare. În subsidiar, a solicitat casarea sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea acțiunii introductive, cu consecința anulării Raportului de evaluare nr. x/19.04.2018 emis de Agenția Națională de Integritate.

Intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate a depus note scrise prin care a invocat excepția nulității recursului, susținând că argumentele dezvoltate prin cererea de recurs nu pot fi subsumate motivelor de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

La data de 4 februarie 2021, recurentului-reclamant A. a depus cerere de renunțare la judecarea recursului, întemeiată pe dispozițiile art. 406 din C. proc. civ.

Analizând, cu prioritate, cererea de renunțare la judecata recursului, Înalta Curte reține că manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecata recursului, reprezintă o desistare, un act de dispoziție al recurentei care nu este supus cenzurii instanței, conform principiului disponibilității care guvernează procesul civil, prevăzut de art. 9 din C. proc. civ.

Văzând dispozițiile art. 406 alin. (1) din C. proc. civ., conform cărora se poate renunța oricând la judecată, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă și având în vedere dispozițiile art. 22 alin. (6) din C. proc. civ., potrivit cărora judecătorul trebuie să se pronunțe asupra a tot ce s-a cerut, fără însă a depăși limitele învestirii, în afară de cazurile în care legea ar dispune altfel, Înalta Curte va lua act de cererea recurentului-reclamant de renunțare la judecata recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Ia act de renunțarea recurentului-reclamant A. la judecata recursului formulat împotriva sentinței nr. 476 din 18 octombrie 2018 a Curții de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 februarie 2021.