ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4374/2023

Ședința publică din data de 5 octombrie 2023

Asupra contestației de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 13 aprilie 2023, sub nr. x/2023, contestatorul A., în contradictoriu cu intimatul Consiliul Superior al Magistraturii, a solicitat anularea Hotărârii nr. 265 din 4.04.2023, emisă de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, prin care a fost respinsă cererea sa de transfer de la Prachetul de pe lângă Tribunalul Vrancea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași, precum și dispunerea transferului său de de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești.

În motivarea contestației a arătat următoarele:

Îndeplinește funcția de procuror începând cu 12.12.2012, iar urmare a susținerii examenului de promovare pe loc în funcții de execuție, organizat în cursul anului 2018, începând cu 15.11.2018, este procuror cu grad profesional corespunzător parchetului de pe lângă tribunal.

Modificările legislative aduse la legile justiției l-au obligat să solicite transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, deoarece pentru a putea lucra efectiv la o unitate de parchet de pe lângă curtea de apel era necesară îndeplinirea condiției de a fi lucrat efectiv 2 ani la unitatea imediat inferioară.

Astfel, urmare cererii de transfer formulate, i s-a aprobat transferul de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, începând cu 01.04.2022.

Odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 303/2022, s-a modificat din nou art. 46

23

din Legea nr. 303/2004, în sensul că în cazul promovării efective la instanțele și parchetele imediat superioare, judecătorii și procurorii trebuie să fi funcționat efectiv timp de cel puțin un an la instanța sau parchetul ierarhic inferior ori la structurile de parchet specializate.

Întrucât îndeplinea această condiție, a solicitat transferul de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești sau Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Făcând naveta în fiecare zi pe ruta Târgu Ocna - Focșani, a solicitat să fie mutat la o unitate de parchet mai apropiată de casă, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău sau Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești ori la o unitate de parchet unde deține o locuință și nu este nevoit să stea în chirie, respectiv Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

La data de 04.04.2023, Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori i-a respins cererea, cu toate că pentru posturile vacante la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești nu s-au mai înscris și alte persoane.

Apreciază că hotărârea atacată este netemeinică întrucât la acest moment schema de personal de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea este subdimensionată, fiind ocupate un număr de 6 posturi (inclusiv funcții de conducere) din cele 14 posturi prevăzute în schemă (inclusiv funcții de conducere).

Mai arată că administrarea resurselor umane nu intră în competența Consiliului Superior al Magistraturii și că Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești are lipsă de personal, fiind ocupat doar un singur post din cele 7 disponibile.

Se mai susține că la momentul analizării cererilor de transfer, Consiliul Superior al Magistraturii ar fi trebuit să țină cont de criteriile menționate în lege și în regulamente doar în cazul partajării candidaților care doresc să ocupe același post și nicidecum în situația în care numărul posturilor vacante era mai mare sau egal decât cel al solicitanților.

De asemenea, consideră că adoptarea unei idei contrare, ar conduce la încălcarea drepturilor celor care lucrează în unități de parchet mici sau care au un grad de atractivitate mică. Or, nu crede că aceasta este o politică de personal rațională.

Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea contestației, ca neîntemeiată, pentru apărările dezvoltate la dosar.

A susținut, în esență, că hotărârea contestată este legală și temeinică, fiind emisă cu respectarea normelor legale și regulamentare incidente în materie.

În temeiul art. 13 din Legea nr. 554/2004, la dosarul cauzei s-au atașat actul administrativ atacat și documentația aferentă.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra contestației

Examinând Hotărârea nr. 265 din 4 aprilie 2023 a secției pentru Procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii, prin prisma criticilor formulate de contestator, a apărărilor intimatului și față de prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este nefondată.

Înalta Curte constată că a fost învestită în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, cu o contestație ce are ca obiect Hotărârea nr. 265 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori, prin care s-a respins cererea de transfer a domnului A. de la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bacău, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Oneși sau la Parchetul de pe lângă Tribunalul Iași.

Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată: "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă. În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel."

Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ:

"(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun."

Art. 192 din Legea 303/2022 prevede criterii ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv:

a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1);

b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul, numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora;

c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării;

d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul;

e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror;

f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul;

g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant;

h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului;

i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia;

j) starea de sănătate și situația familială.

Înalta Curte reiterează, așa cum rezultă din jurisprudența sa constantă, că art. 192 din Legea nr. 303/2022 nu stabilește o ordine de prioritate a criteriilor de transfer, incidența fiecăruia dintre acestea urmând a fi apreciată în fiecare caz individual, prin prisma raportului dintre interesul individual și cel general.

Prealabil prezentării, în concret, a argumentelor pe care își întemeiază concluzia în sensul netemeiniciei criticilor contestatorului, Înalta Curte amintește, astfel cum a statuat deja în jurisprudența sa constantă, că, în exercitarea atribuțiilor sale, Consiliul Superior al Magistraturii, ca de altfel și entitățile administrative în general, dispun de o marjă de apreciere, astfel că, în situația în care nu pot fi identificate motive de nelegalitate formală ori elemente din care să rezulte că emitentul actului administrativ, prin conduita lui, s-a îndepărtat de la scopul legii ori a încălcat principiul proporționalității între interesul public și cel privat, o evaluare a substanței măsurilor dispuse, făcută de instanța de contencios administrativ însăși, ar constitui o ingerință nepermisă în atribuțiile administrației publice.

Intimatul are posibilitatea, în funcție de interesul public al desfășurării actului de justiție, să ia în considerare și alte aspecte relevante în cauză sau invocate de partea interesată. Este important însă ca eventualul refuz al autorității să nu se transforme în ceea ce dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ denumesc excesul de putere, respectiv depășirea limitelor dreptului de apreciere prin încălcarea drepturilor și libertăților fundamentale ale cetățenilor, prevăzute de Constituție sau de lege.

Înalta Curte constată că argumentele de ordin critic privind analiza efectuată de secția pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la îndeplinirea în cauză a criteriilor prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, republicată, sunt neîntemeiate.

Analizând conținutul actului administrativ atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte constată că Hotărârea nr. 265 din 4 aprilie 2023 a Consiliului Superior al Magistraturii, secția pentru Procurori respectă limitele și scopul prevederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura adoptată a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

Raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, analiza cererilor de transfer s-a efectuat prin prisma acestor criterii, tocmai pentru a asigura luarea unei decizii obiective, în condiții de legalitate și oportunitate și în raport de circumstanțele concrete ale fiecărei solicitări, cu menținerea unui echilibru între interesul public pe care Consiliul Superior al Magistraturii are obligația să-l ocrotească în exercitarea rolului său de garant al independenței justiției și interesul legitim privat.

Pe de altă parte, din interpretarea tuturor dispozițiilor legale și regulamentare privitoare la cariera judecătorilor și procurorilor, rezultă cu evidență, că gestionarea resurselor umane în sistemul judiciar, prin ocuparea posturilor vacante, raportat la rațiunile și necesitățile sistemului judiciar, reprezintă atributul exclusiv al intimatului Consiliul Superior al Magistraturii.

Din interpretarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că normele care reglementează instituția transferului au caracter supletiv și conferă doar o vocație în sensul arătat, fără a crea în mod automat un drept solicitantului, iar în speță, intimatul a fost consecvent, în sensul în care, analizând cererea formulată, în raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea 303/2022, corelând și avizele emise în temeiul art. 188 din aceeași lege, de parchetele implicate în procedura transferului, a apreciat că nu este oportună admiterea cererii de transfer a contestatorului.

Sub aspectul conținutului hotărârii atacate, Înalta Curte reține că secția pentru procurori a analizat în mod efectiv toate motivele personale și profesionale invocate de contestator, iar acestea au fost coroborate cu datele obiective privind situația posturilor unităților implicate în procedura de transfer, încărcătura pe procuror și pe schemă, la acel moment, precum și cu avizele emise în cauză.

S-a avut în vedere astfel că toate unitățile de parchet la care s-a solicitat transferul, analizate în ordinea de preferință indicată de contestator, au o medie a dosarelor de soluționat/procuror peste media națională, însă sub media dosarelor aflate pe rolul Parchetului de pe lângă Tribunalul Vrancea.

În același timp, emitentul actului contestat în cauză a avut în vedere și că, în raport de gradul foarte redus al schemei de personal la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea, coroborat cu faptul că domnul procuror A. a fost transferat de la Parchetul de pe lângă Judecătoria Onești la Parchetul de pe lângă Tribunalul Vrancea începând cu data de 01.04.2022, conform Hotărârii nr. 395/01.03.2022 a secției, în eventualitatea unui nou transfer, efectele negative ale fluctuației de personal se vor amplifica la această ultimă unitate, conducând la o creștere cu mult mai mare a încărcăturii dosarelor pe procuror, ca urmare a redistribuirii dosarelor, împrejurare care, totodată, are drept consecință neefectuarea ritmică de către procurori a actelor de urmărire penală, ceea ce va determina creșterea timpului de soluționare a dosarelor.

Raportat la criteriul existenței avizelor motivate, prevăzute la art. 192 lit. a) din Legea 303/2022, Înalta Curte constată că transferul domnului procuror A. a fost avizat nefavorabil de toate unitățile de parchet implicate, cu excepția Parchetului de pe lângă Judecătoria Onești.

Controlul de legalitate pe care Înalta Curte îl efectuează în temeiul art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5) - (7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii implică cenzurarea excesului de putere al autorității în exercitarea atribuțiilor prevăzute de lege, astfel cum este acesta definit de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea 303/2022.

Or, de vreme ce avizul reprezintă un criteriu legal, iar legiuitorul nu a stabilit o ordine de prioritate a criteriilor, acestea fiind lăsate a fi apreciate în ansamblu, iar secția pentru procurori și-a întemeiat hotărârea pe acest criteriu, pe care l-a analizat prin coroborare cu alte criterii legale relevante, precum volumul de activitate și schema de personal ale unității de parchet de la care s-a solicitat transferul și motivele invocate în susținerea cererii, nu se poate vorbi despre un exces de putere, hotărârea emisă având o bază legală și fiind fundamentată pe un raționament obiectiv și nediscriminatoriu.

Referitor la criticile contestatorului referitoare la transferul altor colegi se constată, că, spre deosebire de cererea sa, acele cereri au fost avizate favorabil de parchetul la care se solicita transferul, astfel încât din această perspectivă, nu puteau fi considerate a fi similare cu cea a contestatorului, având în vedere și că fiecare cerere de transfer se analizează în funcție de împrejurările existente la data formulării și soluționării acesteia, de situația unităților de parchet implicate în procedura transferului la acea dată.

În consecință, în cauză nu se conturează ipoteza excesului de putere la adoptarea hotărârilor contestate, noțiune definită de art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004 ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor".

Prin hotărârea contestată, secția a reținut în considerentele hotărârilor motivele personale invocate de reclamant, a expus datele statistice și cele referitoare la situația parchetelor implicate în procedura de transfer, care constituie criterii legale prevăzute de art. 188 -192 din Legea nr. 303/2022, a indicat argumentele pentru care a dat prevalență unor criterii și a argumentat aplicarea acestora la soluționarea cererii de transfer, fără a fi încălcat justul echilibru dintre interesele publice ale parchetului de la care se solicita transferul și interesele private ale contestatorului.

Înalta Curte, în exercitarea rolului său constituțional de unificare a jurisprudenței, consacrat și la nivelul jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului în cauza Beian împotriva României reamintește jurisprudența sa, potrivit căreia motivele de ordin personal și familial reprezintă criterii care trebuie avute în vedere la soluționarea cererii de transfer, însă acestea nu constituie, prin ele însele, motive determinante în admiterea cererii, fiind supuse cerinței coroborării cu celelalte criterii legale, astfel încât prin admiterea cererii de transfer să se asigure, în primul rând, buna funcționare a unităților de parchet implicate în procedura transferului. (deciziile nr. 4847/20.10.2022 și nr. 4638/13.10.2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal).

Conform jurisprudenței constante a instanței supreme, oportunitatea se află în strânsă legătură cu puterea discreționară a administrației publice, existând o marjă de libertate lăsată la libera apreciere a unei autorități, astfel ca în vederea atingerii scopului indicat de legiuitor să poată recurge la orice mijloc de acțiune, în limitele competenței sale). Iar "transferul la o altă instanță trebuie să corespundă și nevoilor sistemului judiciar, aspect de oportunitate ce intră în marja de apreciere a Consiliului Superior al Magistraturii" (decizia nr. 29/16.01.2018).

Potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, "autoritățile beneficiază de o anumita marjă de apreciere în a decide dacă și în ce măsură diferențele între diversele situații justifică un tratament juridic diferit, iar scopul acestei marje variază în funcție de anumite circumstanțe, de domeniu și de context". (în acest sens, a se vedea hotărârile din 23 iulie 1968, 16 septembrie 1996 și 6 iulie 2004, pronunțate în cauzele "Aspecte privind regimul lingvistic în școlile belgiene" împotriva Belgiei, paragraful 10, Gaygusuz împotriva Austriei, paragraful 42, Bocancea și alții împotriva Moldovei, paragraful 24).

În speță, noțiunea de oportunitate se analizează prin raportare la măsura ce urmează a fi dispusă de organul emitent, în speță transferul, și constă în capacitatea acestuia de a alege, dintre mai multe soluții posibile și egale în aceeași măsură, pe cea care corespunde cel mai bine interesului public care trebuie satisfăcut.

Simpla existență a unor posturi vacante utile într-o sesiune de transferuri nu creează în mod automat premisele pentru admiterea cererii de transfer a contestatorului, în atribuțiile secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii intrând și o analiză de oportunitate, prin raportare la nevoile sistemului judiciar.

În consecință, în speță nu a fost răsturnată prezumția de legalitate a actului administrativ atacat, impunându-se respingerea ca neîntemeiată a cererii de chemare în judecată privind Hotărârea nr. 265 din 4 aprilie 2023 a secției pentru procurori din cadrul Consiliului Superior al Magistraturii.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 18 din Legea nr. 554/2004 și a art. 191 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor, coroborate cu cele ale art. 29 alin. (5)-(7) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, Înalta Curte va respinge contestația formulată de A., ca nefondată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge contestația formulată de A. împotriva hotărârii nr. 265 din 4 aprilie 2023 pronunțate de Consiliul Superior al Magistraturii, secția pentru procurori, ca nefondată.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 5 octombrie 2023.