ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4318/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 05.10.2021 pe rolul Curții de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta societatea A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța: 1. - anularea pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) și art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din Ordinul nr. 991 din 14 iunie 2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (publicat în Monitorul Oficial nr. 594 din 14 iunie 2021). 2. - obligarea pârâților la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanțării solicitate de reclamantă în cadrul măsurii de ajutor de stat instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 224/2020, pentru Codul CAEN 5610 ("Restaurante"). 3. - obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, având ca obiect anulare act administrativ; A anulat în parte Ordinul nr. 991/14.06.2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 594 bis/14.06.2021 în ceea ce privește pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) și art. 2 alin. (1) din Anexa la ordin, care face parte integrantă din acesta; A respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, cererea având ca obiect anularea parțială a ordinului, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța; A respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtelor la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanțării solicitate în cadrul măsurii de ajutor de stat; A obligat pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului la plata către reclamantă a sumei de 7.556,04 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și cheltuieli de transport.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate cu privire la anularea în parte a OMEAT nr. 991/2021, rejudecarea cauzei și respingerea în tot a cererii de chemare în judecată. În motivarea recursului arată că instanța de fond a aplicat greșit dispozițiile art. 77 coroborat cu art. 78 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă și a reținut în mod eronat că OMEAT nr. 991/2021, în partea contestată, depășește cadrul stabilit de actul de bază și în executarea căruia a fost emis, respectiv O.U.G. nr. 224/2020. Arată că prima normă ale căror prevederi au fost depășite de OMEAT nr. 991/2021 este art. 2 alin. (1) din O.U.G. nr. 224/2020, potrivit cărora: "Ajutorul se acordă beneficiarilor sub forma unor granturi în cuantum de 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codurilor CAEN prevăzute la art. 3 alin. (2), în anul 2020 comparativ cu anul 2019, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro la nivel de întreprindere. Cifrele utilizate trebuie să fie brute, înainte de deducerea impozitelor sau altor taxe." Norma de punere în aplicare criticată este reprezentată de pct. 4.2 și pct. 6.7 din procedura aprobată prin OMEAT nr. 991/2021, potrivit cărora: "4.2. Prin prezenta Schemă sunt acordate granturi în cuantum de maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codurilor CAEN Rev 2 prevăzute Iaurt. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare. în anul 2020 comparativ cu anul 2019. (...) 6.7 (4) Valoarea contractului va fi maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codului CAEN eligibil/codurilor CAEN eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică și cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare. Contractarea se face în limita creditelor de angajament aprobate cu această destinație. Plata se va face în limita creditelor bugetare aprobate. Dacă valoarea însumată a cererilor de finanțare aprobate depășește valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinație, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporțional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanțare aprobate." Consideră că s-a constatat în mod greșit că MEAT a acționat cu exces de putere, iar prevederile contestate adaugă la O.U.G. nr. 224/2020 prin instituirea unei condiții suplimentare pentru acordarea grantului prin inserarea adverbului "maxim" (20%), care nu este prevăzut în O.U.G. nr. 224/2020. Mai arată că atât prin O.U.G. nr. 224/2020, cât și prin Procedura aprobată prin Ordinul MEAT nr. 991/2021, este de 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codurilor CAEN eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro la nivel de întreprindere; utilizarea cuvântului "maxim" în cadrul procedurii nu schimbă cuantumul grantului care poate fi acordat, însă s-a avut în vedere situația de la art. 4 (6), prin care se precizează că bugetul schemei de ajutor de stat este estimat la 500 milioane euro, echivalent în RON. În plus, conform art. 3 alin. (7), lit. a) din O.U.G. nr. 224/2020, întreprinderea beneficiară pentru a fi eligibilă trebuie să nu fi primit niciun ajutor sau, dacă a primit, ajutorul primit anterior însumat cu cel primit în baza prezentei scheme să nu depășească echivalentul în RON al sumei de 1.800.000 euro. Conform art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020, dacă valoare însumată a cererilor de finanțare aprobate depășește valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinație, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporțional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanțare aprobate. Toate acestea reprezintă motive prevăzute în legislația primară pentru care grantul poate fi într-un procent mai mic de 20% din baza de calcul, iar dacă acest cuantum ar fi exclusiv 20%, ar fi excluși de la finanțare o parte dintre aplicanții care au beneficiat anterior de ajutor de stat, pentru care diferența până la suma totală permisă ar fi mai mică decât 20% din baza de calcul. Susține că emiterea Ordinului comun nr. 994/14.06.202 s-a realizat cu respectarea principiului ierarhiei actelor normative, în sensul că nu adaugă și nici nu modifică, prin conținutul lor, Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 224/2020, fiind respectate toate condițiile de legalitate ale actelor administrative cu caracter normativ și nici acestea nu încalcă vreun drept în materia acordării ajutoarelor de stat IMM-urilor în contextul pandemiei COVID-19. Cu privire la anularea pct. 3.4. din Procedura aprobată prin OMEAT nr. 991/2021, consideră că instanța a interpretat numai gramatical norma și în sensul neaplicării legii, nu în sensul aplicării acesteia, întrucât astfel cum prevede respectiva normă: "Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicita finanțare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul prezentei scheme, iar în acest sens aplicația informatică va verifica automat istoricul privind autorizarea codurilor CAEN. în situația în care informațiile nu sunt concludente vor fi solicitate clarificări". Precizează că aplicanții pentru ajutor de stat sunt eligibili în măsura în care îndeplinesc condiția deținerii licenței pentru desfășurarea de activități ale structurilor de primire turistice, structurilor de alimentație, ale organizatorilor de evenimente. Obligativitatea deținerii licenței este incontestabilă pentru a beneficia de ajutorul de stat. Eliberarea respectivei licențe se poate efectua numai cu condiția ca solicitantului să i se fi autorizat în prealabil desfășurarea activităților sus-amintite, conform art. 4 alin. (1) lit. b) din Normele Metodologice privind eliberarea certificatelor de clasificare a structurilor de primire turistice, coroborat cu art. 15 din Legea nr. 359/2004. Așadar deținerea licenței este condiționată de autorizarea prealabilă a activităților, conform prevederilor Legii nr. 359/2004, astfel că nu există posibilitatea deținerii licenței pentru activități turistice, fără autorizarea acestora conform Legii nr. 359/2004, motiv pentru care Ordinul nr. 991/2021 nu adaugă la lege și nu impune cerințe suplimentare beneficiarilor normei legale. Arată că a doua normă de drept material aplicată greșit de către prima instanță este art. 453 alin. (2) prima teză C. proc. civ., având în vedere că atunci când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Or, Curtea de Apel Constanța a admis în întregime cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, deși a admis numai primul capăt de cerere referitor la anularea parțială a OMEAT nr. 991/2021 și a respins capătul de cerere referitor la obligarea MAT și AIMM la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanțării. Mai mult, acțiunea reclamantei a fost respinsă cu privire la unul dintre pârâți, respectiv AIMM. În acest sens, solicită reducerea cheltuielilor de judecată proporțional cu măsura în care a fost admisă acțiunea.

Apărările formulate în recurs Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea hotărârii recurate ca temeinică și legală, apreciind că instanța de fond a făcut o corectă aplicare și interpretare a normelor de drept incidente. Susține că normele anulate din Ordinul nr. 991/2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului au depășit perimetrul legal conturat de O.U.G. nr. 224/2020, introducând o condiție nouă, respectiv necesitatea existenței autorizării codului CAEN, și stabilind aspecte care în loc să detalieze actul normativ principal, l-au completat și modificat, dincolo de prevederile acestuia, stabilind în loc de un cuantum fix al finanțărilor aprobate de 20 %, un cuantum de "maxim 20%". În ceea ce privește diminuarea cheltuielilor de judecată acordate în primă instanță, arată că acestea exced motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 15 mai 2023, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 4 octombrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând legalitatea sentinței recurate prin prisma criticilor formulate prin cererea de recurs, a apărărilor formulate prin întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare. În cauză, societatea A. S.R.L. a învestit instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune prin care a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța: anularea pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) și art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din Ordinul nr. 991 din 14 iunie 2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului (publicat în Monitorul Oficial nr. 594 din 14 iunie 2021); obligarea pârâților la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanțării solicitate de reclamantă în cadrul măsurii de ajutor de stat instituite prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 224/2020, pentru Codul CAEN 5610 ("Restaurante"). Prin sentința recurată, Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamanta societatea A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, având ca obiect anulare act administrativ; a anulat în parte Ordinul nr. 991/14.06.2021, emis de Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului, în ceea ce privește pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) și art. 2 alin. (1) din Anexa la ordin, care face parte integrantă din acesta; a respins, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesual pasivă, cererea având ca obiect anularea parțială a ordinului, formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța; a respins, ca rămasă fără obiect, cererea de obligare a pârâtelor la continuarea procedurilor administrative de acordare a finanțării solicitate în cadrul măsurii de ajutor de stat; a obligat pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului la plata către reclamantă a sumei de 7.556,04 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, taxa judiciară de timbru și cheltuieli de transport. Împotriva sentinței instanței de fond, a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, în prezent Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În fapt, intimata-reclamantă a aplicat la data de 29.06.2021 pentru obținerea unei finanțări în domeniul HoReCa, iar la data de 1.09.2021, intimata-pârâtă A.Î.M.M.A.I.P.E. a formulat o solicitare de modificare a cererii de finanțare de la suma de 1.179.252 RON la suma de 362.701,80 RON. Prin răspunsul la solicitarea reclamantei de revenire asupra acestei modificări, înregistrat sub nr. x/14.09.2021, intimata-pârâtă A.Î.M.M.A.I.P.E. Constanța a arătat că motivul care a stat la baza modificării sumei solicitate la finanțare este neîndeplinirea condiției de eligibilitate privind autorizarea codului CAEN REV2 - 5610 Restaurante, în anii 2019-2020, conform pct. 3 subpunct. 3.4. din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzute de O.U.G. nr. 224/2020, aprobată prin Ordinul MEAT nr. 991/2021, prevederi potrivit cărora: "Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanțare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadru în cadrul prezentei scheme." Înalta Curte împărtășește opinia instanței de fond, apreciind că soluția acesteia este legală și în acord cu cadrul normativ incident. Astfel, potrivit art. 77 din Legea nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă: "Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și ai celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului. În formula introductivă a acestor acte normative vor fi cuprinse toate temeiurile juridice prevăzute la art. 42 alin. (4)." De asemenea, potrivit art. 78 din același act normativ: "Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora." În concret, intimata-reclamantă a solicitat să se constate că dispozițiile din Ordinul nr. 991/2021, a căror anulare a solicitat-o, încalcă actul pe baza și în executarea căruia a fost emis, și anume Ordonanța de urgență nr. 224/2020 privind unele măsuri pentru acordarea de sprijin financiar pentru întreprinderile din domeniul turismului, alimentației publice și organizării de evenimente, a căror activitate a fost afectată în contextul pandemiei de COVID-19. Înalta Curte constată că potrivit art. 2 alin. (1) din Ordonanța de urgență nr. 224/2020 prevede că: "(1) Ajutorul se acordă beneficiarilor sub forma unor granturi în cuantum de 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codurilor CAEN prevăzute la art. 3 alin (2), în anul 2020 comparativ cu anul 2019, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro la nivel de întreprindere. Cifrele utilizate trebuie să fie brute, înainte de deducerea impozitelor sau altor taxe". Pe de altă parte, potrivit art. 3 alin. (2) din aceeași ordonanță de urgență: "(2) Beneficiarii prezentei scheme sunt agenții de turism licențiate care desfășoară activități conform codurilor CAEN 7911, 7912, 7990, structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare clasificate, care desfășoară activități conform codurilor CAEN 5510, 5520, 5530, 5590, structuri de alimentație, care desfășoară activități conform codurilor CAEN 5610, 5621, 5629, 5630, organizatorii de evenimente care desfășoară activități conform codului CAEN 8230 și care sunt înregistrate în scopuri fiscale pe teritoriul României, precum și ghizii de turism care desfășoară activități conform codului CAEN 7990. Activitățile sunt eligibile dacă sunt desfășurate în baza unor licențe de turism, certificate de clasificare, autorizații de funcționare sau atestate de ghid de turism valabile". Ulterior, la data de 14.06.2021, Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului a emis Ordinul nr. 991, pe baza și în executarea O.U.G. nr. 224/2020, ce a fost publicat în Monitorul Oficial nr. 594 bis/14.06.2021. Intimata-reclamantă a solicitat anularea unor dispoziții din ordinul de mai sus, pe motiv că acestea nu se limitează la cadrul legal stabilit de actul în executarea căruia au fost emise, conținând soluții care contravin prevederilor respectivei ordonanțe. Examinând articolele în discuție din Ordinul nr. 991 din 14.06.2021, se constată că potrivit acestora: "3.4. Granturile se acordă pe bază de contract de finanțare încheiat cu următoarele categorii de beneficiari: întreprinderi care desfășoară activități autorizate de agenții de turism conform codurilor CAEN Rev 2 7911, 7912, 7990, întreprinderi care desfășoară activități autorizate de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare conform codurilor CAEN Rev 2 5510, 5520, 5530, 5590, întreprinderi care desfășoară activități autorizate de structuri/unități de alimentație, conform codurilor CAEN Rev 2 5610, 5621, 5629, 5630, întreprinderi care desfășoară activități autorizate de organizare de evenimente conform codului CAEN Rev 2 8230, precum și întreprinderi care desfășoară activități autorizate de ghid de turism conform codului CAEN Rev 2 7990, întreprinderi care sunt înregistrate în scopuri fiscale pe teritoriul României. Activitățile sunt eligibile dacă sunt desfășurate în baza unor licențe de turism emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului pentru agențiile de turism, certificate de clasificare emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului pentru structurile de cazare, autorizații de funcționare emise de către autoritățile publice locale sau certificate de clasificare emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului pentru structurile/unitățile de alimentație publică, autorizațiile emise de către direcțiile sanitar-veterinare pentru unitățile de alimentație publică mobile, certificate constatatoare eliberate de Oficiul Național al Registrului Comerțului pentru organizatorii de evenimente sau atestate de ghid de turism emise de autoritatea publică centrală responsabilă în domeniul turismului. Dacă o întreprindere deține mai multe puncte de lucru (structuri de cazare/structuri de alimentație/agenții de turism) se vor verifica/încărca certificatele de clasificare/autorizațiile/licențele pentru fiecare punct de lucru. Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanțare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul prezentei scheme, iar în acest sens aplicația informatică va verifica automat istoricul privind autorizarea codurilor CAEN. În situația în care informațiile nu sunt concludente vor fi solicitate clarificări. (...) 4.2. Prin prezenta Schemă sunt acordate granturi în cuantum de maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codurilor CAEN Rev 2 prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2020 comparativ cu anul 2019. (...) 6.7. - (4) Valoarea contractului va fi maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codului CAEN eligibil/codurilor CAEN eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică și cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare. Contractarea se face în limita creditelor de angajament aprobate cu această destinație. Plata se va face în limita creditelor bugetare aprobate. Dacă valoarea însumată a cererilor de finanțare aprobate depășește valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinație, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporțional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanțare aprobate." Art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 a Procedurii de implementare a schemei de ajutor de stat prevede că: "(1) Beneficiarul primește un grant reprezentând maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților autorizate aferente codului CAEN Rev 2 eligibil/codurilor CAEN Rev 2 eligibile, în anul 2020 comparativ cu anul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică și cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020 cu modificările și completările ulterioare." Or, examinând coroborat norma din actul în executarea căruia a fost emis Ordinul nr. 991/2021 cu cele prevăzute în ordinul atacat, se constată că, într-adevăr acesta din urmă nu respectă legislația primară, în condițiile în care O.U.G. nr. 224/2020 nu prevede autorizarea codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanțare pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul schemei de ajutor de stat, fiind menționat în mod expres că activitățile sunt eligibile dacă sunt desfășurate în baza unor licențe de turism, certificate de clasificare, autorizații de funcționare sau atestate de ghid de turism valabile, iar Ordinul nr. 991/2021 prevede condiția suplimentară față de legislația primară referitoare la autorizarea codurilor CAEN. Pe de altă parte, ordonanța prevede acordarea ajutorului sub forma unor granturi în cuantum de 20% din baza de calcul, iar Ordinul nr. 991/2021 vorbește de un ajutor de stat în cuantum de până la 20% și nu de fix 20%. Astfel, Înalta Curte constată că instanța de fond a reținut în mod corect că prevederile contestate din Ordinul nr. 991/2021 adaugă la actul normativ cu forță juridică superioară în executarea căruia a fost emis, respectiv la dispozițiile O.U.G. nr. 224/2020, prin instituirea unei condiții suplimentare pentru acordarea grantului, dar și prin modificarea limitei cuantumului grantului prin inserarea adverbului "maxim", care nu sunt prevăzute în ordonanța menționată, astfel că pârâtul a acționat cu exces de putere la emiterea actului administrativ contestat. Tot în mod corect a reținut instanța de fond că prevederile punctelor 3.4., 4.2. 6.7 alin. (4) și art. 2 alin. (1) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat prevăzută în Anexa ce face parte integrantă din Ordinul M.E.A.T. nr. 991/14.06.2021 au fost emise cu încălcarea normelor de tehnică legislativă care își găsesc reglementarea în dispozițiile art. 77 și 78 din Legea nr. 24/2000, întrucât nu au fost limitate strict la cadrul stabilit de O.U.G. nr. 224/2021 în baza și în executarea căreia au fost emise, astfel încât prin emiterea actului nelegal în parte se lipsește de conținut însuși dreptul de a obține ajutorul de stat de care ar beneficia reclamanta, iar vătămarea este dovedită chiar de emiterea actelor administrative prin care nu a fost acceptată la finanțare suma de 778.844,60 RON, ca o consecință a neîndeplinirii condiției de eligibilitate privind autorizarea codului CAEN REV2 - 5610 Restaurante. De asemenea, nu este fondat nici argumentul conform căruia, întrucât acțiunea a fost admisă în parte, conform art. 453 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ., pârâta nu putea fi obligată la plata cheltuielilor de judecată decât în proporția în care a fost admisă acțiunea. Astfel, potrivit art. 453 alin. (2) C. proc. civ.: "Când cererea a fost admisă numai în parte, judecătorii vor stabili măsura în care fiecare dintre părți poate fi obligată la plata cheltuielilor de judecată. Dacă este cazul, judecătorii vor putea dispune compensarea cheltuielilor de judecată." Or, contrar celor susținute de către recurenta-pârâtă, textul de lege de mai sus nu instituie o obligație în sarcina instanței care a admis în parte acțiunea, ci doar o posibilitate, astfel că susținerile recurentei nu sunt fondate, instanța reținând în mot corect culpa pârâtului care a procedat la emiterea ordinului în discuție cu încălcarea legislației primare. Pe de altă, recurentul-pârât a solicitat reducerea cheltuielilor de judecată proporțional cu măsura în care a fost admisă acțiunea. Referitor la cuantumul cheltuileilor de judecată, instanța de control judiciar reține că, prin Decizia nr. 3 din 20 ianuarie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să soluționeze recursul în interesul legii a stabilit că, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." În raport cu caracterul obligatoriu al dezlegării date de instanța supremă prin decizia menționată, potrivit art. 517 alin. (4) din C. proc. civ., se constată că argumentele recurentului, vizând modalitatea de apreciere asupra cuantumului cheltuielilor de judecată acordate în primă instanță, nu pot forma obiect al analizei instanței de recurs, neîncadrându-se în motivele de casare prevăzute la art. 488 C. proc. civ. Prin urmare, aspectele invocate de către recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, legalitatea soluției pronunțate fiind confirmată de către instanța de control judiciar, aceasta reflectând interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva sentinței nr. 200 din data de 21 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., va obliga recurentul-pârât Ministerul Antreprenoriatului și Turismului, ca parte care a pierdut procesul, la plata către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a sumei de 5.000 RON cu titlul de cheltuieli de judecată în recurs.