ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3332/2022

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Constanța la data de 23.09.2021, sub nr. x/2021, reclamanta S.C. A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâții Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului și Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța prin care solicită ca prin hotărârea judecătorească a se dispune: Suspendarea Pct. 3.4,4.2,6.7 alin. (4) și art. 2 alin: 1 din Anexa Nr. 2 din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzută în Anexa care face parte integrantă din ORDINUL nr. 991 din 14 iunie 2021 emis de MINISTERUL ECONOMIEI, ANTREPRENORIATULUI ȘI TURISMULUI (publicat în Monitorul Oficial Nr. 594 din 14 iunie 2021; obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 203 din 14 octombrie 2021 Curtea de Apel Constanța– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenției pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de investiții și Promovare a exportului Constanța, a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, a dispus suspendarea în parte a executării Ordinului nr 991/14.06.2021 emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 594/14.06.2021 în ceea ce privește pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) și art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 la ordin, care face parte integrantă din acesta, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea în parte a Ordinului 991/2021 emis de M.E.A.T.

A respins ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă cererea de suspendare formulată în contradictoriu cu pârâta Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de Investiții și Promovare a Exportului Constanța și a obligat pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului la plata către reclamantă a sumei de 20 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând taxă judiciară de timbru.

Împotriva sentinței civile au formulat recurs pârâții Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța și Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

3.1. Pârâtul Ministerul Economiei, Antreprenorialului și Turismului, în motivarea recursului, invocă motivul de recurs prevăzut la art. 488 alin. (1), pct. 8 C. proc. civ.: când hotărârea a fost dată ca încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material

Astfel, norma de drept material aplicată în mod greșit este art. 14, alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ:

Prima instanța a apreciat în mod eronat că există o aparență de nelegalitate a actelor administrative atacate. Critică modul greșit de interpretare a O.U.G. nr. 224/2020 împreună cu OMEAT nr. 991/2021 și alte norme incidente.

Instanța de fond a reținut, la pronunțarea soluției, numai interpretarea gramaticală a normei și nu a corelat norma supusă interpretării cu alte acte normative în vigoare sau cu voința legiuitorului care reiese din expunerea de motive premergătoare adoptării.

Așadar norma suspendată de prima instanță trebuie interpretată împreună cu celelalte reguli instituite prin OMEAT nr. 991/2021 și, prin conjugare cu acestea, se poate observa că cuantumul ajutorului poate fi mai mic de 20% în împrejurarea limitării cauzată de alte ajutoare anterioare. În caz contrar, aplicantului i s-ar respinge cererea pentru că a beneficiat de alte ajutoare de stat, neputându-i-se acorda un ajutor legal mai mic de 20% din cauze unei restricții artificiale.

Având în vedere aceste aspecte, consideră că reclamanta nu îndeplinește condiția cazului bine justificat.

În ceea ce privește condiția existenței pagubei iminente recurenta susține că prejudiciul nu a fost produs reclamantei prin refuzul acordării sumei solicitate de reclamantă, de către AIMMAIPE Constanța, întrucât dispozițiile legale anterior amintite au fost corect aplicate de către agenție, astfel că, pe cale de consecință, nu există nici pe viitor un prejudiciu iminent și cert a se produce pentru reclamantă.

Prin soluția de admitere a cererii de suspendare, nu a fost prevenit în fapt niciun prejudiciu față de reclamantă, după cum în mod eronat motivează instanța de fond.

Pentru motivele arătate solicită admiterea prezentului recursului, casarea sentința recurată, cu consecința respingerii cererii de suspendare a pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat aprobată prin OMEAT nr. 991/2021 și art. 2 din anexa nr. 2 la aceeași Procedură.

3.2. Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii, Atragere de Investiții și Promovarea Exportului Constanța, în motivarea recursului arată:

Consideră că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8, din C. proc. civ., potrivit cărora: "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (...) 8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material; (...)".

Raportat la cazul bine justificat consideră că, instanța de fond, greșit a apreciat ca fiind îndeplinite prevederile art. 14 alin. (1). din Legea 554/2004.

În același context, instanța de fond, greșit a considerat ca, prevederile pct-lor 3.4, 4.2, 6.7 alin. (4) si art. 2 alin. (1) din Anexa 2 la Ordin 991/2021, sunt condiții de eligibilitate suplimentare, față de cele prevăzute la art. 3 din O.U.G. nr. 224/2020 .

Granturile se acordă pe bază de contract de finanțare încheiat cu următoarele categorii de beneficiari: întreprinderi care desfășoară activități autorizate de agenții de turism conform codurilor CAEN Rev 2 7911, 7912, 7990, întreprinderi care desfășoară activități autorizate de structuri de primire turistice cu funcțiuni de cazare conform codurilor CAEN Rev 2 5510, 5520, 5530, 5590, întreprinderi care desfășoară activități autorizate de structuri/unități de alimentație, conform codurilor CAEN Rev 2 5610, 5621, 5629, 5630, întreprinderi care desfășoară activități autorizate de organizare de evenimente conform codului CAEN Rev 2 8230, precum și întreprinderi care desfășoară activități autorizate de ghid de turism conform codului CAEN Rev 2 7990, întreprinderi care sunt înregistrate în scopuri fiscale pe teritoriul României Codul/codurile CAEN Rev 2 pentru care aplicantul solicită finanțare trebuie să fi fost autorizat/autorizate pe perioada aferentă bazei de calcul în cadrul prezentei scheme, iar în acest sens aplicația informatică va verifica automat istoricul privind autorizarea codurilor CAEN. în situația în care informațiile nu sunt concludente vor fi solicitate clarificări.

Prin prezenta Schemă sunt acordate granturi în cuantum de maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codurilor CAEN Rev 2 prevăzute la art. 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare, în anul 2020 comparativ cu anului 2019.

Valoarea contractului va fi maxim 20% din baza de calcul, rezultată din desfășurarea activităților aferente codului CAEN eligibil/codurilor CAEN eligibile, în gnu!2020 comparativ cu unul 2019, calculată conform art. 2 alin. (2) din O.U.G. nr. 224/2020, cu modificările și completările ulterioare, dar nu mai mult de echivalentul în RON al sumei de 800.000 euro/întreprindere unică și cu respectarea prevederilor art. 4 alin. (4) din O.U.G. nr. 224/2020. cu modificările și completările ulterioare. Contractarea se face în limita creditelor de angajament aprobate cu această destinație. Plata se va face în limita creditelor bugetare aprobate. Dacă valoarea însumată a cererilor de finanțare aprobate depășește valoarea creditului de angajament sau bugetar alocat cu această destinație, angajarea, respectiv plata către beneficiar se va face proporțional, prin raportarea sumei aprobate pentru fiecare beneficiar la suma totală a cererilor de finanțare aprobate."

In raport de demonstrarea "iminența producerii unei pagube ", intimata -reclamanta, nu a adus nicio probă, potrivit căreia, ordinul a cărui suspendare se solicită, ar crea pagube grave, dificil de reparat, ci doar afirma ca "prejudiciul material si previzibil este reprezentat de suma de 778.844,6 RON "suma solicitata in cadrul programului Horeca, pe codul CAEN REV 2- 5610 -Restaurante, suma tăiata la finanțare in urma verificării cererii de finanțare deoarece codul CAEN REV2 5610-Restaurante, nu era autorizat în anii de referință.

Prin urmare consideră că instanța de fond nu a apreciat corect ansamblul circumstanțelor și intereselor prezentate, suspendarea parțială a Ordinului 991/2021, nefiind consecința îndeplinirii condițiilor impuse de dispozițiile legale mai sus precizate.

Astfel, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și, rejudecând, respingerea cererii de suspendare a pct. -lor 3.4, 4.2, 6.7, alin. (4) si art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2(contract de finanțare) din Procedura de implementare a schemei de ajutor de stat, prevăzute în Anexa care face parte integranta din Ordinul nr. 991/14.iun. 2021 emis de Ministerul Economiei Antreprenoriatului și Turismului, formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L..

Intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. a depus întâmpinare solicitând, pe cale de excepție: admiterea excepției tardivității, și pe cale de consecință respingerea recursului ca tardiv formulat; admiterea excepției nulității recursului Ministerului, și pe cale de consecință anularea recursului iar în subsidiar, solicită respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Înalta Curte analizând cu prioritate excepția tardivității recursului formulat de Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța, invocată prin întâmpinare de intimata S.C. A., constată că aceasta este întemeiată, motiv pentru care va respinge recursul ca tardiv formulat.

Verificând data la care a fost formulat recursul, Înalta Curte constată că acesta a fost declarat peste termenul prevăzut de art. 20 alin. (1) din Legea 554/2004 privind contenciosul administrativ.

Este adevărat că potrivit art. 485 alin. (1) C. proc. civ.

"Termenul de recurs este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune altfel."

Însă, în cauză sunt incidente dispozițiile legii contenciosului administrativ care la art. 20 alin. (1) stipulează că: "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului rezultă fără putință de tăgadă că sentința atacată a fost comunicată la data de 27 aprilie 2021, iar recursul a fost înregistrat la data de 14 mai 2021, prin e-mail, depășindu-se, așadar, termenul legal de 15 zile prevăzut de textul legal sus citat.

Conform dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ.: "Când un drept procesual trebuie exercitat într-un anumit termen, nerespectarea acestuia atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate".

Potrivit art. 186 C. proc. civ., republicat:

"(1) Partea care a pierdut un termen procedural va fi repusă în termen numai dacă dovedește că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate.

(2) În acest scop, partea va îndeplini actul de procedură în cel mult 15 zile de la încetarea împiedicării, cerând totodată repunerea sa în termen. În cazul exercitării căilor de atac, această durată este aceeași cu cea prevăzută pentru exercitarea căii de atac.

(3) Cererea de repunere în termen va fi rezolvată de instanța competentă să soluționeze cererea privitoare la dreptul neexercitat în termen."

Recurenta nu a solicitat repunerea în termen, astfel cum dispun prevederile art. 186 alin. (3) C. proc. civ.

Cum în cauză, recurenta nu a pretins și nu a dovedit că a fost împiedicată în exercitarea, în termen, a căii de atac, se va constata că recursul este tardiv formulat și, în temeiul art. 496 C. proc. civ. coroborat cu art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, se va respinge, ca atare.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului Ministerului invocată prin întâmpinare de către intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L., Înalta Curte apreciază că aceasta este neîntemeiată, având în vedere faptul că, prin cererea de recurs, recurentul-pârât a formulat critici care se circumscriu motivului prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., astfel că nu se poate reține lipsa motivelor în sensul prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ.

Analizând criticile invocate raportat la sentința atacată și la actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului este nefondat, pentru următoarele considerente:

Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat suspendarea în parte a executării Ordinului nr. 991/14.06.2021 emis de Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, publicat în Monitorul Oficial nr. 594/14.06.2021 în ceea ce privește pct. 3.4, 4.2, 6.7 alin 4 și art. 2 alin. (1) din Anexa nr. 2 la ordin, care face parte integrantă din acesta, până la pronunțarea instanței de fond asupra acțiunii privind anularea în parte a Ordinului 991/2021 emis de M.E.A.T.. În motivarea cazului bine justificat reclamanta a invocat faptul că acest Ordin adaugă condiții suplimentare peste cele prev. de O.U.G. nr. 224/2020, în executarea căruia a fost elaborat.

Instanța de fond a făcut analiza condițiilor cumulative prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ, constatând în mod legal și temeinic, în speța de față, existența unor argumente aparent valabile referitoare la nelegalitatea actului administrativ contestat și existența unei pagube iminente.

Referitor la condițiile de fond prevăzute de art. 14, privind cazul bine justificat și paguba iminentă, Curtea reține că potrivit art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, prin caz bine justificat se înțelege - împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ, iar potrivit art. 2 alin. (1) lit. ș), prin pagubă iminentă se înțelege-prejudiciul material viitor și previzibil sau, după caz, perturbarea previzibilă gravă a funcționării unei autorități publice sau a unui serviciu public. Cele două condiții de fond trebuiesc îndeplinite cumulativ.

Suspendarea executării actelor administrative este un instrument procedural eficient pus la dispoziția autorității emitente sau a instanței de judecată în vederea respectării principiului legalității, atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află într-un proces de evaluare, din punct de vedere legal, a deciziei contestate, fiind echitabil ca aceasta din urmă să nu-și producă efectele asupra celor vizați.

Recomandarea nr. R(89) 8 adoptată de Comitetul de Miniștri din cadrul Consiliului Europei la 13.09.1989, referitoare la protecția jurisdicțională provizorie în materie administrativă a apreciat că este de dorit să se asigure persoanelor o protecție jurisdicțională provizorie, fără a se recunoaște, totuși, eficacitatea necesară acțiunii administrative. De asemenea, a reținut că autoritățile administrative acționează în numeroase domenii și că activitățile lor sunt de natură a afecta drepturile, libertățile și interesele persoanelor. În plus, Recomandarea mai sus citată a arătat că executarea imediată și integrală a actelor administrative contestate sau susceptibile de a fi contestate poate cauza persoanelor, în anumite circumstanțe, un prejudiciu ireparabil, pe care echitatea îl impune să fie evitat, în măsura posibilului.

În situația în care un act administrativ este contestat înaintea unei autorități jurisdicționale, iar aceasta nu s-a pronunțat cu privire la legalitatea sa, reclamantul are posibilitatea de a cere aceleiași autorități jurisdicționale sau unei alte autorități jurisdicționale competente să decidă măsuri de protecție provizorie în legătură cu actul administrativ. Autoritatea jurisdicțională chemată să decidă măsuri de protecție provizorie trebuie să ia în apreciere ansamblul circumstanțelor și intereselor prezente. Asemenea măsuri pot fi acordate în special în situația în care executarea actului administrativ este de natură să producă pagube grave, dificil de reparat și în cazul în care există un argument juridic aparent valabil referitor la legalitatea actului administrativ."

Protecția provizorie a drepturilor și intereselor persoanelor private este reiterată și de Recomandarea nr. (2003)16 din 9 septembrie 2003 a Comitetului Miniștrilor către Statele membre cu privire la executarea deciziilor administrative și jurisdicționale în domeniul dreptului administrativ, astfel:

"Când legea nu prevede că introducerea unei contestații împotriva unei decizii determină suspendarea automată a punerii sale în aplicare, persoanele private trebuie să aibă posibilitatea de a cere unei autorități administrative sau jurisdicționale să suspende aplicarea deciziei contestate, pentru a asigura protecția drepturilor și intereselor lor."

Jurisprudența europeană a statuat cu valoare de principiu în sensul că suspendarea executării poate fi încuviințată, daca s-a stabilit și că: a. judecătorul efectuează o evaluare comparativă a intereselor părților ("balance of interests"), în sensul că în cadrul examinării cererii de suspendare a executării unei decizii este necesar și ca instanța de contencios sa analizeze în mod comparativ riscurile inerente fiecărei soluții posibile; b. acordarea suspendării este justificată la prima vedere în fapt și în drept (fumus boni iuris), în sensul că motivele și argumentele reclamantului din cadrul acțiunii în anulare par a fi de natură serioasă la o examinare "prima facie".

Prin urmare, în cadrul cererii de suspendare, instanța nu va efectua un control de legalitate asupra actului administrativ, această obligație revenindu-i instanței de fond, învestită cu soluționarea acțiunii în anulare, cu alte cuvinte, pentru a dispune suspendarea, instanța nu mai trebuie să își formeze convingerea că acțiunea principală va fi admisă, ci doar să ajungă la concluzia că argumentele reclamantului din acțiunea principală sunt suficient justificate.

Pornind de la aceste principii, în aprecierea existenței sau nu a condiției cazului temeinic justificat, Înalta Curte constată că sub acest aspect, există împrejurările concrete de fapt și de drept care conturează existența unor diferențe de reglementare în O.U.G. nr. 222/2020 și Ordinul 991/2021, în sensul impunerii unor condiții suplimentare prin Ordin și a unei limite variabile de maxim 20 %, deși O.U.G. nr. 224/2020 vorbește doar de un procent fix de 20 %, creează o îndoială serioasă în privința legalității acesteia, susținerile reclamantului având caracterul unor indicii de natură aparente care să răstoarne prezumția de legalitatea a Ordinului.

Din analiza comparativă a dispozițiilor cuprinse în Ordonanța de Urgență cu cele din cuprinsul Ordinului se constată că suplimentar celor menționate în O.U.G. nr. 224/2020, în Ordinul 991/2021 se solicită a se face dovada unui cod CEAN autorizat, înscris în Registrul Comerțului pe bază de declarație pe proprie răspundere, stabilindu-se concomitent și o marjă de acordare a finanțării de maxim 20 %, deși în Ordonanța de Urgență s-a prevăzut acordarea unui ajutor de 20%.

Astfel, se reține la o analiză sumară a aspectului invocat dispozițiile din Legea 24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative cuprinse în articolul 77- Ordinele cu caracter normativ, instrucțiunile și alte asemenea acte ale conducătorilor ministerelor și aLE celorlalte organe ale administrației publice centrale de specialitate sau ale autorităților administrative autonome se emit numai pe baza și în executarea legilor, a hotărârilor și a ordonanțelor Guvernului și în articolul 78 - Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise șt nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora.

Or, analizând aspectele invocate de către reclamant în mod corect instanța de fond a constatat că acestea sunt întemeiate, între Ordinul a cărui suspendare parțială se solicită și actul normativ cu forță superioară în temeiul căruia a fost elaborat, existând diferențe rezultate din adăugarea unor condiții suplimentare prin Ordinul de punere în executare, ceea ce duce la concluzia dovedirii unui caz bine justificat ce determină suspendarea executării actului administrativ.

În ceea ce privește condiția referitoare la iminența pagubei, din analiza înscrisurilor existente la dosarul cauzei, rezultă că reclamanta a probat iminența producerii pagubei invocate, având în vedere susținerile acesteia referitoarea la respingerea solicitării sale pentru suma de 778844,6 RON de la finanțare solicitată pentru codul CAEN 5610, în temeiul dispozițiilor Ordinului 991/2021.

Totodată, scopul unei cereri de suspendare este acela de a preveni paguba iminentă și nu de a constata existența ei.

Actul administrativ se bucură de prezumția de legalitate, care la rândul său se bazează pe prezumțiile autenticității și veridicității, fiind el însuși titlu executoriu. Însă, principiul legalității actelor administrative presupune atât ca autoritățile administrative să nu încalce legea, cât și ca toate deciziile lor să se întemeieze pe lege. El impune, în egală măsură, ca respectarea acestor exigențe de către autorități să fie în mod efectiv asigurată.

Prin urmare, în procesul executării din oficiu a actelor administrative trebuie asigurat un anumit echilibru, precum și anumite garanții de echitate pentru particulari, întrucât acțiunile autorităților publice nu pot fi discreționare, iar legea trebuie să furnizeze individului o protecție adecvată împotriva arbitrariului. Tocmai de aceea suspendarea executării actelor administrative trebuie considerată ca fiind, în realitate, un eficient instrument procedural aflat la îndemâna autorității emitente sau a instanței de judecată pentru a asigura respectarea principiului legalității, fiind echitabil ca atât timp cât autoritatea publică sau judecătorul se află în proces de evaluare, acestea să nu-și producă efecte asupra celor vizați.

Reținând scopul solicitării de acordare a unei sume pentru finanțare, împrejurările care au stat la baza elaborării actului normativ, se constată că reducerea finanțării cu suma de 778844,6 RON, ceea ce depășește un procent de 70% din finanțarea solicitată este de natură să creeze reclamantei o pagubă iminentă, materială și previzibilă, care nu ar putea fi acoperită în urma anulării actului administrativ decât ca urmare a parcurgerii unei alte proceduri de contestare, care presupune resurse financiare și timp.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că instanța de fond a pronunțat o hotărâre temeinică și legală.

Pentru toate aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului, nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității recursului Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța.

Respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă Agenția pentru Întreprinderi Mici și Mijlocii Atragerea de Investiții și Promovare a Exportului Constanța împotriva sentinței nr. 203 din 14 octombrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța– secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca tardiv formulat.

Respinge excepția nulității recursului Ministerului Economiei, Antreprenoriatului și Turismului.

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Economiei, Antreprenoriatului și Turismului împotriva aceleiași sentințe, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.