ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4234/2023

Ședința publică din data de 2 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 12.06.2021, reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei suspendarea executării și anularea Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiții pentru organizarea și desfășurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele.

Prin sentința civilă nr. 1654 din 12 noiembrie 2021, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de către reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii judecătorești menționate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele, prin care, invocând incidența motivelor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate, cu consecința admiterii petitului privind anularea în tot a actului administrativ unilateral - Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021.

În susținerea căii de atac promovate, recurentul - reclamant a arătat că instanța ar fi reținut, în mod nelegal, motive care nu au fost nici invocate nici dezbătute în timpul judecății, fără cercetarea suficientă a cauzei și fără ca motivele de nelegalitate invocate de către CNMAG să fie înlăturate.

Urmare unei succinte prezentări a situației de fapt expuse și prin cererea de chemare în judecată, recurentul - reclamant a învederat că Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 ar reprezentat un instrument prin care ministrul energiei a exercitat, în mod arbitrar și nelegal, în opinia recurentului, un control asupra procedurilor de recrutare din cadrul CNMAG.

A menționat recurentul că instanța de fond a reținut în mod eronat faptul că prin Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 nu ar fi fost încălcate dispozițiile art. 9 din H.G. nr. 914/2017 și că nu s-ar fi adus o atingere competenței directorului general al CNMAG în ceea ce privește angajarea personalului în cadrul Centrului.

Recurentul a apreciat că prevederile Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 ar fi nelegale. întrucât condiționează derularea procedurilor de recrutare în cadrul CNMAG de aprobarea acestora de către ministrul energiei, în condițiile în care această atribuție este stabilită în sarcina exclusivă a directorului general al CNMAG prin H.G. nr. 914/2017, act normativ de rang superior, fără ca ministrul energiei să aibă vreo competența în procedurile de organizare a concursurilor de ocupare din cadrul CNMAG.

Totodată, recurentul a subliniat că limitele de competență în materia relațiilor de muncă în cadrul CNMAG, stabilite prin H.G. nr. 914/2017, au fost reținute de către Curtea de Apel Craiova, în sentința nr. 162/21.05.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2021, prin care a sancționat ca nelegală emiterea de către ministrul energiei a unor dispoziții în materia relațiilor de muncă în cadrul CNMAG, a stabilit faptul că prin această încălcare a limitelor de competență, "autoritatea a acționat cu exces de putere" și a stabilit în mod clar faptul că: ministrul are calitatea de ordonator de credite pentru CNMAG, care nu îi conferă și calitatea de angajator.

Un alt aspect reținut în mod nelegal de către instanța de fond, ar fi, în opinia recurentului, acela că emiterea Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 ar fi legală prin raportare la prevederile art. 3 alin. (2) din H.G.. nr. 286/2011. Raționamentul expus de judecătorul fondului pentru a susține această ipoteză a fost calificat drept eronat de recurent, care a considerat că instanța de fond a făcut confuzie între sintagma "sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională", prevăzută în art. 3 alin. (2) din H.G.. nr. 286/2011, care se referă la instituțiile din subordinea Ministerului Afacerilor Interne și Ministerului Apărării și sintagma "în condiții de securitate națională", prevăzută de Legea nr. 193/2018, fiind astfel nelegală ipoteza că CNMAG ar fi o instituție din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională.

Printr-un alt set de argumente, recurentul a învederat că Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 nu dispune doar informare ministrului energiei cu privire la organizarea concursurilor, ci instituie condiționarea organizării acestora de aprobarea ministrului energiei. Recurentul a precizat că procedura, în sine, de recrutare personal nu implică cheltuieli suplimentare, aceasta realizându-se cu comisii formate din salariați CNMAG, urmând ca ulterior angajării să intervină implicațiile financiare cu salariile candidaților admiși și încadrați, astfel încât nu poate fi vorba despre cheltuieli suplimentare, întrucât CNMAG a solicitat alocarea de sume privind plata salariilor pentru toate cele 80 posturi aprobate în schema de personal.

A mai arătat recurentul că Ordinul Ministrului Energiei nr. 93/10.03.2021 dispune, prin adăugarea la un act normativ de rang superior, a unor prevederi contrare acestuia, iar dispozițiile acestuia ar fi în contradicție cu prevederile art. 9 lit. (b) și (p) din Anexa nr. 1 la H.G. nr. 914/2017 pentru aprobarea Regulamentului de organizare și funcționare și a structurii organizatorice a Centrului Național de Management al Apei Grele, precum și a unor măsuri necesare pentru asigurarea securității obiectivului, prin care competența de aprobare a procedurilor de recrutare în cadrul CNMAG, este stabilită în sarcina directorului general al CNMAG.

În aceste condiții, Ministerul Energiei, în calitate de ordonator principal de credite, în raport cu Centrul Național de Management al Apei Grele, are posibilitatea să emită norme interne în aplicarea H.G. nr. 286/2011 pentru aprobarea Regulamentului-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, norme care să fie aplicabile și CNMAG cu respectarea strictă a dispozițiilor art. 13 alin (1) și (2) și art. 78 din Legea nr. 24 din 27 martie 2000, privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.

Recurentul a invocat și faptul că Ordinul Ministerului Energiei nr. 93/2021 nu a fost publicat în Monitorul Oficial al României, cu încălcarea art. 3 alin. (2) din H.G.. nr. 286/2011, arătând că absența publicării Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 în Monitorul Oficial ar conduce la consecința lipsirii acestuia de efecte juridice.

Sub acest aspect, recurentul a arătat că Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 a fost emis de un conducător al organelor administrației publice centrale de specialitate, respectiv de către ministrul energiei și caracterul de act normativ al acestuia este determinat de împrejurarea că dispune o regulă generală, de aplicabilitate repetată, pentru orice procedură de recrutare, desfășurată în cadrul CNMAG.

Referitor la nemotivarea actului administrativ, recurentul a argumentat în sensul că și în urma unei analize sumare a preambulului Ordinului nr. 93/2021, s-ar observa faptul că așa-zisa motivare se referă la calitatea de ordonator principal de credite pe care ministerul o are în raport cu CNMAG, precum și la "situația de fapt și de drept înregistrată până la data prezentei în legătură cu organizarea și desfășurarea de concursuri Ia nivelul Centrului Național de Management al Apei Grele".

Or, în opinia recurentului, pe de o parte din documentele depuse la dosarul cauzei, ar rezulta faptul că există o distincție clară între calitatea de ordonator principal de credite, pe care Ministerul Energiei o are în raport cu CNMAG și cea de angajator - organizator al concursurilor de recrutare în cadrul CNMAG, conform H.G. nr. 286/2011 aspecte asupra cărora s-ar fi pronunțat fără echivoc Curtea de Apel Craiova în sentința nr. 162/21.05.2021, iar, pe de altă parte, simpla menționare a unui text generic indicat mai sus, care nu permite verificarea, în concret, a legalității și temeiniciei actului administrativ în cauză, nu ar fi suficiente, întrucât nu se asigură un echilibru rezonabil între interesul public și interesul privat, vătămarea produsă CNMAG fiind, în opinia recurentului, una evidentă.

A mai evocat recurentul expunerea trunchiată a situației de fapt invocată pentru justificarea necesității emiterii ordinului atacat și a învederat că, în contextul pandemiei de COVID-19, CNMAG a fost declarat, prin Ordinul ministrului nr. 766/20.03.2020, unitate care nu își poate întrerupe activitatea, situație prevăzută și în Planul de măsuri nr. 628/19.03.2020 privind asigurarea continuității activității CNMAG, în condiții de siguranță, prin care s-au stabilit posturile obligatorii care intră în componența grupului de continuitate și pentru care, în mod obligatoriu trebuiau să existe câte doi supleanți.

Astfel, raportat la importanța strategică și consecințele unei eventuale întreruperi a activităților CNMAG, cauzate de efectele pandemiei COVID-19 - punerea într-un pericol real a integrității și caracteristicilor fizico-chimice ale întregii cantități de apă grea rezervă de stat, atât a apei grele destinată consumului tehnologic al unităților 1 și 2 ale CNE Cernavodă, cât și a aportului în natură al statului român la capitalul social aferent societății ce va pune în funcțiune și va exploata unitățile 3 și 4 de la Centrala nuclearo-electrică Cernavodă, CNMAG avea în mod expres obligația legală de a încadra personal de specialitate pentru ocuparea tuturor posturilor vacante care puteau să asigure continuitatea funcțiilor esențiale.

În ceea ce privește vătămarea recurentului, acesta a arătat că în susținerea pagubei iminente CNMAG nu a invocat lipsa răspunsurilor ministerului ci lipsa nejustificată a aprobării solicitate privind organizarea concursurilor.

Făcând trimitere la corespondența purtată între CNMAG și minister, recurentul a învederat că ministerul a tergiversat/refuzat aprobarea tuturor concursurilor în cadrul CNMAG.

Concluzionând, recurentul a apreciat că menținerea efectelor juridice ale Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 ar crea pagube iminente, prin blocarea în mod nejustificat a procedurilor de ocupare a posturilor vacante din cadrul CNMAG, cu consecințe deosebit de grave, raportat la specificul activității în domeniul nuclear și la importanta național strategică a acestuia.

Legal citat, intimatul-pârât Ministerul Energiei nu a formulat întâmpinare, însă a depus concluzii scrise, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondate și menținerea hotărârii atacate, astfel cum a fost pronunțată.

În opinia intimatului, Ministerul Energiei, în calitatea sa de ordonator principal de credite, avea competența, conform art. 3 alin. (2) din H.G nr. 286/2011, să reglementeze modalitatea de organizare și desfășurare a concursurilor de angajare de personal în cadrul CNMAG și să instituie obligația de a informa în prealabil ministrul cu privire la necesitatea și oportunitatea organizării acestor concursuri, având în vedere că toate aceste proceduri de recrutare personal implică cheltuieli bugetare.

De asemenea, intimatul a apreciat nefondată susținerea recurentului privind adăugarea la un act normativ de rang superior prin emiterea ordinului contestat, având în vedere faptul că directorul general al CNMAG rămâne cel care asigură organizarea întregii activități în vederea realizării obiectivului principal al centrului, iar prin ordinul dedus judecății, Ministerul Energiei nu își arogă niciuna dintre prerogativele directorului general al CNMAG, ci doar instituie o obligație de informare a ordonatorului principal de credite cu privire la declanșarea procedurilor de angajare a personalului.

Fundamentarea recurentei referitoare la nelegalitatea Ordinului nr. 93/2021 sub aspectul nepublicării sale în Monitorul Oficial a fost apreciată de intimat drept eronată, întrucât actul atacat ar fi, în opinia intimatului, un act administrativ cu caracter individual, ce intră în sfera de reglementare a art. 11 din Legea nr. 24/2000.

Printr-un alt set de argumente, intimatul a solicitat respingerea criticilor din memoriul de recurs ce priveau nemotivarea actului administrativ contestat, având în vedere că, în cuprinsul acestuia, au fost indicate motivele pentru care a fost emis ordinul, fiind vizată în mod special situația existentă la nivelul acestei instituții cu privire la organizarea și desfășurarea concursurilor de ocupare a posturilor vacante.

Nu în ultimul rând intimatul a apreciat că nici susținerea privind vătămarea recurentului prin actul administrativ contestat nu poate fi primită, având în vedere că, prin probele administrate, nu s-a dovedit că intimatul ar fi refuzat aprobarea declanșării unei proceduri de recrutare a categoriei de personal în discuție.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 5 iulie 2022 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs asupra căilor de atac formulate

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate și normele legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele este fondat, pentru următoarele considerente:

Un prim motiv de casare invocat de recurentul-reclamant este cel reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., însă, întrucât, în cuprinsul memoriului de recurs, nu au putut fi identificate critici concrete, prin intermediul cărora recurentul să evoce o nemotivare a sentinței recurate sau argumentele care ar fi, în accepțiunea recurentului, contradictorii ori străine de natura cauzei, Înalta Curte consideră că un atare motiv de casare a fost doar formal invocat.

Pe de altă parte, și dacă s-ar trece peste aceste aspecte, instanța de control judiciar reține că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză.

Instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluția adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 425 C. proc. civ. și arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinței pronunțate. Cât privește criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii la stabilirea situației juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Instanța supremă a stabilit în mod repetat că:

"motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului."

Se rețin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudența CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunțată în cauza Gheorghe Mocuța contra României):

"În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)".

Înalta Curte reține că hotărârea primei instanțe cuprinde argumente pe care și-a fundamentat judecătorul fondului soluția pronunțată, chiar dacă acestea sunt lapidar exprimate.

Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerința existenței unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumate motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În ceea ce privește fondul cauzei, se observă că hotărârea pronunțată în primă instanță a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în limitele și pentru argumentele ce vor fi expuse în cele ce urmează.

Dintr-o primă perspectivă Înalta Curte reține că în mod corect prima instanță a identificat natura juridică a Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiții pentru organizarea și desfășurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele, ca fiind cea a unui act administrativ cu caracter individual, câtă vreme prevederile acestuia nu au un caracter general, abstract, cu caracter obligatoriu pentru un număr nedeterminat de subiecți de drept, ci se adresează unui destinatar specific, expres indicat în cuprinsul acestuia - mai precis Centrul Național de Management al Apei Grele. Contrar celor evocate de recurent, faptul că o atare procedură are vocația de a fi aplicată unui număr multiplu de concursuri de recrutare ce ar putea viza posturile vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele nu este de natură a genera natură normativă ordinului în discuție, câtă vreme acesta urmărește realizarea unor raporturi juridice într-o situație strict determinată și produce efecte față de același subiect de drept.

De asemenea, Înalta Curte reamintește că, potrivit art. 11 alin. (2) lit. b) din Legea nr. 24/2000:

"Nu sunt supuse regimului de publicare în Monitorul Oficial al României: b) actele normative clasificate, potrivit legii, precum și cele cu caracter individual, emise de autoritățile administrative autonome și de organele administrației publice centrale de specialitate."

În atare condiții sunt nefondate atât criticile aduse de recurent modului în care prima instanță a identificat natura juridică a Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021, cât și cele ce vizează existența sau inexistența unei obligații de publicare a acestui ordin în Monitorul Oficial.

Nefondate sunt și argumentele expuse în memoriul de recurs ce privesc modul în care instanța de fond a analizat chestiunea motivării sau nemotivării actului administrativ atacat.

Potrivit art. 31 alin. (1) și (2) din Constituția României, dreptul la informare trebuie respectat în raporturile juridice care se stabilesc între autoritățile publice și cei cărora li se adresează actele emise de acestea. O dimensiune a dreptului la informare privește chiar motivarea oricărui act administrativ emis de autoritatea publică. Astfel, motivarea actelor administrative reprezintă o condiție de valabilitate a acestora, emitentului unui astfel de act revenindu-i obligația de a indica, în mod neechivoc, elementele de fapt și de drept care au stat la baza soluției adoptate, atât pentru a putea fi cunoscute de destinatar și în funcție de care acesta să își poată formula eventualele apărări, dar și pentru ca instanța de judecată să poată exercita un control efectiv al legalității actului.

Înalta Curte mai reține că, deși motivarea reprezintă un element esențial pentru formarea convingerii cu privire la legalitatea și oportunitatea actului administrativ, constituind, totodată, o garanție a alegerii soluției optime de către organul decident, totuși amploarea și detalierea motivării depind de natura actului adoptat, iar cerințele pe care trebuie să le îndeplinească sunt influențate de circumstanțele fiecărui caz.

Așadar, deși motivarea este o obligație generală ce incumbă autorității publice la emiterea oricărui act administrativ, în schimb îndeplinirea acestei obligații de către autoritatea respectivă face obiectul unei aprecieri in concreto, după natura actului administrativ și contextul adoptării sale, prin prisma obiectivului său, respectiv măsura în care este prezentat într-un mod clar și neechivoc raționamentul emitentului actului.

Motivarea Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 nu este nici generală și nici impersonală și permite atingerea dublei finalități pe care actul administrativ o are, îndeplinind atât funcția de transparență, de natură a permite recurentului - reclamant (drept beneficiar al actului) să verifice dacă actul este sau nu întemeiat și să conteste aspectele pe care le apreciază ca fiind nelegale. Îndeplinirea unei astfel de funcții este confirmată chiar de acțiunea exercitată, din cuprinsul cererii de chemare în judecată nerezultând elemente de dificultate privind înțelegerea argumentelor avute în vedere de către pârât, ci doar opinia contrară a recurentului - reclamant, ce a apreciat prevederile acestuia drept nelegale.

Totodată, instanța de control judiciar consideră, contrar celor evocate de recurent, că prevederile actului administrativ permit instanței să realizeze controlul său jurisdicțional, respectiv reconstituirea raționamentului efectuat de autorul actului pentru a ajunge la adoptarea acestuia.

Pe cale de consecință, nu se poate reține o neîndeplinire, de către autoritatea emitentă, a obligației sale de a motiva actul administrativ, fiind nefondate argumentele recurentului, prin care acesta a opinat în sens contrar.

Pe de altă parte, Înalta Curte consideră fondate criticile aduse de recurent modului în care instanța de fond a evaluat respectarea, de către partea intimată, a prevederilor art. 78 din Legea nr. 24/2000, conform cărora:

"Ordinele, instrucțiunile și alte asemenea acte trebuie să se limiteze strict la cadrul stabilit de actele pe baza și în executarea cărora au fost emise și nu pot conține soluții care să contravină prevederilor acestora."

Prin ordinul atacat în cauza pendinte, intimatul - pârât a reglementat în următorul sens:

"Concursurile de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele se pot desfășura doar ulterior încetării oricăror restricții instituite prin lege și sunt condiționate de informarea printr-o notă, necesar a fi supusă aprobării ministrului energiei, ce are ca obiect prezentarea necesității, oportunității și încadrării în cheltuielile de personal aprobate cu această destinație în buget.

Prevederile acestui ordin nu pot fi folosite/interpretate sau da naștere/recunoaștere vreunui drept pretins al conducerii Centrului National de Management al Apei Grele rezultând din/sau în legătură cu raporturile juridice și/sau stările de fapt care au existat sau se afla în curs de desfășurare decurgând din organizarea unor concursuri.

Încălcarea acestui ordin atrage răspunderea administrativă, civilă sau penală, după caz."

Contrar celor evocate de intimat și reținute de prima instanță, din conținutul Ordinului ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 rezultă o condiționare a desfășurării concursurilor de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele atât de demersul de informare a ministrului energiei asupra necesității, oportunității și încadrării în cheltuielile de personal aprobate cu această destinație în buget a concursurilor, dar și de aprobarea acestor aspecte de către ministru, câtă vreme nota era necesar a fi supusă unei atare aprobări.

Pe cale de consecință, ceea ce instanța de fond a fost chemată să examineze a fost dacă această condiționare este sau nu una legală, mai precis dacă se încadrează în limitele stabilite de actele pe baza și în executarea cărora a fost emis Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 și dacă soluțiile cuprinse în ordin contravin sau nu prevederilor acestora.

Din cuprinsul ordinului rezultă că temeiurile de drept invocate de autoritatea intimată pentru emiterea acestuia au fost reprezentate de O.U.G. nr. 212/2020, privind stabilirea unor măsuri la nivelul administrației publice centrale și pentru modificarea și completarea unor acte normative, H.G. nr. 282/2011, Legea nr. 55/2020, art. 57 alin. (1) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ și calitatea intimatului de ordonator de credite.

Art. 2 alin. (7) din O.U.G. nr. 212/2020 reglementează înființarea Ministerul Energiei prin preluarea activităților, personalului aferent și patrimoniului corespunzător din domeniul energiei de la Ministerul Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, fără a conține, însă, norme care să permită ministrului energiei să impună condiționările reglementate prin ordinul atacat.

Se mai reține că la data emiterii ordinului erau în vigoare prevederile O.U.G. nr. 183/2020, conform cărora:

"Prin derogare de la dispozițiile art. 27 alin. (3) din Legea nr. 55/2020 privind unele măsuri pentru prevenirea și combaterea efectelor pandemiei de COVID-19, cu modificările și completările ulterioare, pe o perioadă de 6 luni de la data intrării în vigoare a legii de aprobare a prezentei ordonanțe de urgență, se pot desfășura concursurile pentru ocuparea posturilor și funcțiilor vacante și temporar vacante din cadrul instituțiilor și autorităților publice, cu încadrare în sumele aprobate în buget pentru anul 2021."

Totodată, în virtutea Ordinului nr. 766/20.03.2020 al Ministerului Economiei, Energiei și Mediului de Afaceri, Centrului Național de Management al Apei Grele a făcut parte din categoria unităților aflate în subordinea, coordonarea sau sub autoritatea Ministerului, care au fost indicate în Anexa 1.1 la Planul de acțiune al Ministerului pentru asigurarea activităților de bază la nivelul aparatului propriu al Ministerului în situația producerii și declarării unei pandemii și care nu au putut întrerupe activitățile. În orice caz, aceste prevederi normative nu justifică demersul de condiționare a desfășurării concursurilor de o aprobare emisă de ministrul de resort.

Art. 57 din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ au următorul conținut: (1) În exercitarea atribuțiilor ce îi revin, ministrul emite ordine și instrucțiuni cu caracter normativ sau individual. (2) Prin ordine se pot aproba norme metodologice, regulamente sau alte categorii de reglementări care sunt parte componentă a ordinului prin care se aprobă. (3) Actele administrative cu caracter normativ, neclasificate, potrivit legii, emise de ministru se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I. (4) Actele prevăzute la alin. (1) sunt semnate de miniștri sau de persoanele delegate de aceștia. (5) Aprecierea necesității și oportunitatea emiterii actelor administrative ale miniștrilor aparțin exclusiv acestora. (6) Prevederile alin. (1) - (5) se aplică, în mod corespunzător, și în cazul conducătorilor altor organe de specialitate ale administrației publice centrale din subordinea Guvernului și a ministerelor care au rang de secretar de stat sau subsecretar de stat. Pe cale de consecință, nu prezintă relevanță în materia supusă analizei în cauza pendinte.

De asemenea, simpla calitate a intimatului de ordonator de credite nu este suficientă spre a justifica instituirea condiționării expuse în paragrafele anterioare.

În continuare, contrar celor învederate de instanța de fond, Înalta Curte reține că prevederile art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 286/2011 nu sunt aplicabile cauzei pendinte, câtă vreme recurentul - reclamant nu intră în categoria instituțiilor din sistemul național de apărare, ordine publică și siguranță națională, în privința cărora aspectele specifice procedurale referitoare la condițiile de participare la concursul/examenul organizat pentru ocuparea posturilor corespunzătoare funcțiilor contractuale, precum și la organizarea și desfășurarea concursului/examenului pot fi reglementate prin ordin al ordonatorului principal de credite, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I. Faptul că, potrivit art. 1 alin. (1) din Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Management al Apei Grele aprobat prin H.G. nr. 914/2017, Centrul Național de Management al Apei Grele funcționează ca instituție publică de interes național, specializată în managementul apei grele, material de interes nuclear, nu îl plasează în niciuna dintre categoriile expres și limitativ reglementate de art. 3 alin. (2) din H.G. nr. 286/2011, noțiunea de "siguranță națională" fiind diferită de cea de "interes național".

În esență, textul normativ pe baza și în executarea căruia a fost emis ordinul este reprezentat de prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 1 din sus indicata hotărâre de guvern:

"Se aprobă Regulamentul-cadru privind stabilirea principiilor generale de ocupare a unui post vacant sau temporar vacant corespunzător funcțiilor contractuale și a criteriilor de promovare în grade sau trepte profesionale imediat superioare a personalului contractual din sectorul bugetar plătit din fonduri publice, denumit în continuare regulament, prevăzut în anexa ce face parte integrantă din prezenta hotărâre.", iar potrivit art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011:

"În aplicarea prezentei hotărâri, ordonatorii principali de credite pot emite norme interne.".

Prevederile art. 3 alin. (1) din H.G. nr. 286/2011 reprezintă, însă, doar un temei de ordin procedural care nu este coroborat cu un alt temei de drept referitor la condiționarea desfășurării concursurilor de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele de aprobarea ministrului energiei și care nu este suficient pentru a justifica o astfel de condiționare.

Prevederile art. 8 alin. (6) din H.G.. nr. 316/2021, conform cărora:

"Statul de funcții și regulamentul de organizare și funcționare ale unităților aflate în subordinea Ministerului Energiei, finanțate de la bugetul de stat prin bugetul ministerului, se aprobă prin ordin al ministrului energiei.", nu reprezintă un temei de drept care să justifice aspectele stabilite prin Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021, câtă vreme acest ordin nu privește statul de funcții ori organizarea și funcționarea unității, ci procesul de recrutare a personalului, iar în privința recurentului - reclamant regulamentul de organizare și funcționare și a structurii organizatorice a fost aprobat prin hotărâre de guvern (H.G. nr. 914/2017).

Or, potrivit prevederilor art. 8 din Regulamentul de organizare și funcționare a Centrului Național de Management al Apei Grele aprobat prin H.G. nr. 914/2017:

"(1) Conducerea CNMAG este asigurată de un director general și un director general adjunct, numiți, în condițiile legii, de ministrul energiei.

(2) Directorul general al centrului conduce activitatea curentă a acestuia și reprezintă CNMAG în relațiile cu instituțiile publice, precum și cu persoanele fizice sau juridice. De asemenea, directorul general al centrului angajează și concediază personalul CNMAG și numește, prin decizie, personalul cu funcții de conducere, pe baza rezultatelor concursurilor de ocupare și cu respectarea reglementărilor specifice legale. În exercitarea atribuțiilor ce îi revin potrivit legii și prezentului regulament, directorul general emite decizii.

(3) Conducătorii compartimentelor/structurilor funcționale din cadrul CNMAG răspund în fața directorului general al centrului de îndeplinirea tuturor atribuțiilor, responsabilităților și competențelor încredințate lor."

Totodată, potrivit art. 9 lit. b) și p) din aceeași hotărâre de guvern:

"Atribuțiile, răspunderile și competențele directorului general sunt următoarele:

b) asigură organizarea întregii activități în vederea realizării obiectivului principal al CNMAG și buna gestionare a resurselor umane și materiale ale CNMAG;

p) angajează, promovează, sancționează și concediază personalul angajat, cu respectarea dispozițiilor legale;"

Astfel, atribuțiile de gestionare a resurselor umane, inclusiv din perspectiva demersului de recrutare, intră în sfera atribuțiilor directorului general al recurentului- reclamant și nu a putut fi identificată nicio prevedere normativă care să permită ministrului energiei să condiționeze, prin ordin de ministru, desfășurarea concursurilor de recrutare pentru ocuparea unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele de aprobarea acestora de către ministru.

În acest context, se reține incidența cazului de casare reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prima instanță aplicând eronat prevederile art. 78 din Legea nr. 24/2000 în raport de situația de fapt incidentă cauzei pendinte, motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele, va casa sentința civilă nr. 1654 din 12 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Bucuresti, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021 și, rejudecând, va admite cererea formulată de reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei și va anula Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiții pentru organizarea și desfășurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele împotriva sentinței civile nr. 1654 din 12 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2021.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Admite cererea formulată de reclamantul Centrul Național de Management al Apei Grele în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Energiei.

Anulează Ordinul ministrului energiei nr. 93/10.03.2021 privind unele condiții pentru organizarea și desfășurarea concursurilor de recrutare în vederea ocupării unor posturi vacante/temporar vacante din cadrul Centrului Național de Management al Apei Grele.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 2 octombrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.