ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1596/2022

Ședința publică din data de 17 martie 2022

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 12 aprilie 2021 pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei și B., anularea Ordinului Ministrului Energiei nr. 175/19.04.2021 privind detașarea reclamantului A. - director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, la Societatea Națională Nuclearelectrica S.A., începând cu data de 20.04.2021 și a Ordinului Ministrului Energiei nr. 180/20.04.2021 privind îndeplinirea atribuțiilor funcției contractuale de conducere temporar vacante de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, de către doamna B. - director general adjunct, începând cu data de 20.04.2021, cu consecința repunerii reclamantului în funcția de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, cu toate drepturile aferente acestei funcții.

Reclamantul a mai solicitat, în temeiul art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Ordinelor nr. 175/19.04.2021 și nr. 180/20.04.2021 până la soluționarea definitivă a cauzei și repunerea, de îndată, a reclamantului în funcția de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, precum și repunerea sa în toate drepturile aferente acestei funcții.

Totodată, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Energiei să-i plătească, în integralitate, despăgubiri materiale constând în drepturile salariale aferente funcției de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, începând cu data de 20.04.2020 și până la reintegrarea efectivă a reclamantului în funcția de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, precum și obligarea pârâtului Ministerul Energiei la plata de daune moratorii, constând în dobânda legală aferentă daunelor materiale solicitate.

De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului Ministerul Energici la plata cheltuielilor de judecată.

Ulterior, la data de 11 mai 2021, Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A. a formulat cerere de intervenție în interes propriu și o cerere de intervenție accesorie în interesul intimatei Ministerul Energiei, solicitând admiterea în principiu a celor două cereri de intervenție, admiterea excepției de conexitate/litispendență parțială a cauzei (capătul de cerere privind suspendarea și capătul de cerere privind anularea Ordinului nr. 175/19.04.2021) în cauza înregistrată sub nr. x/2021; disjungerea parțială a cererii privitoare la Ordinul nr. 180/20.04.2021 și trimiterea capătului de cerere rămas, vizând Ordinul nr. 175/19.04.2021, la dosarul nr. x/2021; suspendarea judecății pentru capetele de cerere vizând Ordinul nr. 180/20.04.2021 până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2021; admiterea excepției lipsei de interes în formularea cererilor de suspendare a executării și de anulare a Ordinului nr. 180/20.04.2021; respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 175/19.04.2021 al Ministrului Energiei și a cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 180/20.04.2021 al Ministerului Energiei; admiterea excepției prematurității formulării acțiunii în anularea Ordinului nr. 175/19.04.2021 și a acțiunii în anularea Ordinului nr. 180/20.04.2021; respingerea, ca neîntemeiate, a cererilor de anulare a ordinelor menționate; respingerea cererii de acordare a despăgubirilor materiale; respingerea cererii de acordare a daunelor moratorii; cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea de ședință din data de 14.05.2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a calificat întreaga cerere formulată de intervenienta S.N. Nuclearelectrica S.A. ca fiind o cerere de intervenție accesorie, pe care a admis-o în principiu.

Prin sentința nr. 162/2021 din 21 mai 2021, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepțiile conexității și litispendenței, invocate de pârâți și intervenientul accesoriu;

A admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A. cu privire la cererile de suspendare și anulare a Ordinului nr. 180/2021 al Ministrului Energiei, invocată de pârâta B.;

A respins cererile de suspendare și anulare a Ordinului nr. 180/2021 al Ministrului Energiei pentru lipsa calității procesuale active a reclamantului A.;

A respins excepția prematurității cererii de anulare a Ordinului nr. 175/2021;

A admis în parte acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Energiei și B., precum și cererea de intervenție accesorie formulată de S.N. "Nuclearelectrica" S.A Cernavodă;

A dispus suspendarea executării Ordinului nr. 175/2021 al Ministerului Energiei până la soluționarea definitivă a cauzei;

A anulat Ordinul nr. 175/2021 al Ministerului Energiei și a dispus repunerea reclamantului A. în funcția de director general al Centrului Național de Managent al Apei Grele;

A respins cererile reclamantului de obligare a pârâtului Ministerul Energiei la plata de despăgubiri materiale reprezentând drepturi salariale aferente funcției de director general al CNMAG începând cu data de 20.04.2020 până la reintegrarea efectivă în funcția de director general și de obligare a aceluiași pârât la plata de daune moratorii, ca neîntemeiată;

A obligat pârâtul Ministerul Economiei la plata sumei de 70 cheltuieli judiciare către reclamant.

3.1. Împotriva sentinței nr. 162/2021 din 21 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a formulat recurs pârâtul Ministerul Energiei, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate, rejudecarea cauzei și respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivare critică soluția instanței de fond în ceea ce privește suspendarea executării Ordinului nr. 175/2021 al Ministrului Energiei până la soluționarea definitivă a cauzei, apreciind că în cauză nu este îndeplinită condiția privind cazul bine justificat, astfel că aparența de nelegalitate a actului administrativ a fost reținută în mod nelegal de către instanța de fond.

De asemenea, consideră că nu este îndeplinită nici condiția pagubei iminente, precizând că hotărârea recurată nu este motivata în mod temeinic cu privire la acest aspect.

Pe fondul cererii de anulare a Ordinului nr. 175/19.04.2021 emis de Ministrul Energiei, arată că prima instanță, în mod nelegal, a apreciat că reclamantului îi sunt aplicabile reglementările legale privind exclusiv personalul contractual și nu cele privind funcționarii publici.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., arată că instanța a depășit atribuțiile puterii judecătorești, întrucât, fără a analiza cazul particular al reclamantului, a anulat Ordinul nr. 175/19.04.2021 emis de Ministrul Energiei și a dispus repunerea reclamantului în funcția de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., arată că hotărârea atacată cuprinde motive contradictorii, iar în privința motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocă dispozițiile art. 45 din Codul muncii, care sunt în acord cu cele ale Codului administrativ, astfel că, atâta vreme cât perioada detașării nu a depășit 6 luni, nu era necesar acordul salariatului (art. 505 alin. (1) Cod administrativ).

De asemenea, arată că din analiza fișei de post la care s-a referit instanța de fond, nu rezultă că intimatului-reclamant i s-ar fi stabilit atribuții de execuție, întrucât urmărirea stării tehnice a construcțiilor este o atribuție de control, iar interpretarea indicilor de calitate a apei grele este o atribuție pe care o îndeplinea și la C.N.M.A.G.

Susține că în jurisprudență s-a reținut că schimbarea atribuțiilor postului nu are semnificația unei modificări a contractului individual de muncă dacă nu s-a ajuns prin aceasta la un alt specific al funcției.

3.2. Împotriva aceleiași sentințe a declarat recurs și intervenienta Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A., întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii recurate, iar pe fond, respingerea cererii de suspendare a executării Ordinului nr. 175/19.04.2021 al Ministrului Energiei, cu cheltuieli de judecată.

În esență, susține că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 pentru a se dispune suspendarea executării actului atacat.

Arată că Ministrul Energiei era competent să dispună detașarea; că hotărârea nu a fost suficient motivată, nefiind arătate considerentele pentru care a înlăturat textele de lege relevante, astfel că nu respectă prevederile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ.

În ceea ce privește motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., arată că nu a fost pusă în discuția părților interpretarea extensivă a textului art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul includerii în noțiunea de pagubă iminentă a prejudiciului rezultat din eventuala afectare a unui drept nepatrimonial, dreptul la sănătate.

Mai arată că, întrucât noțiunea de pagubă iminentă nu cuprinde și prejudiciul rezultat din eventual afectare a unui drept nepatrimonial, cum este dreptul la sănătate, considerentul reținut de instanța de fond este străin de natura cauzei, ce are ca obiect suspendare executare act administrativ, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

De asemenea, invocă nesocotirea priorității interesului public, susținând că, în analiza cererii de suspendare, instanța de fond a ignorat prioritatea interesului public față de cel privat la care face referire art. 8 alin. (3) din Legea nr. 554/2004.

Pe fond, arată că potrivit art. 4 din O.G. nr. 29/2017 pentru înființarea Centrului Național de Management al Apei Grele, directului general al acestei instituții este numit de Ministerul Energiei, condiție respectată în speța de față.

Precizează că, în speță, numirea inițială a intimatului-reclamant A. s-a făcut prin Ordinul nr. 854/12.12.2018 al Ministerului Energiei, astfel că la data de 19.04.2021 acestuia i se aplicau prevederile legale privind funcționarii publici, în condițiile în care art. 390 alin. (1) lit. a) din Codul administrativ prevede că din categoria funcționarilor publici de conducere face parte și funcția publică de director general în cadrul instituțiilor publice prevăzute la art. 385.

Invocă prevederile art. 34 din Legea cadru nr. 153/2017 și art. 4 și art. 6 alin. (1) din H.G. nr. 714/2018 privind drepturile și obligațiile personalului autorităților și instituțiilor publice pe perioada delegării și detașării în altă localitate, precum și în cazul deplasării în interesul serviciului.

Astfel, consideră că detașarea se putea dispune exclusiv de către persoana care a avut dreptul să dispună și numirea în funcție, respectiv Ministrul Energiei, motiv pentru care susține, contrar celor reținute de către prima instanță, că nu se putea reține o interpretare eronată de către Ministerul Energiei a normelor juridice privind detașarea.

Susține că au fost avute în vedere, coroborat, și prevederile Codului muncii referitoare la detașare (art. 45-47), în considerarea existenței contractului individual de muncă al intimatului-reclamant A..

În ceea ce privește refuzul intimatului-reclamant de a fi detașat, arată că, astfel cum prevede art. 505 alin. (1) din Codul administrativ și în condițiile în care perioada detașării nu a depășit 6 luni, nu era necesar acordul salariatului.

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității și excepția nulității recursului declarat de Ministerul Energiei și a solicitat respingerea recursului declarat de Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A. ca neavenit.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat de către Înalta Curte din oficiu și cu motivele de casare invocate prin cererile de recurs, Înalta Curte constată și reține cele ce succed.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

La termenul de judecată din data de 17 martie 2022, Înalta Curte a invocat din oficiu motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., potrivit căruia instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale.

Astfel, examinând sentința recurată, din perspectiva naturii juridice a raportului dedus judecății, Înalta Curte constată că, în cauză este incident motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., dat fiind faptul că este vorba de un litigiu de muncă, care se soluționează de către un complet din compunerea căruia fac parte asistenții judiciari.

Analizând actul atacat în prezenta cauză, respectiv Ordinul Ministrului Energiei nr. 175/19.04.2021, Înalta Curte constată, astfel cum rezultă din preambulul său, că a fost emis în temeiul dispozițiilor Legii nr. 53/2003 privind Codul muncii, respectiv a prevederilor art. 45, art. 46 alin. (1), art. 47 alin. (1)-(4) din acest act normativ.

Intimatul-reclamant a fost numit în funcția de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele prin Ordinul nr. 854/12.12.2018, încheiat în conformitate cu prevederile art. 30 din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii.

De altfel, Ordinul nr. 854/12.12.2018 emis de către Ministerul Energiei, de numire a intimatului-reclamant în funcția contractuală de conducere de conducere de director general grad II la Centrul Național de Management al Apei Grele, prevede la art. 2 că, în baza acestui ordin, părțile urmează să încheie, de comun acord, un contract individual de muncă pe perioadă nedeterminată.

În acest sens, părțile au și încheiat un asemenea contract individual de muncă, depus la filele x din vol. I al dosarului de fond (nr. 4/11.12.2018), din care reiese că a fost încheiat chiar pentru funcția de director general - COR 111210.

Înalta Curte constată că toate aceste aspecte converg spre ideea că intimatul-reclamant, în calitate de director general al Centrului Național de Management al Apei Grele, are un raport de muncă cu angajatorul, motiv pentru care competența de soluționare a litigiilor rezultate dintr-un asemenea raport sunt de competența instanțelor specializate în dreptul muncii.

Prin urmare, Înalta Curte constată că obiectul cauzei de față excede domeniului contenciosului administrativ, raportul juridic generator al drepturilor și obligațiilor corelative fiind un raport juridic de muncă, căruia îi sunt aplicabile dispozițiile Codului muncii.

Stabilind că raportul dedus judecății intră în sfera litigiilor de muncă și asigurări sociale, Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și doi asistenți judiciari.

Raportat la aceste dispoziții, instanța de control judiciar constată că hotărârea primei instanțe este criticabilă în condițiile art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, fiind dată cu încălcarea dispozițiilor art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, mai sus enunțate.

Apreciază Înalta Curte că judecarea cauzei de către un complet nespecializat în litigii de muncă și asigurări sociale, fără includerea asistenților - judiciari, încalcă normele de procedură, rezultând o vătămare adusă părții și care nu ar putea fi înlăturată decât prin casarea hotărârii și trimiterea cauzei instanței competente.

În acest sens, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru soluționarea recursurilor în interesul legii a statuat prin Decizia nr. 17/2018 că "Normele care reglementează competența materială procesuală (specializată) sunt în mod evident de ordine publică întrucât ocrotesc un interes public - buna administrare a actului de justiție, prin specializarea judecătorilor, necesară în raport cu complexitatea și numărul cauzelor.

Specializarea instanțelor/secțiilor și judecătorilor nu este o chestiune de ordine privată, ci una ce ține de organizarea și administrarea justiției. Nu poate fi primită interpretarea potrivit căreia competența specializată este reglementată de norme de ordine privată, întrucât acestea din urmă ocrotesc intereselor părților. Or, nu poate fi lăsat la latitudinea părților ca, spre exemplu, o instanță civilă să soluționeze un litigiu în materie penală sau să anuleze un act administrativ."

Prin urmare, reținând că litigiul de față are natura unui conflict de muncă, și nu de contencios administrativ, raportat și la dispozițiile art. 55 alin. (1) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, conform cărora "Completul pentru soluționarea în primă instanță a cauzelor privind conflictele de muncă și asigurări sociale se constituie dintr-un judecător și 2 asistenți judiciari", Înalta Curte constată ca fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

În raport de incidența acestui motiv de recurs, Înalta Curte nu va analiza celelalte aspecte invocate de către părți cu privire la fondul cauzei, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța competentă să soluționeze cauza, care nu va mai examina susținerile privind suspendarea executării Ordinului nr. 175/2021, din moment ce a expirat durata detașării pe 6 luni dispusă prin acest ordin.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursurile formulate de Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A. și Ministerul Energiei împotriva sentinței nr. 162/2021 din 21 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal; va casa sentința recurată și va trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția de litigii de muncă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile formulate de Societatea Națională "Nuclearelectrica" S.A. și Ministerul Energiei împotriva sentinței nr. 162/2021 din 21 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și trimite cauza spre competentă soluționare la Tribunalul Mehedinți, secția de litigii de muncă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 martie 2022.