ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4205/2023

Ședința publică din data de 29 septembrie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

1.1. Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal, reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Iași, în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și cu A., a solicitat anularea Hotărârii nr. 504/17.06.2020 pronunțată în dosarul nr. x/2019, petiția nr. 6151/21.10.2019, înregistrată de reclamanta A..

1.2. Hotărârea instanței de fond

Prin sentința nr. 61 din 10 mai 2022, Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Iași în contradictoriu cu pârâții Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat recurs reclamantul Inspectoratul Școlar Județean Iași, pentru motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

În susținerea recursului, s-a arătat că instanța de fond nu a ținut cont de toate demersurile pe care le-a făcut recurentul reclamant, unitatea de învățământ și Școala Gimnazială Dagâța, de faptul că prin implicarea colaborativă a celor trei instituții, în prezent situația din unitatea de învățământ este una normală și conformă prevederilor legale în vigoare în ceea ce privește situația desegregării elevilor, toate aceste măsuri având rolul de a crea un mediul educativ propice dezvoltării intelectuale și personale a elevilor.

În acest sens, recurentul a anexat la dosar următoarele documente: Protocolul de colaborare nr. 973/07.02.2020, Protocolul de colaborare nr. 8193A6.lO.2020, adresa nr. x/18.03.2021, Planul de măsuri privind prevenirea segregării școlare Școala Gimnazială Dagâța an școlar 2020-2021, Planul de acțiunea pentru prevenirea segregării școlare 2020-2025.

Față de aceste aspecte, recurentul a apreciat că soluția dată de instanța de fond, în rejudecare, este superficială, nemotivată și nu a ținut cont de probele aflate la dosarul cauzei.

În opinia recurentului, nu există la dosarul cauzei nicio probă din care să rezulte faptul că la Școala Gimnazială Dagâța ar fi existat situații de segregare. Instanța de fond s-a mulțumit doar să preia doar opinia Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării, opinie nefundamentată și tendențioasă care nu a avut în vedere zona geografică cu dificultăți sociale în care se află Școala Gimnazială Dagâța.

A susținut că, pe fondul unui conflict local între organizații care protejează drepturile minorităților, s-a extrapolat situația și a fost prezentată Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării ca o situație disciminatorie și de segregare, neluându-se în considerare eforturile pe care le face unitatea de învățământ și ISJ Iași pentru integrarea în sistemul de educație de stat și a copiilor aflați în situație sociale delicate.

În concluzie, recurentul reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, admiterea contestației formulate împotriva Hotărârii nr. 504/17.06.2020 pronunțate în dosarul nr. x/2019 de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării.

Instanța de control judiciar constată că recursul reclamantului Inspectoratul Școlar Județean Iași nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.

Din lecturarea susținerilor recurentului, rezultă că acesta a invocat formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., pentru că nu a evidențiat niciun element de nelegalitate a sentinței atacate care să se poată încadra în textul legal.

Potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

În acest sens, este de subliniat faptul că prin dispozițiile art. 489 din C. proc. civ. se sancționează cu nulitatea nemotivarea recursului, înțeleasă atât în contextul în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate în ipoteza prevăzută la alin. (1) al articolului menționat, dar și în situația în care motivele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488, în ipoteza prevăzută la alin. (2) al articolului.

Înalta Curte are în vedere că noțiunea de motivare a recursului trebuie înțeleasă pornind de la trăsăturile specifice ale acestei căi de atac, iar motivele de casare sunt expres și limitativ prevăzute la art. 488 alin. (1) punctele1-8 C. proc. civ.

Reglementând calea de atac a recursului, legiuitorul prevede, fără echivoc, că scopul acestei căi extraordinare de atac este acela de a supune instanței de control judiciar competente examinarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Suplimentar celor arătate anterior, se impune a fi precizat faptul că obligația de motivare a recursului presupune concretizarea criticilor recurentului în raport de soluția instanței de fond, astfel că motivarea imprecisă sau generală atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

În raport cu cele expuse anterior, Înalta Curte constată că cererea recurentului reclamant de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea motivelor de casare.

Recurentul-reclamant, după cum s-a expus la pct. 2 al prezentei decizii, s-a limitat la a prezenta motivele de fapt pentru care consideră că nu există o situație discriminatorie în cadrul unității de învățământ, fără, însă, a combate considerentele hotărârii atacate și fără a deduce judecății nicio critică de nelegalitate împotriva dezlegărilor instanței de fond.

Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material.

În actuala reglementare a C. proc. civ., recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, prin care se realizează exclusiv un control de legalitate a hotărârii atacate.

Simpla nemulțumire a recurentului cu privire la soluția instanței de fond și prezentarea unor aspecte care nu au legătură cu legalitatea hotărârii recurate nu echivalează cu motivarea căii de atac, pentru că recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății sau a reaprecia probele administrate, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

O astfel de abordare nu satisface exigențele art. 486 C. proc. civ., astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., care prevăd expres sancțiunea nulității recursului.

Pentru considerentele arătate, Înalta Curte, în temeiul art. 486 alin. (3) și art. 489 alin. (2) C. proc. civ., urmează a constata nulitatea recursului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului invocată din oficiu.

Anulează ca nemotivat recursul declarat de recurentul-reclamant Inspectoratul Școlar Județean Iași împotriva sentinței nr. 61 din 10 mai 2022 pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția contencios administrativ și fiscal

.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 29 septembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.