ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1015/2020

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată, la data de 10.01.2017, sub nr. x/2017, pe rolul Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamanta Școala Gimnazială C. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții A., Inspectoratul Școlar Județean Iași și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, anularea Hotărârii nr. 769/07.12.2016 emise de pârâtul CNCD și respingerea plângerii formulate de A..

Prin încheierea de ședință din 4 aprilie 2017, instanța a admis excepția conexității și a conexat Dosarul nr. x/2017 la Dosarul nr. x/2016, reținând că obiectul acestora îl formează legalitatea și temeinicia aceleiași hotărâri, nr. 769/07.12.2016, emise de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în Dosarul nr. x/2016.

Prin Sentința civilă nr. 90 din 29 mai 2017, Curtea de Apel Iași a admis cererile conexate și a anulat Hotărârea nr. 769/07.12.2016 emisă de Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării la sesizarea A..

Împotriva acestei hotărâri, pârâții A. și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării au formulat, fiecare, recurs.

3.1. Recurenta-pârâtă A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii și, pe fond, respingerea acțiunii și menținerea Hotărârii nr. 769/07.12.2016 a Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

Recurenta-pârâtă susține, față de cele reținute de prima instanță, în sensul existenței unei diferențe de tratament, dar care nu reprezintă discriminare, că elevii romi sunt reprezentați în număr mai mare în Corpul C, față de alte corpuri de clădire ale școlii și că dotările sunt mai reduse decât cele din celelalte corpuri.

Instanța de fond a analizat interdicția discriminării doar sub aspectul intenției de a discrimina și sub aspectul egalității strict juridice, deși interdicția discriminării, în jurisprudența Curții Europene de Justiție nu impune dovada intenției, fiind suficientă dovada efectelor vătămării și depășește egalitatea strict juridică.

Instanța de fond nu a răspuns argumentelor pârâtei privind dreptul cetățenilor romi la măsuri speciale, ca parte a dreptului de a nu fi discriminat, astfel că eșuează în a identifica situația vulnerabilă a copiilor romi și dreptul lor la măsuri speciale.

În opinia recurentei-pârâte, criteriul arondării geografice, respectiv al apropierii școlii de locuința elevilor, poate fi aplicat doar în limitele legii și în concordanță cu celelalte obiective ale educației naționale.

Nu există circumscripții școlare separate ale corpurilor de clădire ale unei școli, repartizarea trebuie să se facă în interesul superior al elevilor, iar odată cu comasarea celor două școli s-a înlăturat orice obstacol juridic în calea incluziunii școlare a elevilor din cartierul locuit preponderent de familii de etnie romă.

Instanța de fond nu a analizat situația elevilor romi ale căror locuințe se află la jumătatea distanței dintre Corpurile B și C și care sunt școlarizați în Corpul C.

Cât privește nivelul educației și al dotărilor din Corpul C, instanța de fond a admis existența unei diferențe de tratament, însă identifică în mod greșit justificări rezonabile ale accesului și exercitării dreptului la educație.

Susținerea primei instanțe referitoare la limitarea investigației la Corpurile B, C și E este greșită, deoarece extinderea acesteia și la celelalte corpuri este inutilă deoarece numai în aceste corpuri se desfășoară învățământul primar.

3.2. Recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii recurate și, pe fond, respingerea cererilor conexate, ca nefondate, și menținerea Hotărârii nr. 769/07.12.2016.

Recurentul-pârât susține aplicarea greșită a disp. art. 2 alin. (1) și (4), art. 11 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, raportate la prevederile OMECT nr. 1540/19.07.2007 privind interzicerea regăsirii școlare a copiilor romi și aprobarea Metodologiei pentru prevenirea și eliminarea regăsirii școlare a copiilor romi, în vigoare la data emiterii Hotărârii nr. 769/97.12.2016.

Potrivit prevederilor art. 4 din Anexa 1 la OMECT nr. 1540/2007, sunt considerate practici care conduc la segregare, situații precum școlarizarea copiilor romi în școli segregate rezidențial, adică în școli din cadrul sau aflate lângă un cartier "compact" de romi și fără o altă școală în apropiere, în care toți elevii sau un procent mare sunt romi și îndrumarea și direcționarea deliberată a copiilor romi către grădinițe/școli segregate din cadrul sau lângă cartierele locuite de romi, în condițiile în care sunt accesibile grădinițe/școli mixte.

Recurentul-pârât consideră că situația creată de Școala Gimnazială C. este în contradicție cu dispozițiile legale sus-menționate, avându-se în vedere că în Corpul C învață preponderent copii de etnie romă - 55% din totalul elevilor unității de învățământ.

De asemenea, situația arătată contravine disp. art. 2 alin. (1) din O.G. nr. 137/2000, art. 2 alin. (1) și (2) din Ordinul nr. 1540/2007 și face să fie îndeplinite elementele constitutive ale contravenției prevăzute la art. 2 alin. (4) din O.G. nr. 137/2000.

Se mai arată că criteriul geografic al domiciliului elevului nu are prioritate față de obligațiile de desegregare prevăzute de art. 7 din Anexa 1 a Ordinului nr. 1540/2007.

Cu privire la contravenția prevăzută de art. 11 din O.G. nr. 137/2000 recurentul-pârât susține că diferența de calitate a învățământului între diferitele corpuri de clădire ale școlii nu tinde să lezeze demnitatea cadrelor didactice, această apărare neputând fi o justificare rezonabilă și legală pentru segregare.

Cu privire la contravenția reglementată de disp. art. 15 din O.G. nr. 137/2000, recurentul-pârât susține că segregarea este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării în condiții de egalitate a dreptului la Educație, precum și a demnității umane, așa cum prevăd disp. art. 2 alin. (1) din Ordinul nr. 1540/2007.

Pentru termenul din 5 decembrie 2019, recurenta-pârâtă A. a formulat cerere de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene cu următoarele întrebări:

I. În constatarea faptelor de segregare școlară prin gruparea elevilor de etnie romă de ciclu primar în procent disproporționat în corpul de clădire C, corp reprezentând condiții materiale semnificativ inferioare, cu cadre didactice pensionate, suplinitori și un singur învățător titular, situație ce perpetuează un model de izolare și marginalizare a elevilor romi, este relevant sau nu dacă:

a) Metoda de selectare a copiilor a fost hetero-identificarea sau auto-identificarea dată fiind apărarea autorităților bazată pe lipsa declarațiilor părinților referitoare la etnia romă?

b) A existat o intenție a autorităților școlare care a determinat segregarea sau aceasta a fost rezultatul întâmplării?

c) Există considerente de proximitate față de domiciliu așa cum au fost ele invocate ca justificare de autoritățile școlare și au fost reținute de Curte de Apel în Sentința nr. 90/2017? În subsidiar, în cazul în care justificarea arondării geografice este acceptată în cazul segregării copiilor romi, în aplicarea articolului 8 din Directivă sunt suficiente simplele alegații ale autorităților pentru a îndeplini sarcina probei care incumbă pârâților sau este necesară și individualizarea acestor probe prin depunerea la dosar a unor probe concrete dovedind proximitatea geografică pentru fiecare elev în parte?

d) Starea proastă a clădirii și măsurile administrative propuse de școală pentru renovarea acesteia pot constitui o justificare legitimă din perspectiva articolului 2.(2) lit. b) din Directiva 2000/43/CE, dat fiind eșecul de a asigura distribuirea elevilor romi în diferitele clădiri ale unității școlare în mod proporțional cu prezența lor la nivelul comunității locale?

II. Invocarea de către autoritățile școlare a unui așa zis interes superior al copilului dată fiind pretinsa proximitate geografică, poate constitui o justificare legitimă din perspectiva art. 2. alin. (2) lit. a), respectiv a articolului 2.(2) lit. b) din Directiva 2000/43/CE?

III. Date fiind specificul vulnerabilității persoanelor de etnie romă din România și intersecționalitatea dintre diferitele criterii protejate în legislația română pentru combaterea discriminării, putem considera că criteriul socio-economic propus de autoritățile școlare ca bază a segregării constituie de fapt un substitut pentru apartenența la etnia romă, însă intră sub incidența prevederilor Directivei 2000/43/CE, respectiv ale art. 21 din Carta Drepturilor Fundamentale a Uniunii Europene?

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Înalta Curte, în raport de conținutul întrebării preliminare, urmează să respingă cererea, ținând seama că Directiva Consiliului 2000/43/CE a fost preluată în dreptul intern, prin modificările aduse O.G. nr. 137/2000, după data aderării României la Uniunea Europeană, astfel că legislația internă cuprinde aceleași standarde de interpretare și aplicare cu legislația europeană.

De asemenea, decizia atacată, dar și hotărârea primei instanțe au avut în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în materie.

În concret, întrebările propuse de recurenta-pârâtă B., în parte, cele de la pct. I a, b, c și III reprezintă o descriere a stării de fapt propuse de aceasta, iar întrebările de la pct. I d și II nu creează instanței de recurs nicio îndoială cu privire la aplicarea dreptului Uniunii.

Prima instanță a reținut că intimații-reclamanți au dovedit interes în realizarea planului de desegregare, potrivit Ordinului nr. 1540/2007, că din niciun act oficial nu rezultă apartenența elevilor la etnia romă, iar reclamanții au justificat rezonabil diferența de tratament între elevii Corpului C al școlii și ceilalți elevi.

A mai reținut prima instanță că populația de etnie romă cu copii de vârstă școlară - învățământ primar - locuiește în imediata apropiere a corpului de clădire C, arondarea geografică reprezentând unul dintre criteriile de respectat cu prilejul înscrierii la școală, că s-au făcut eforturi, începând cu anul 2004, după preluarea Corpului C, ca acesta să ajungă la standarde bune din toate punctele de vedere (cadre didactice, condiții materiale) și că pârâta CNCD nu a realizat o investigație în toate corpurile școlii.

Cu privire la motivele de nelegalitate întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. și invocate de recurenta-pârâtă B., Înalta Curte reține că, în cuprinsul cererii de recurs, nu au fost dezvoltate aceste critici, astfel că, împrejurarea conduce la imposibilitatea analizării acestora.

În ceea ce privește criticile întemeiate pe disp. art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocate de cele două recurente-pârâte, urmează să se constate că, prima instanță a pronunțat sentința atacată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 alin. (1) și (4), art. 11 alin. (1) și art. 15 din O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare și a dispozițiilor art. 4 din Anexa 1 la Ordinul MECT nr. 1540/2007 privind interzicerea segregării școlare a copiilor romi și aprobarea Metodologiei pentru prevenirea și eliminarea segregării școlare a copiilor romi.

De asemenea, instanța de fond nu a ținut seama de prevederile art. 3 din Convenția Internațională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare salarială, art. 14 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenția Europeană a Drepturilor Omului, Recomandarea Generală XXVII privind discriminarea față de romi a Comitetului privind Eliminarea Discriminării Rasiale, actele Uniunii Europene despre care s-a făcut vorbire deja, dar și de dispozițiile art. 4 alin. (2) din Constituția României.

Actul național reprezentat de O.G. nr. 137/2000, preluând definițiile și interpretările date de actele și tratatele în privința drepturilor și libertăților cetățenilor, la care România este parte, interzice discriminarea pe bază de etnie, care are ca scop sau efect restrângerea, înlăturarea recunoașterii folosinței sau exercitării, în condiții de egalitate, a drepturilor omului și a libertăților fundamentale ale acestora.

Prin OMECT nr. 1540/2007 s-a recunoscut că segregarea este o formă gravă de discriminare și are drept consecință accesul inegal al copiilor la o educație de calitate, încălcarea exercitării în condiții de egalitate a dreptului la educație, precum și a demnității umane.

Același act administrativ normativ a arătat că sunt considerate practici care conduc la segregare, situații precum:

- școlarizarea copiilor romi în școli segregate rezidențial, adică în școli din cadrul sau aflate lângă un cartier "compact" de romi și fără o altă școală în apropiere, în are toți elevii sau un procent mare sunt romi;

- îndrumarea și direcționarea deliberată a copiilor romi către grădinițe/școli segregate din cadrul sau de lângă cartierele locuite de romi, în condițiile în care sunt accesibile grădinițe/școli mixte.

Din actele dosarului și din cuprinsul sentinței recurate rezultă că în Corpul C al clădirii Școlii C. învață, cu preponderență, copii de etnie romă, deși mai există și Corpurile B și E, unde sunt înscriși tot copii ce frecventează cursurile învățământului primar.

Se constată astfel că este lipsită de relevanță împrejurarea neefectuării investigației și la Corpurile A, D, F, G ale școlii, deoarece în acestea învață elevii de gimnaziu.

De asemenea, nu are relevanță faptul că apartenența etnică nu este asumată (autoidentificarea), cât timp este de notorietate că acei elevi care învață în Corpul C sunt de etnie romă, situație acceptată de cei doi intimați-reclamanți.

Este irelevant că se încearcă îmbunătățirea condițiilor de învățământ în corpul C, cât timp desegregarea nu are o legătură directă cu acest indicator, ci presupune ca elevii romi, în primul rând, să nu învețe în școli aflate lângă un cartier "compact" de romi.

Din actele dosarului rezultă că elevii care locuiesc într-un asemenea cartier sunt repartizați către Corpul C, deși funcționează încă două corpuri pentru învățământul primar.

Criteriul geografic găsit de prima instanță ca reprezentând o justificare în privința segregării nu poate fi primit, deoarece dispozițiile legale sus-menționate se opun folosirii acestuia ca motiv al segregării etnice.

Atât timp cât există alte două corpuri de clădire în care elevii romi pot învăța nu se justifică direcționarea deliberată a acestora către corpul C, deoarece practica reprezintă segregare, astfel cum se arată la art. 4 din Anexa 1 la OMECT nr. 1540/2007.

În concluzie, Înalta Curte constată că de la preluarea Corpului C al clădii în anul 2004 și cel puțin până la emiterea Hotărârii nr. 769/07.12.2016, reclamanții nu au reușit să rezolve problema segregării copiilor de etnie romă, prin măsuri de desegregare, dimpotrivă, au perpetuat aceeași situație anterioară, fapta reprezentând o formă gravă de discriminare.

Intimații-reclamanți nu au luat nicio măsură, astfel cum prevede art. 7 din Anexa 1 la Ordinul nr. 1540/2007, nu au elaborat un plan de implementare a desegregării, elaborat pe baza acordului și prin colaborare cu părinții și autoritățile locale.

Față de acestea, Înalta Curte reține că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 11 și 15 din O.G. nr. 137/2000, fapta săvârșită reprezintă contravenție, iar cuantumul amenzii aplicate este proporțional cu gravitatea discriminării produse.

Urmează ca în temeiul art. 496 C. proc. civ., coroborat cu art. 20 din Legea nr. 554/2004, modificată și completată, să se dispună admiterea recursurilor, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunilor conexe, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 451 C. proc. civ., vor fi obligați intimați-reclamanți la plata sumei de 2.170 RON către recurenta-pârâtă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene formulată de recurenta-pârâtă A..

Admite recursurile formulate de recurentul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării și de recurenta-pârâtă A. împotriva Sentinței nr. 90 din 29 mai 2017 a Curții de Apel Iași, secția de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând, respinge acțiunile conexate formulate de reclamanții Inspectoratul Școlar Județean Iași și Școala Gimnazială C., ca neîntemeiate.

Obligă intimații-reclamanți Inspectoratul Școlar Județean Iași și Școala Gimnazială C. la plata sumei de 2.170 RON către recurenta-reclamantă A., reprezentând cheltuieli de judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 20 februarie 2020.

GGC - GV