ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3965/2023

Cererea de chemare în judecată și parcursul cauzei în primul ciclu procesual 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Brăila sub nr. x/2020, revizuenta societatea Secvitur S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu intimata A.N.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 Constanța, revizuirea deciziei nr. 188/ACA/11.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Brăila, în sensul anulării acesteia, cu consecința admiterii apelului împotriva sentinței civile nr. 7252/18.12.2019 pronunțată de Judecătoria Brăila. 1.

Prin decizia nr. 326/24.09.2020, Tribunalul Brăila a admis excepția de necompetență materială, invocată de intimată și a declinat competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal. Urmare declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2020. 1.

Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1 din 28 ianuarie 2021, a respins cererea de revizuire, formulată de societatea revizuentă Secvitur S.R.L. privind decizia civilă nr. 188/11.06.2020 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu instituția intimată A.N.A.F. - D.G.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 Constanța, ca nefondată. 1.

Împotriva hotărârii instanței de fond a declarat recurs revizuenta Secvitur S.R.L., iar prin decizia nr. 5463 din data de 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă, a casat decizia nr. 1 din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal și a trimis cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe. 2. Hotărârea instanței de fond În rejudecare, prin decizia civilă nr. 13 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, cererea de revizuire formulată de revizuenta societatea Secvitur S.R.L. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva deciziei civile menționate în punctul I.2 de mai sus a declarat recurs revizuenta societatea Secvitur S.R.L., prin care a solicitat casarea deciziei recurate și, fie trimiterea cauzei spre rejudecare, fie admiterea revizuirii, cu consecința anulării Procesului Verbal Seria x nr. x/16.11.2018, a amenzilor aplicate pentru încălcarea Legii nr. 70/2015 și a O.U.G. nr. 28/1999, precum și a măsurilor complementare de confiscare a unor sume de bani. Totodată, revizuenta a solicitat obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată aferente litigiului pendinte, precum și a cheltuielilor de judecată din celelalte procese ce au legătură cu Procesul Verbal Seria x nr. x/16.11.2018 întocmit de Direcția Antifraudă DRAF 2 Constanța, respectiv taxe de timbru, onorariu expert prin care s-a achitat expertiza la instanța de fond. În susținerea căii de atac promovare, urmare unei succinte prezentări a situației de fapt și a contextelor litigioase anterioare, recurenta - revizuentă a argumentat, în esență, în sensul că decizia atacată ar fi fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material. Recurenta a apreciat că prima instanță ar fi trebuit să insiste pe atașarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Brăila pentru a compara probatoriul din acesta cu cel din dosarul nr. x/2018, respectiv modul de redactare a proceselor-verbale, conținutul expertizelor contabile și stabilirea legăturii de cauzalitate între cele două procese-verbale întocmite de aceiași agenți constatatori. A mai arătat revizuenta că prima instanță nu s-ar fi pronunțat cu privire la apărările sale referitoare la principiul prezumției de nevinovăție, reglementat de art. 48 din Carta Drepturilor Fundamentale a UE, de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 23 alin. (1) 1 din Constituția României, sens în care, exhibând critici la adresa soluției pronunțate asupra procesului-verbal de contravenție, revizuenta a evocat jurisprudența Curții EDO din cauza Anghel contra României, care a judecat situația prezumției de nevinovăție. Printr-un alt set de argumente, făcând trimitere la aspectele dezlegate de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 5643/10.11.2021, în prim ciclu procesual, revizuenta a argumentat în sensul că, în rejudecare, Curtea de Apel Galați ar fi desconsiderat aspectele dezlegate de Înalta Curte prin decizia de casare cu trimitere spre rejudecare. A mai arătat revizuenta că prima instanță ar fi stabilit greșit situația de fapt, atunci când a învederat că depunerea sumelor despre care s-a făcut vorbire în dosarul nr. x/2018 s-ar fi realizat prin bancă sau când a reținut că persoana fizică A. ar fi angajat al societății. Totodată, revizuenta a apreciat că instanța de fond nu ar fi realizat o analiză a situație incidente cauzei prin prisma prevederilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ., referitoare la puterea de lucru judecat și nici nu ar fi răspuns apărărilor revizuentei referitoare la modul de întocmire a procesului-verbal, care trebuie să respecte Decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 13/2018, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în ceea ce privește insuficienta motivare a faptei descrise de agenții constatatori și faptul că nu sunt individualizate persoanele de la care s-ar fi încasat sume de bani mai mari de 10.000/zi, dar nici dacă s-ar fi găsit sau nu sume de bani în casierie care să nu fi fost înregistrate în casa de marcat. 4. Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată în dosarul instanței de recurs, intimata A.N.A.F.- D.A.G.A.F. - Direcția Regională Antifraudă Fiscală nr. 2 Constanța a solicitat respingerea recursului promovat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L., ca nefondat și menținerea, drept temeinică și legală, a deciziei recurate, argumentând, în esență, în sensul unei corecte interpretări și aplicări, de către instanța de fond, a normelor de drept incidente cauzei, câtă vreme, în opinia intimatei, nu poate fi reținută autoritatea de lucru judecat a aspectelor dezlegate prin decizia civilă nr. 130/19.03.2020, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, în raport de aspectele deduse judecății în dosarul nr. x/2018. Totodată, din perspectiva solicitării recurentei - revizuente de acordare a cheltuielilor de judecată, intimata a solicitat, în principal, respingerea cererii, iar, în subsidiar, diminuarea cuantumului acestora.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 13 februarie 2023 s-a fixat termen de judecată la data de 20 septembrie 2023, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și decizia recurată, în raport de motivele de casare invocate, normele legale incidente și aspectele învederate în întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, deși recurenta - revizuentă nu a indicat cazurile de casare, dintre cele reglementate de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., cărora a înțeles să subsumeze argumentele evocate, alegațiile acesteia expuse în memoriul de recurs sunt încadrabile în motivele de recurs reglementate de pct. 5, 6 și 8 ale art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Potrivit art. 488 alin. (1) C. proc. civ. (Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată) "Casarea unor hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; (...) 6. când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei; (...)8. când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.". Totodată, potrivit art. 483 C. proc. civ. "(3) Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. (4) În cazurile anume prevăzute de lege, recursul se soluționează de către instanța ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea atacată. Dispozițiile alin. (3) se aplică în mod corespunzător." [s.n.]. Din interpretarea dispozițiilor citate în precedent, Înalta Curte reține că recursul reprezintă acea cale extraordinară de atac prin care hotărârea atacată este supusă controlului judiciar prin prisma conformității sale cu regulile de drept aplicabile, ceea ce implică recunoașterea posibilității părții interesate de a o critica doar pentru motive de nelegalitate, iar nu și de netemeinicie. Cu privire la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., un astfel de motiv este incident dacă prin hotărârea dată instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității; așadar, premisa aplicării textului legal menționat o constituie încălcarea unei reguli de procedură civilă. Prin recurs, revizuenta argumentează în sensul că instanța de fond ar fi trebuit să insiste pe atașarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Brăila, pentru a compara probatoriul din acesta cu cel din dosarul nr. x/2018, respectiv modul de redactare a proceselor-verbale, conținutul expertizelor contabile și stabilirea legăturii de cauzalitate între cele două procese-verbale întocmite de aceiași agenți constatatori, precum și că instanța de fond nu s-ar fi pronunțat cu privire la apărările reclamantei referitoare la principiul prezumției de nevinovăție, din perspectiva conținutului procesului-verbal a cărui legalitate a fost verificată prin decizia nr. x/ACA/11.06.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018 de Tribunalul Brăila (a cărei revizuire a fost solicitată). Înalta Curte reține, însă, că obiectul cauzei pendinte este reprezentat de o cerere de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care legiuitorul a reglementat în sensul că: "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: (...) 8. există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri". Totodată, conform prevederilor art. 513 alin. (3) și (4) C. proc. civ.: "(3) Dezbaterile sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază; (4) Dacă instanța încuviințează cererea de revizuire, ea va schimba, în tot sau în parte, hotărârea atacată, iar în cazul hotărârilor potrivnice, ea va anula cea din urmă hotărâre și, după caz, va trimite cauza spre rejudecare atunci când s-a încălcat efectul pozitiv al autorității de lucru judecat." De referință sunt și dispozițiile alin. (1) și (2) ale art. 430 C. proc. civ., ce dispun în sensul că: "(1) Hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată. (2) Autoritatea de lucru judecat privește dispozitivul, precum și considerentele pe care acesta se sprijină, inclusiv cele prin care s-a rezolvat o chestiune litigioasă." În raport de sus indicatele prevederi normative, Înalta Curte reține că instanța învestită cu soluționarea unei revizuiri prin care se evocă teza unor hotărâri potrivnice nu este chemată să verifice corectitudinea considerentelor expuse prin hotărârile supuse analizei or chestiuni care să vizeze reexaminarea fondului cauzei, ci doar dacă, prin cea de-a doua hotărâre se încalcă sau nu aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre. Ceea ce se verifică sunt aspectele reținute prin hotărârile examinate. În raport de aceste repere, nu se poate reține că instanța de fond ar fi încălcat reguli de procedură sancționabile cu nulitatea, atunci când nu a mai apreciat necesară atașarea dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Brăila, câtă vreme în deciziile analizate din perspectiva sus indicatului text normativ se regăsesc chestiuni legate de modul de redactare a proceselor-verbale, conținutul expertizelor contabile ori alte elemente ale celor două procese-verbale. Cât privește susținerile recurentei referitoare la faptul că instanța de fond nu ar fi răspuns apărărilor revizuentei privind principiul prezumției de nevinovăție, cu trimiterile la jurisprudența Curții EDO din cauza Anghel contra României și nici celor privind modul de întocmire a procesului-verbal, cu referire la Decizia Secțiilor Unite ale Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 13/2018, pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, în ceea ce privește insuficienta motivare a faptei descrise de agenții constatatori și faptul că nu sunt individualizate persoanele de la care s-ar fi încasat sume de bani mai mari de 10.000/zi, dar nici dacă s-ar fi găsit sau nu sume de bani în casierie care să nu fi fost înregistrate în casa de marcat, Înalta Curte consideră corect demersul primei instanțe de a nu se pronunțat și asupra acestor chestiuni, câtă vreme ele privesc fondul litigiului soluționat prin decizia atacată cu revizuire, fiind excedentare verificărilor pe care prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. le permit judecătorului învestit cu o cerere de revizuire. Or, după cum a statuat și Curtea Constituțională prin prima teză a pct. 15 al Deciziei CCR nr. 346 din 6 iunie 2020: "15. (...) Revizuirea reprezintă o cale de atac extraordinară, de retractare, nedevolutivă. De aceea, în cadrul judecării acesteia nu este permisă și soluționarea fondului pricinii. În ipoteza în care constată existența motivului de revizuire prevăzut la art. 509 alin. (1) pct. 8, instanța competentă să soluționeze cererea de revizuire nu examinează temeinicia hotărârii atacate și nu decide care dintre hotărârile în discuție este cea judicioasă, ci se rezumă la a anula ultima hotărâre cu privire la care constată că nesocotește autoritatea de lucru judecat a hotărârii anterioare." De asemenea, în cauză nu poate fi reținută nici o încălcare a prevederilor art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ., prima instanță, respectând, contrar celor evocate de recurenta - revizuentă, în rejudecare, caracterul obligatoriu al problemelor de drept dezlegate de instanța de recurs, în primul ciclu procesual, câtă vreme, după casare, instanța de fond a judecat, din nou cauza, ținând seama de motivele invocate ce se circumscriu verificărilor pe care aceasta era chemată să le realizeze în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În acest sens se reține că prin sentința nr. 1 din 28 ianuarie 2021, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de revizuire formulată de societatea revizuentă Secvitur S.R.L. împotriva deciziei civilă nr. 188/11.06.2020 pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul nr. x/2018, urmare realizării unei analize ce privea, în principal, teza îndeplinirii triplei identități de părți, obiect și cauză, reținând doar că între cele două cauze - nr. x/2019 și nr. x/2018 - există doar identitate de părți, nu și de obiect și cauză. Prin decizia nr. 5463 din data de 10 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis recursul declarat de recurenta-reclamantă, evocând efectele modificărilor și îmbunătățirilor aduse de noul C. proc. civ., privind partea din hotărâre care se bucură de puterea de lucru judecat, fiind prevăzut în mod expres că autoritatea de lucru judecat se întinde atât asupra dispozitivului hotărârii, cât și asupra considerentelor pe care aceasta se sprijină. Astfel, instanța de recurs a apreciat că instanța de fond nu a avut în vedere dispozițiile art. 431 alin. (2) C. proc. civ. Verificând modul în care, în rejudecare, prima instanță a procedat la aplicarea modului în care instanța de recurs a trasat limitele în care se impunea realizarea examinării hotărârilor pronunțate în dosarele nr. x/2019 și nr. y/2018, Înalta Curte observă că, prin decizia civilă nr. 13 din 20 septembrie 2022, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a efectuat analiza cauzei în parametrii impuși prin hotărârea de casare, verificând dacă aspectele analizate prin decizia nr. 130/19.03.2020 a Tribunalului Brăila produc, în mod concret, efect pozitiv asupra chestiunilor tranșate prin Decizia nr. 188/11.06.2020 a Tribunalului Brăila, cu respectarea prevederilor art. 501 alin. (1) și (3) C. proc. civ. Pe cale de consecință, nu poate fi identificată o încălcare, de către instanța de fond, a normelor de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității, fiind nefondate criticile recurentei - revizuente subsumabile cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Examinând, în continuare, criticile prin care recurenta- reclamantă invocă, în fapt, o pretinsă încălcare a prevederilor art. 6 din Convenția EDO și a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. și prin care recurenta susține, în esență, că instanța de fond nu ar fi furnizat o motivare prin care să explice soluția adoptată, Înalta Curte le găsește, de asemenea, nefondate. Instanța de control judiciar reține că obligația de motivare a unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., se referă la prezentarea argumentelor părților, stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expuse în detaliu, încadrarea în drept, expunerea unui raționament propriu pentru care s-a ajuns la adoptarea soluției date în cauză, elemente ce se regăsesc în cuprinsul hotărârii supuse recursului în prezenta cauză. Instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care s-a ajuns la soluția adoptată, fiind respectate prevederile art. 22 alin. (2) și ale art. 425 C. proc. civ. și arătat silogismul logico-juridic ce a stat la baza sentinței pronunțate. Cât privește criticile referitoare la greșita interpretare și aplicare a legii la stabilirea situației juridice în cauză, ele vor fi avute în vedere cu ocazia examinării motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În jurisprudența sa constantă, instanța supremă a stabilit că "motivarea unei hotărâri nu este o problemă de volum, ci una de esență, de conținut, aceasta trebuind să fie clară, concisă și concretă, în concordanță cu probele și actele de la dosar. Înalta Curte a mai statuat că motivarea hotărârii constituie o garanție pentru părți în fața eventualului arbitrariu, judecătoresc, precum și singurul mijloc prin care se dă posibilitatea de a se putea exercita controlul judiciar, circumscriindu-se astfel noțiunii de proces echitabil în condițiile prevăzute de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului." Se rețin a fi incidente în cauză argumentele statuate în jurisprudența CEDO (paragraful 20 din hotărârea pronunțată în cauza Gheorghe Mocuța contra României): "În continuare, Curtea reiterează că, deși articolul 6 § 1 obligă instanțele să își motiveze hotărârile, acesta nu poate fi interpretat ca impunând un răspuns detaliat pentru fiecare argument (a se vedea Van de Hurk împotriva Țărilor de Jos, 19 aprilie 1994, pct. 61, seria x nr. x). De asemenea, Curtea nu are obligația de a examina dacă s-a răspuns în mod adecvat argumentelor. Instanțele trebuie să răspundă la argumentele esențiale ale părților, dar măsura în care se aplică această obligație poate varia în funcție de natura hotărârii și, prin urmare, trebuie apreciată în lumina circumstanțelor cauzei (a se vedea, alături de alte hotărâri, Hiro Balani împotriva Spaniei, 9 decembrie 1994, pct. 27, seria x nr. x-B)". Ceea ce trebuie observat în cauză este faptul că cerința existenței unei motivări concise, care nu are elemente de contradictorialitate, este îndeplinită, fiind respectate garanțiile unui proces echitabil și ale dreptului la apărare, astfel cum acestea sunt ocrotite prin prisma dispozițiilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, astfel că sunt nefondate criticile subsumabile motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. Totodată, Înalta Curte consideră nefondate și criticile prin care recurenta - revizuentă evocă o greșită interpretare, de către prima instanță, a prevederilor de drept material incidente cauzei. Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., se reține că acesta intervine în caz de încălcare prin hotărâre sau aplicare greșită a nomelor de drept material. Va fi incident acest motiv atunci când instanța de fond, deși a recurs la textele de lege substanțială aplicabile speței, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit, or, în cauză nu poate fi identificată o aplicare eronată a prevederilor art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și art. 431 alin. (2) C. proc. civ., în sensul evocat de recurenta - revizuentă. În reglementarea noțiunii de autoritate de lucru judecat, inclusiv în planul fundamentării cazului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., relevant este principiul respectării unei hotărâri judecătorești anterioare, în care s-au judecat chestiuni litigioase supuse controlului judecătoresc. Scopul unui astfel de mecanism este acela de a proteja principiul securității juridice din perspectiva sancționării cazului în care a doua hotărâre încalcă aspectele dezlegate cu putere de lucru judecat prin prima hotărâre, însă un astfel de mecanism nu poate fi extins dincolo de ipotezele particulare pe care le reglementează, o astfel de reglementare fiind intrinsec legată de notele distinctive ale actului de justiție realizat în cadrul litigiului concret soluționat pe cale judiciară. Or, în raport de obiectul celor două cauze, în care, în fiecare în parte, a fost examinată legalitatea unui alt proces-verbal de contravenție, procese-verbale ce vizau acte materiale distincte, săvârșite la momente diferite, Înalta Curte consideră, în acord cu prima instanță, că simpla similaritate a modului de descriere a acțiunilor sau inacțiunilor constatate a avea caracter de abatere contravențională, nu justifică concluzia că situațiile de fapt ce au stat la baza emiterii celor două procese-verbale sunt identice. Astfel, aspectele dezlegate prin decizia civilă nr. 130/19.03.2020, pronunțată de Tribunalul Brăila în dosarul x/2018, prin care a fost anulat procesul-verbal de contravenție nr. x/06.11.2018, privesc împrejurările concrete ale faptei contravenționale vizate de acest proces-verbal și nu pot conduce la concluzia că dezlegările date în privința acestuia s-ar impune cu autoritate de lucru judecat în analiza pe care, în dosarul x/2018, instanța a realizat-o asupra împrejurările concrete ale faptei contravenționale reținute prin procesul-verbal a cărui legalitate a fost examinată prin decizia nr. x/11.06.2020. Potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă, or în mod corect prima instanță a apreciat că aspectele dezlegate prin decizia nr. 130/19.03.2020 a Tribunalului Brăila nu sunt în măsură a fi opuse cu autoritate de lucru judecat celor soluționate prin decizia nr. 188/11.06.2020, a aceleiași instanțe, câtă vreme chestiunile litigioase examinate sunt, în esență lor, distincte (elementele minimale de similaritate evocate de recurentă nefiind în măsură să conducă la o altă concluzie). În atare context, decizia civilă nr. 13 din 20 septembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal este apărată de orice critică de nelegalitate subsumabilă cazurilor de casare reglementate de art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de revizuenta societatea Secvitur S.R.L., ca nefondat.