ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3675/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 02.12.2020, sub nr. x/2020, reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, au solicitat anularea Deciziei nr. 525/22.04.2020 și a Deciziei nr. 616/22.05.2020 prin care a fost soluționată plângerea prealabilă, emise de A.S.F., iar pe cale de consecință să se dispună: a) În ceea ce-l privește pe reclamantul A.: - obligarea A.S.F. la plata sumei de 6.856.128 de RON, cu titlu de daune-interese materiale, reprezentând remunerația lui A., în calitate de Președinte al Directoratului Societății de Investiții Financiare Transilvania S.A. ("S.I.F.T."/"Societatea"), pentru o perioadă de 4 ani, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, la care se adaugă și dobânda legală care începe să curgă ulterior expirării termenului de plată; - obligarea A.S.F. la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de daune-interese morale, pentru prejudiciul moral suferit de către A.; b) În ceea ce-l privește pe reclamantul B. se solicită: - obligarea A.S.F. la plata sumei de 2.856.720 de RON, cu titlu de daune-interese materiale, reprezentând remunerația lui B., în calitate de Director al S.I.F.T., pentru o perioadă de 4 ani, sumă ce va fi actualizată în funcție de rata inflației, la care se adaugă și dobânda legală care începe să curgă ulterior expirării termenului de plată; - obligarea A.S.F. la plata sumei de 1.000 de RON, cu titlu de daune-interese morale, pentru prejudiciul moral suferit de către A.. Totodată, ambii reclamanți au solicitat obligarea A.S.F. la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei cauze.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1968 din 17 decembrie 2021 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității, ca neîntemeiată și a respins cererea de chemare în judecată promovată reclamanții A. și B. în contradictoriu cu pârâta Autoritatea de Supraveghere Financiară, ca neîntemeiată.

Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței au declarat recurs reclamanții A. și B., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au solicitat, casarea hotărârii, rejudecarea acțiunii și admiterea acesteia astfel cum a fost formulată. În motivarea recursului s-a arătat că instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că A.S.F. nu a acționat cu exces de putere în momentul emiterii deciziilor contestate. Sub un prim aspect, S.I.F.T. este cea care efectuează evaluările membrilor propuși pentru funcții de conducere, sens în care A.S.F., criticând, implicit, modul în care s-ar fi făcut evaluarea acestor membri și, respectiv, s-a prezentat rezultatul evaluării către Autoritate, a acționat cu exces de putere și cu încălcarea prevederilor legale în materie. Astfel, potrivit art. 27 alin. (3) din Regulamentul nr. 1/2019, interpretat în mod eronat de către prima instanță: "Entitățile reglementate efectuează reevaluări cel puțin o dată la doi ani, cu excepția entităților semnificative care au obligația de a efectua această reevaluare celpuțin o dată pe an". De asemenea, potrivit art. 6 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019, "entitățile reglementate sunt responsabile pentru evaluarea inițială și pentru monitorizarea adecvării individuale a persoanelor evaluate". Întrucât entitatea reglementată este suverană să facă evaluarea membrilor propuși pentru funcțiile de conducere, A.S.F. nu poate critica modul în care s-a făcut această evaluare și, respectiv, s-au notat concluziile acestei evaluări. De aceea, contrar susținerilor primei instanțe, în cauză, prin refuzul de avizare, a existat un exces de putere, astfel cum acesta este definit de art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, care trebuia, în mod evident, sancționat de către instanța de contencios administrativ. Sub un al doilea aspect, tot din perspectiva excesului de putere, și prima instanță - preluând susținerile A.S.F., reproșează S.I.F.T. că, în cadrul evaluării, nu ar fi făcut referire la sancțiunile aplicate de Autoritate. În primul rând, contrar celor reținute de către prima instanță, în cadrul evaluării efectuate de entitatea reglementată, aspectele pe care persoanele desemnate să efectueze evaluările le au în vedere au un puternic caracter subiectiv, elementele care configurează evaluarea aflându-se, astfel, la latitudinea persoanelor ce fac parte din Comitetul de Nominalizare. În plus, prevederile art. 27 din Regulamentul nr. 1/2019, interpretate în mod eronat de către prima instanță, se referă în mod expres doar la evaluarea efectuată de entitatea reglementată, iar nu la evaluarea efectuată de A.S.F. în acest sens, chiar denumirea art. 27 este "Monitorizarea și reevaluarea structurii de conducere (de către entitatea reglementată)" . În al doilea rând, contrar celor acreditate de către prima instanță, art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019 nu face referire la sancțiuni, sens în care susținerile primei instanțe nu au absolut niciun fundament juridic. În al treilea rând, din perspectiva art. 5 alin. (1) lit. b) din Regulamentul nr. 1/2019 - îndeplinirea cerinței de "onestitate, reputație și integritate" -, interpretate și aplicate deopotrivă eronat de către prima instanță, atributul de a analiza relevanța elementelor care conturează cerințele respective revine exclusiv persoanelor desemnate cu evaluarea din cadrul entității reglementate și anume Comitetului de Nominalizare din cadrul S.I.F.T., nicidecum A.S.F. Prin urmare, în condițiile în care evaluarea este efectuată de entitatea reglementată, analiza relevanței sancțiunilor aplicate de A.S.F. domnilor A. și B. reprezintă atributul unic al Comitetului de Nominalizare, care a efectuat evaluările, fiind inadmisibil ca A.S.F. să respingă cererea de aprobare pentru acest motiv, A.S.F. neputând interveni în modalitatea de efectuare a evaluărilor de către entitatea reglementată. De aceea, susținerile primei instanțe referitoare la faptul că "astfel cum reiese din înscrisurile administrate, Notele întocmite de Comitetul de Nominalizare al S.I.F. Transilvania S.A.. privind evaluarea reclamanților A. și B., depuse la AS.F., nu conțin informațiile obligatorii impuse de cadrul legal în vigoare, și anume analiza ce se impunea a fi realizată de către structura competentă de la nivelul S.I.F. Transilvania cu privire la sancțiunile aplicate de A.S.F. din perspectiva îndeplinirii cerinței privind reputația, onestitatea și integritatea,", sunt eminamente nefondate, ignorând, în realitate, aspectele menționate la pct. 19-21 de mai sus. În al patrulea rând, informațiile referitoare la sancțiunile aplicate au fost avute în vedere de către entitatea reglementată, sens în care respingerea documentației pentru acest motiv este pur formală, cu atât mai mult cu cât vorbim despre sancțiuni ce au fost aplicate chiar de către A.S.F., aspect care, deopotrivă, a fost ignorat de către prima instanță. Concret, prin Adresa S.I.F.T. nr. x/20.02.2020, s-a arătat că informațiile referitoare la sancțiunile aplicate de către AS.F. membrilor Directoratului sunt prezentate în cadrul Declarației completate de reclamanți conform formularului -Anexa nr. 1 a Regulamentului A.S.F. nr. 1/2019, iar respectivele documente au fost avute în vedere de membrii Comisiei de Nominalizare, contrar susținerilor primei instanțe. În aceste condiții, mențiunile privind pretinsa neluare în considerare a sancțiunilor aplicate sunt eminamente eronate, cu consecința anulării actelor atacate. De asemenea, prin Adresa AS.F. nr. x/10.03.2020, Autoritatea a solicitat o explicație asupra neutilizării unui formular de evaluare prealabilă a adecvării persoanei propuse pentru o poziție în cadrul structurii de conducere, ceea ce constituie o dovadă în plus a excesului de putere al autorității. Or, pentru evaluarea prealabilă individuală a membrilor structurilor de conducere Regulamentul A.S.F. nr. 1/2010 nu solicită un anumit formular tipizat ce trebuie utilizat și nici nu impune unui astfel de material un conținut minimal obligatoriu. Regulamentul nr. 1/2019 solicită utilizarea unui formulat tipizat doar în cadrul evaluării colective a membrilor structurilor de conducere, aspect ignorat de către prima instanță. Mai mult, în condițiile în care evaluarea prealabilă a membrilor Directoratului nu este standardizată, astfel cum este, spre exemplu, situația Declarației - Anexa nr. 1 a Regulamentului AS.F. nr. 1/2019 sau a matricei de evaluare colective - Anexa nr. 4 a aceluiași regulament, solicitarea evaluării într-o anumită formă, cu amenințarea că, în caz contrar, documentația depusă în vederea aprobării membrilor Directoratului va fi calificată incompletă de către A.S.F., reprezintă un abuz evident de putere și încălcarea propriilor reglementări. În considerarea dispozițiilor art. 3 din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, anterior începerii activității, entitățile reglementate și supravegheate de A.S.F. supun aprobării Autorității membrii structurii de conducere, iar aceștia își exercită efectiv mandatul de la data autorizării. În speță, pentru deținerea unui nou mandat, chiar și în aceeași componență, membrii Directoratului S.I.F.T. trebuie să fie aprobați în această funcție de către A.S.F., conform reglementărilor menționate. Efectuarea demersurilor necesare și transmiterea către A.S.F. a documentației aferente aprobării, conform art. 22 alin. (6) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, se realizează într-o perioadă cuprinsă între 60 și 120 de zile înainte de data de expirare a mandatului. În virtutea dispozițiilor art. 30 din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, cererea prin care se solicită aprobarea membrilor structurii de conducere trebuie însoțită de o serie de documente prezentate în mod expres în cadrul alin. (1) al acestui articol. Art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 cuprinde o excepție de la alin. (1) al articolului în ceea ce privește conținutul dosarului de avizare, excepție activată în situația în care se solicită aprobarea unei persoane care au fost anterior aprobată de către A.S.F. în aceeași funcție la aceeași entitate reglementată, cum este cazul de față. Așadar, având în vedere aceste dispoziții legale, la data de 16.01.2020, S.I.F.T. a transmis către A.S.F. Adresa nr. x/16.01.2020, însoțită de lista scurtă a documentelor, conform art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, motivat de faptul că membrii Directoratului erau deja avizați de către A.S.F. în calitate de membri ai Directoratului S.I.F.T. După depunerea documentației necesare, astfel cum este reglementată de art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F., Autoritatea a solicitat S.I.F.T., prin Adresa nr. x/17.02.2020, o serie de clarificări și documente suplimentare pentru avizare și anume procesul-verbal al ședinței C.S. din 15.01.2020, documente ce au fost transmise de către S.I.F.T., iar prin Adresa S.I.F.T. nr. x/20.02.2020, societatea a prezentat Autorității toate clarificările solicitate prin Adresa nr. x/17.02.2020, depunând în acest sens inclusiv procesul-verbal al ședinței Consiliului de Supraveghere din 15.01.2020. În concluzie, S.I.F.T. a respectat întocmai solicitările formulate de către Autoritate prin Adresa nr. x/17.02.2020, depunând în acest sens, prin Adresa S.I.F.T. nr. x/20.02.2020, toate documentele solicitate, sens în care prima instanță în mod eronat a reținut faptul că documentația transmisă nu ar fi completă, deși au fost îndeplinite toate criteriile reglementate de art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, contrar celor acreditate în cuprinsul sentinței recurate. Din această perspectivă, s-a precizat că S.I.F.T. a transmis către A.S.F. cea mai recentă evaluare a membrilor Directoratului, efectuată la data de 10.05.2019 (valabilă, așadar, până la 09.05.2020), în conformitate cu prevederile art. 30 alin. (6) din Regulamentul nr. 1/2019, orice altă evaluare anterioară fiind fără relevanță. Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 impune ca, în cadrul dosarului de avizare să fie prezentată o evaluare prealabilă a persoanelor propuse pentru respectiva funcție -condiție îndeplinită -, fără ca respectiva evaluare să fie condiționată de alte acte sau lucrări efectuate sau de efectuat anterior sau concomitent solicitării de aprobare a membrilor Directoratului. Având în vedere aceste argumente se poate desprinde o singură concluzie și anume aceea că, în pofida celor reținute în cuprinsul sentinței recurate, dosarul depus în vederea aprobării membrilor Directoratului a fost complet, acesta cuprinzând toate documentele solicitate expres și imperativ prin Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, sens în care, în mod nelegal și cu exces de putere, A.S.F. a respins cererea de emitere a avizului solicitat, contrar susținerilor primei instanțe. Nu în ultimul rând, recurenții au arătat că s-a reținut în mod greșit faptul că hotărârea Consiliului de supraveghere din 15.01.2020 nu mai producea efecte la data emiterii actelor atacate, ca urmare a revocării acesteia, întrucât Consiliul de Supraveghere al S.I.F.T. a organizat ședința din 23.04.2020, prin care a fost aprobată menținerea hotărârii nr. 1/15.01.2020 a Consiliului de supraveghere de desemnare a membrilor Directoratului pentru un nou mandat cu o perioadă de 4 ani, începând cu data de 20.04.2020 până la data de 19.04.2024. Această hotărâre din 23.04.2020 nu a fost contestată și nici anulată de către instanțele de judecată, pe cale de consecință, producând în continuare efecte depline.

Apărările formulate de intimată Intimata-pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: În fapt, prin adresa înregistrată la A.S.F. sub nr. x/17.01.2020, completată ulterior cu adresele înregistrate sub nr. x/20.02.2020, nr. y/12.03.2020, nr. z/23.03.2020 și nr. w/26.03.2020, S.I.F. Transilvania S.A. a solicitat A.S.F. aprobarea domnilor A., C. și B. în calitate de membri ai Directoratului societății pentru un nou mandat de patru ani, în baza hotărârii Consiliului de Supraveghere din data de 15.01.2020. Prin deciziile a căror anulare se solicită, respectiv decizia nr. 525/22.04.2020 A.S.F a respins solicitarea SIF Transilvania de autorizare a domnilor A., C. și B. în funcția de membri ai Directoratului S.I.F. Transilvania S.A., iar prin Decizia nr. 616/22.05.2020 a respins plângerea prealabilă formulată de către A. și B. împotriva deciziei nr. 525 din 22.04.2020. Prima instanță a respins cererea dedusă judecății reținând, în esență, că SIF Transilvania avea obligația de a respecta prevederile legale, respectiv de a depune la A.S.F. documentația completă prevăzută de art. 30 alin. (6) din Regulamentul ASF nr. 1/2019. Prin motivele de recurs formulate, recurenții-reclamanți arată, în esență, că autoritatea pârâtă Autoritatea de Supraveghere Financiară a acționat în mod nelegal și cu exces de putere, refuzând nejustificat autorizarea recurenților ca membri ai Directoratului societății, iar prima instanță a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019 al ASF. Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată că în situația entităților autorizate, reglementate și supravegheate de A.S.F. care supun aprobării persoane care au fost anterior evaluate și aprobate de A.S.F. în aceeași funcție și la aceeași societate, incidente sunt dispozițiile menționate la art. 30 alin. (6) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 privind evaluarea și aprobarea membrilor structurii de conducere și a persoanelor care dețin funcții-cheie în cadrul entităților reglementate de Autoritatea de Supraveghere Financiară. Conform acestor prevederi, S.I.F. Transilvania S.A. avea obligația depunerii la A.S.F. a unei cereri semnată de reprezentantul legal al entității, însoțită, printre altele, de copia ultimului raport de reevaluare a adecvării individuale întocmit de entitatea reglementată în conformitate cu art. 27 alin. (3) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 anual în cazul S.I.F. Transilvania). In ceea ce privește documentul prevăzut la art. 30 alin. (6) lit. b) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019. S.I.F., din analiza documentelor existente în dosar rezultă că S.I.F. Transilvania nu a depus acest document, astfel că în Decizia nr. 525/22.04.2020 s-a menționat expres faptul că S.I.F. Transilvania nu a depus copia ultimului raport de reevaluare a adecvării individuale, întocmit de entitatea reglementată în conformitate cu prevederile art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019. În îndeplinirea acestor atribuții legale, A.S.F. a analizat documentele primite de la S.I.F. Transilvania S.A. și anume notele Comitetului de Nominalizare privind evaluarea celor 3 persoane, constatând că acestea nu conțin elementele prevăzute la art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019. Rezultă din corespondența purtată între A.S.F. și S.I.F. Transilvania S.A. faptul că s-au comunicat în mod clar lipsurile documentației, ulterior acestea făcând obiectul analizei structurii de specialitate, fără a fi necesar a se regăsi în cuprinsul deciziei întreaga desfășurare a procedurii administrative, cât timp înscrisurile fac parte din documentația care a stat la baza emiterii acesteia, fiind suficientă indicarea constatărilor finale la care a ajuns autoritatea. Or, nu s-ar putea reține afirmațiile recurenților conform cărora societatea (în speță, SIF Transilvania S.A.) este cea care efectuează evaluarea membrilor propuși pentru funcții de conducere, sens în care A.S.F., criticând modul în care s-ar fi făcut evaluarea acestor membri, ar fi acționat cu exces de putere sau că din perspectiva aceluiași exces de putere al A.S.F., prima instanță a reținut în mod greșit că SIF Transilvania S.A. nu ar fi făcut referire la sancțiunile aplicate de autoritate. Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. a) și d) din O.U.G. nr. 93/2012, pârâta A.S.F. exercită atribuții de autorizare, reglementare, supraveghere și control inclusiv asupra organismelor de plasament colectiv, societăților de administrare a investițiilor, emitenților de valori mobiliare, respectiv asupra tuturor entităților, instituțiilor, operatorilor de piață și emitenților de valori mobiliare, precum și operațiunilor și instrumentelor financiare reglementate de legislația secundară emisă anterior intrării în vigoare a O.U.G. nr. 93/2012. Potrivit prevederilor art. 3 lit. a) din O.U.G. nr. 93/2012, supravegherea exercitată de A.S.F., prevăzută la art. 2 alin. (1), se realizează, printre altele, prin acordarea, suspendarea, retragerea ori refuzul acordării, după caz, în condițiile legii, de autorizații, aprobări, avize, atestate, derogări. În sensul dispozițiilor enunțate emiterea unui act administrativ chiar și cu aplicarea greșită a unor dispoziții legale nu conduce în mod obligatoriu la concluzia emiterii actului administrativ cu exces de putere din partea autorității, definit de dispozițiile art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ ca fiind "exercitarea dreptului de apreciere al autorităților publice prin încălcarea limitelor competenței prevăzute de lege sau prin încălcarea drepturilor și libertăților cetățenilor". Emiterea actului administrativ unilateral de către o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, pentru a da naștere, a modifica sau stinge raporturi juridice, implică o marjă de apreciere din partea emitentului și se concretizează în oportunitatea pe care autoritatea are obligația să o analizeze pentru emiterea actului în condiții de legalitate. Pentru a nu exista un exces de putere din partea autorității, în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, se impune ca exercitarea dreptului de apreciere să se realizeze cu respectarea competenței prevăzute de lege, revenind instanței de judecată, în controlul exercitat asupra actelor administrative, să verifice conformitatea acestora cu legea și respectarea, în conduita autorității emitente, a unui just echilibru între interesul personal pretins vătămat și interesul public ocrotit de autoritățile publice. În situația unei dezechilibru între cele două interese, printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere, se poate vorbi de un exces de putere în aprecierea asupra oportunității în emiterea actului administrativ. În raport de cele reținute anterior, apar ca fiind nefondate susținerile recurenților-reclamanți conform cărora pârâta ar fi criticat modul în care s-ar fi făcut evaluarea acestor membri sau că A.S.F. a constatat/criticat analiza sancțiunilor aplicate persoanelor a căror autorizare s-a solicitat. A.S.F. a invocat lipsa unor documente care să conțină informațiile esențiale prevăzute de dispozițiile art. 13 alin. (2) lit. b) și la art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019, iar nu caracterul nesatisfăcător al evaluărilor. Se reține că prin Deciziile A.S.F. nr. 424/25.03.2019 și nr. 422/25.03.2019, reclamanții A. și B. au fost sancționați de A.S.F. pentru nerespectarea dispozițiilor Deciziei A.S.F. nr. 438/05.04.2018, prin care s-a stabilit în sarcina Directoratului obligația de a adopta, în timp util, măsurile necesare modificării și publicării în Monitorul Oficial al României, Partea a II-a, a ordinii de zi a AGOA convocată pentru data de 27/28.04.2018. În acest sens, dispozițiile art. 27 alin. (2) din Regulamentul nr. 1/2019 prevăd că: "(2) Procesul de reevaluare individuală sau colectivă a membrilor structurii de conducere ia în considerare următoarele aspecte, fără a se limita la acestea: a) eficiența structurii de conducere, făcându-se referire la procesul de lucru, fluxul de informații și liniile de raportare către structura de conducere, cu luarea în considerare a rapoartelor și recomandărilor furnizate de reprezentații care asigură funcțiile control intern/conformitate, audit intern; b) conducerea eficace și prudentă a entității, inclusiv buna- credință a structurii de conducere în activitățile desfășurate în interesul entității; c) capacitatea structurii de conducere de a se concentra asupra aspectelor de importanță strategică; d) frecvența întâlnirilor, a timpului dedicat, precum și a gradului de participare și implicare a membrilor în timpul reuniunilor; e) orice modificare a componenței structurii de conducere și orice deficiențe în ceea ce privește adecvarea individuală și colectivă a acestuia, ținând seama de modelul de afaceri al entității reglementate, de strategia de risc și de modificările acesteia; f) obiectivele de performanță stabilite pentru entitatea reglementată, dar și pentru structura de conducere; g) gândirea independentă a membrilor structurii de conducere, respectarea principiului independenței și conformitatea membrilor cu politica privind conflictele de interese; h) măsura în care componența structurii de conducere a îndeplinit obiectivele stabilite în politica privind diversitatea în conformitate cu art. 9; i) orice evenimente care pot avea un impact semnificativ asupra adecvării individuale sau colective a membrilor structurii de conducere, inclusiv modificări ale modelului de afaceri, strategiilor și modului de organizare". Or, este evident că în procesul de reevaluare individuală sau colectivă a membrilor structurii de conducere trebuie să fie luate în considerare deficiențele în ceea ce privește adecvarea individuală, respectiv evenimentele care pot avea un impact semnificativ asupra adecvării individuale, aceasta presupunând analiza sancțiunilor aplicate persoanelor evaluate, având în vedere și dispozițiile art. 5 alin. (1) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, care prevăd calitățile pe care trebuie să le îndeplinească acestea. Simpla enumerare a sancțiunilor aplicate de A.S.F. unor membri ai directoratului, prezentate în cuprinsul declarațiilor întocmite chiar de aceștia, nu corespunde cerințelor legii, cât timp nu este însoțită de o minimă analiză efectuată de către structura competentă a S.I.F. Transilvania cu privire la impactul pe care îl produc sancțiunile respective, precum și menționarea concluziilor desprinse ca urmare a analizei efectuate. A.S.F. nu a criticat analiza întreprinsă pe marginea sancțiunilor aplicate persoanelor a cărei autorizare se solicită, ci lipsa acestei analize. Așadar, față de dispozițiile art. 27 alin. (2) lit. e) și i) din Regulamentul ASF nr. 1/2019, sancționarea celor trei membri ai Directoratului prin deciziile ASF nr. 424/25.03.2019, nr. 422/25.03.2019 și nr. 425/25.03.2019 a fost considerată un eveniment care se impunea a fi avut în vedere de societate la momentul evaluării/reevaluării. În privința susținerilor recurenților conform cărora instanța de fond a reținut în mod greșit faptul că hotărârea Consiliului de supraveghere din data de 15.01.2020 nu mai producea efecte la data emiterii deciziilor contestate, Înalta Curte reține că prin art. 2 din hotărârea Consiliului de supraveghere al S.I.F.T. din data de 30.03.2020 s-a decis revocarea hotărârii din 15.01.2020, prin care fuseseră numiți membrii Directoratului. Această hotărâre din 30.03.3030 a fost validată de instanțele de contencios administrativ, astfel că la data emiterii deciziei nr. 525/22.04.2020, hotărârea din 15.01.2020 nu mai producea efecte. De asemenea, Înalta Curte nu poate da valența solicitată de recurenți susținerii referitoare la organizarea ședinței din data de 23.04.2020, prin care ar fi fost aprobată menținerea hotărârii din 15.01.2020, în contextul în care ședința din 23.04.2020 a fost convocată și desfășurată cu nerespectarea condițiilor legale, pentru această conduită persoanele responsabile fiind sancționate prin decizii A.S.F. subsecvente, menținute de instanțele de judecată. Concluzionând, Înalta Curte subliniază că autoritatea pârâtă nu a respins cererea pe motivul neîndeplinirii criteriilor impuse de lege persoanelor a căror autorizare se solicită, respectiv pe o analiză de oportunitate (cunoștințe, competențe și experiență profesională, reputație, onestitate și integritate), ci pe motiv că documentația a fost incompletă. Deși recurenții-reclamanți apreciază și în recurs că toate cerințele regăsite la art. 27 alin. (2) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019 reies atât din notele de evaluare individuale, cât și din Matricea privind evaluarea adecvării în mod colectiv a Directoratului S.I.F.T., documente anexate Hotărârii C.S. nr. 1/15.01.2019, este corectă aserțiunea instanței de fond în sensul că elementele la care se face referire răspund unor cu totul alte cerințe. Rezultă astfel că SIF Transilvania nu a depus la A.S.F. documentația completă prevăzută de art. 30 alin. (6) din Regulamentul nr. 1/2019, desi regulamentul precizează expres că în vederea aprobării unei persoane care a fost anterior evaluate și aprobată de către A.S.F. în aceeași funcție la aceeași entitate reglementată, cererea depusă, semnată de reprezentantul legal al entității reglementată, este însoțită de copia ultimului raport de reevaluare a adecvării individuale întocmit de entitatea reglemetată, în conformitate cu art. 27 alin. (3). În această situație au devenit incidente prevederile art. 33 alin. (5) lit. c) din Regulamentul A.S.F. nr. 1/2019, potrivit cărora: "A.S.F. respinge cererea privind aprobarea persoanei propuse să exercite responsabilități în cadrul structurii de conducere ori atribuții aferente unor funcții-cheie în cadrul unei entități reglementate dacă: (...) c) entitatea reglementată nu transmite sau persoana evaluată nu prezintă informații suficiente pentru a dovedi adecvarea persoanei evaluate sau entitatea reglementată nu răspunde solicitării A.S.F. de completare a datelor, documentelor și informațiilor necesare evaluării adecvării în termen de maximum 30 de zile de la transmiterea acesteia", cum în mod corect a reținut instanța de fond. Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.