ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2023
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3671/2023 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2023)
Ședința publică din data de 29 iunie 2023
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Circumstanțele cauzei
La data de 09.06.2005 a fost înregistrată sub nr. x/2005 (nr. în format vechi 1988/2005) încheierea nr. 7/25.05.2005, prin care Curtea de Conturi a României, secția de control financiar ulterior a sesizat Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ, în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile constatate prin Raportul de control intermediar și reținute urmare a examinării dosarului aflat pe rol, după cum urmează:
- pentru prejudiciul creat bugetului de stat în sumă totală de 3.069.559.505 RON compus din 2.995.684.817 RON prejudiciul efectiv reprezentând plăți necuvenite și 73.874.688 RON foloase nerealizate aferente, calculate până la data de 08.04.2004 utilizând nivelul ratei dobânzii de referință a BNR de 8,45%/an, răspunderea a fost reținută următoarelor persoane:
- A., secretar de stat în perioada 01.01.-20.12.2004;
- B., director al Direcției buget-finanțe, programe, resurse umane în perioada 01.01-12.08.2004 și 06.10.2004-31.12.2004.
Totodată, prin încheierea nr. 7 din data de 25.05.2005 Curtea de Conturi a dispus și sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea cercetării și încadrării penale a faptelor prezente la punctul 5 săvârșite de domnul A., secretar de stat în perioada 01.01.-20.12.2004.
Prin sentința civilă nr. 372 pronunțată la data de 28.01.2013 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
"Admite în parte sesizarea Curții de Conturi a României, cu sediul în București, formulată în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, A. și B..
Stabilește răspunderea civilă delictuală a pârâților A. și B. pentru suma de 299.568,4817 RON (RON), prejudiciu efectiv creat bugetului de stat.
Obligă pârâții la plata, în solidar, a sumei de 299.568,4817 RON (RON), actualizată cu rata dobânzii de referință a BNR începând cu data de 09.04.2004 și până la achitarea efectivă, la bugetul statului.
Constată recuperat prejudiciul în cuantum de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004."
Împotriva sentinței au declarat recurs pârâții A. și B., cererile acestora fiind înregistrate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, sub același număr de dosar, respectiv nr. x/2005
Prin decizia nr. 3139 pronunțată la data de 26 mai 2021 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția perimării și a constatat perimate recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, această hotărâre fiind irevocabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 372 din data de 28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, pârâtul A. a formulat cerere de revizuire, precum și cerere de repunere în termenul de revizuire, întemeiată, conform precizării depuse la data de 15.09.2022, pe dispozițiile art. 322 pct. (2) și (5) C. proc. civ. 1865, această cale extraordinară de atac fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2021.
Hotărârea curții de apel ce face obiectul prezentului recurs
Prin sentința civilă nr. 2236 din data de 25 noiembrie 2022 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a hotărât următoarele:
"Respinge excepția inadmisibilității cererii de repunere în termen.
Respinge cererea de repunere în termen ca neîntemeiată.
Admite excepția tardivității cererii de revizuire și respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva sentinței civile nr. 372 din 28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în contradictoriu cu pârâții Curtea de Conturi a României, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și B.,ca tardiv formulată."
Recursul exercitat în cauză
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs revizuentul A., solicitând modificarea în tot/casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare.
În motivarea recursului, s-au invocat dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ. 1865, recurentul apreciind că instanța de fond a interpretat greșit dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865, în raport de care termenul de revizuire este "de o lună și se va socoti de la comunicarea hotărârii definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după casarea fondului, de la pronunțare", conform art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod.
Astfel, instanța a reținut, în mod eronat, că termenul de revizuire de 1 lună curge de la data comunicării hotărârii definitive, respectiv a sentinței nr. 372/28.02.2013, ignorând înscrisurile depuse la dosar, care atestă formularea cererii de revizuire cu respectarea termenului legal de o lună calculate de la data când instanța de recurs a constatat perimarea recursului, respectiv de la data de 26.05.2021.
Așadar, sentința civilă nr. 372 pronunțată la data de 28.01.2013 a Curții de Apel București a rămas definitivă la data pronunțării perimării recursului, respectiv la data de 26.05.2021. Prin urmare, termenul de o lună pentru formularea cererii de revizuire împotriva setntinței menționate curge de la data comunicării deciziei civile nr. 3139/26.05.2021 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, respectiv de la data de 26.05.2021, când s-a constatat definitiv perimarea.
Un al doilea motiv de nelegalitate a vizat soluția dată asupra cererii de revizuire întemeiate pe dispozițiile art. 322 pct. 5, în privința căreia erau incidente prevederile art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. 1865.
Referitor la aceasta, instanța a reținut că și în situația în care termenul de revizuire de o lună s-ar calcula prin raportare la decizia nr. 372/10.10.2019 pronunțată în recursul în casație de către Î.C.C.J., secția penală, termenul de revizuire s-ar fi împlinit la 10.11.2019.
Recurentul a precizat că la data de 16.06.2021 a solicitat Î.C.C.J. să îi comunice decizia penală nr. 372/10.10.2019, iar aceasta i-a fost transmisă prin poștă la data de 16.07.2021, motiv pentru care solicită a se constata că a depus în termen cererea de revizuire (termenul legal de o lună de la data de când a luat cunoștință de decizia penală nr. 372/10.10.2019).
Acesta a și fost considerentul pentru care a solicitat instanței repunerea în termenul de exercitare a revizuirii, având în vedere faptul că sentința civilă nr. 15818 din 8.07.2013 - dosar nr. x/2005 și decizia nr. 664/A din 15.04.2016 - dosar nr. x/2015, au fost pronunțate definitiv de instanțele de judecată în perioada în care sentința civilă nr. 372 din 28.01.2013, pronunțață de Curtea de Apel București, a cărei revizuire se solicită, nu era definitivă, recursul fiind suspendat, astfel că nu puteau fi înfățișate în proces.
Or, este de la sine înțeles faptul că nu se putea solicita revizuirea unei sentințe care nu era definitivă.
Concluzionând, recurentul a arătat că sentința civilă nr. 372 din 28.01.2013 se întemeiază pe decizia penală nr. 274/R/07.02.2012 a Curții de Apel București, decizia penală nr. 141/A/01.04.2011 a Tribunalului București și pe sentința penală nr. 442/15.06.2009 a Judecătoriei Sector 1 București, toate acestea fiind desființate prin decizia penală nr. 664/A din 15.04.2016 a Curtii de Apel București, pronunțată ca urmare a Hotărârii C.E.D.O. din 2 decembrie 2014, astfel încât sentința civilă nr. 372/28.01.2013 pronunțată de Curtea de Apel București a cărei revizuire se solicită este nulă de drept.
Deși au fost legal citați, intimații Curtea de Conturi a României, Secretariatul de Stat pentru Recunoașterea Meritelor Luptătorilor împotriva Regimului Comunist Instaurat în România în perioada 1945-1989 și B. nu au depus întâmpinare și nu au formulat apărări în cauză.
Considerentele Înaltei Curți asupra recursului
Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:
Printr-o primă critică formulată de recurent, acesta invocă interpretarea eronată dată de instanța de fond dispozițiilor art. 322 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. 1865. Întrucât aceste dispoziții reglementează doar unul din cele două motive de revizuire invocate de recurentul-revizuent, iar, în realitate, recurentul este nemulțumit de modul de apreciere al instanței de fond cu privire la termenul de exercitare al căii de atac a revizuirii, termen ce este reglementat de dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, aceasta este, de fapt, norma legală pretins a fi eronat interpretată de către prima instanță.
Astfel, analizând actele și lucrările dosarului, prin raportare la art. 322-328 C. proc. civ. 1865, Înalta Curte constată că potrivit art. 322 alin. (1) pct. 2 și 5 C. proc. civ. 1865: "Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: …
dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut; …
dacă, după darea hotărârii, s-au descoperit înscrisuri doveditoare, reținute de partea potrivnică sau care nu au putut fi înfățișate dintr-o împrejurare mai presus de voința părților, ori dacă s-a desființat sau s-a modificat hotărârea unei instanțe pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere."
De asemenea, potrivit art. 324 alin. (1) pct. 1 și 4 din același cod: "Termenul de revizuire este de o lună și se va socoti:
în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 și 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanțe de recurs după evocarea fondului, de la pronunțare; pentru hotărârile prevăzute la punctul 7 alin. (2) de la pronunțarea ultimei hotărâri;
în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 5, din ziua în care s-au descoperit înscrisurile ce se invocă ori, după caz, din ziua în care partea a luat cunoștință de hotărârea desființată sau modificată pe care s-a întemeiat hotărârea a cărei revizuire se cere;"
Din interpretarea acestor dispoziții reiese faptul că, pentru motivul de revizuire prevăzut de art. 322 pct. 2 C. proc. civ. 1865 invocat de recurentul-revizuent în cererea sa, în cazul în care hotărârea ce se solicită a fi revizuită este definitivă, termenul pentru formularea cererii de revizuire este de 1 lună de la data comunicării acesteia, iar, în cazul în care hotărârea ce face obiectul revizuirii este pronunțată de o instanță de recurs " după evocarea fondului", termenul de 1 lună curge de la pronunțarea respectivei hotărâri.
În prezenta cauză hotărârea ce s-a solicitat a fi revizuită este sentința civilă nr. 372 din data de 28.01.2023 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în primă instanță.
Or, potrivit art. 377 C. proc. civ. 1865:
"(1) Sunt hotărâri definitive:
hotărârile date în primă instanță, potrivit legii, fără drept de apel;
hotărârile date în primă instanță care nu au fost atacate cu apel sau, chiar atacate cu apel, dacă judecata acestuia s-a perimat ori cererea de apel a fost respinsă sau anulată;
hotărârile date în apel;
orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu apel.
(2)
1
Sunt hotărâri irevocabile:
hotărârile date în primă instanță, fără drept de apel, nerecurate,
hotărârile date în primă instanță, care nu au fost atacate cu apel;
hotărârile date în apel, nerecurate,
hotărârile date în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluționat fondul pricinii,
orice, alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs."
Cum sentința civilă nr. 372 din data de 28.01.2023, ce face obiectul cererii de revizuire a fost pronunțată în materia contenciosului administrativ, în mod corect instanța care a pronunțat-o a menționat în dispozitivul hotărârii că aceasta poate fi atacată cu recurs în termen de 15 zile de la comunicare, raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004, conform cărora "Hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs, în termen de 15 zile de la comunicare".
Din interpretarea dispozițiilor anterior menționate, în condițiile în care hotărârea atacată cu revizuire putea fi atacată cu recurs, deci, fără drept de apel, fiind pronunțată în primă instanță, Înalta Curte constată că în mod judicios Curtea de Apel București a reținut că aceasta este o hotărâre definitivă, în sensul art. 377 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865, iar termenul de 1 lună prevăzut de art. 324 alin. (1) pct. 1 din același cod curge de la comunicarea acesteia și nu de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de recurs, respectiv a deciziei nr. 3139 din 26 mai 2021 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, aceasta din urmă fiind irevocabilă, iar nu definitivă, cum eronat susține recurentul-revizuent.
De altfel, chiar în dispozitivul deciziei nr. 3139 din 26 mai 2021 este menționat caracterul irevocabil al acestei hotărâri, în sensul art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ. 1865.
Prin urmare, termenul de 1 lună impus de art. 324 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. 1865 pentru cazul de revizuire reglementat de art. 322 pct. 2 din același cod curge de la comunicarea sentinței civile nr. 372 din data de 28.01.2013 de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios admistrativ și fiscal și, față de data comunicării acestei sentințe către recurentul-revizuent, respectiv la data de 17.12.2013, astfel cum rezultă din dovada de comunicare atașată la dosarul de recurs al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. x/2005, termenul de 1 lună pentru exercitarea căii de atac a revizuirii s-a împlinit la data de 17 ianuarie 2014, conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ. 1865.
În condițiile în care cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă de recurentul-revizuent la data de 28.06.2021, conform ștampilei aplicate pe plicul de expediere atașat la dosarul de revizuire, în mod corect și interpretând judicios dispozițiile art. 324 alin. (1) pct. 1 anterior enunțate, prima instanță a constatat că cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 322 pct. 2 C. proc. civ. 1865 a fost tardiv formulată.
În privința celui de-al doilea motiv de revizuire invocat de recurentul-revizuent, se constată că acesta este cel reglementat de ipoteza a doua a art. 322 pct. 5 C. proc. civ. 1865, care, potrivit doctrinei, vizează situația în care hotărârea atacată pe calea revizuirii s-a întemeiat pe o hotărâre penală sau administrativă care a fost la rândul ei revizuită.
Justificarea acestui caz constă în faptul că au intervenit modificări în materialul probator pe care s-a sprijinit instanța, iar aceste modificări trebuie să influențeze hotărârea care s-a bazat pe acel material probator. Rezultă, astfel, că revizuirea este admisibilă, pentru acest motiv, numai în măsura în care hotărârea care a fost revizuită a fost determinantă pentru soluția din hotărârea atacată. În literatura de specialitate, s-a apreciat că expresia "revizuire" anterior menționată are un sens generic, motivul putând fi invocate și dacă hotărârea ce a stat la baza hotărârii atacate cu revizuire a fost desființată prin alte mijloace legale (apel, recurs, contestație în anulare, recurs în anulare etc.)
Astfel, în prezenta cauză se constată că litigiul penal până la soluționarea căruia a fost suspendată judecata litigiului de contencios administrativ în cadrul căruia s-a pronunțat sentința a cărei revizuire se solicită, a fost soluționat definitiv la data de 27.02.2019 prin pronunțarea deciziei penale nr. 271/A, hotărâre ce are caracter definitiv, iar prima instanță a calculat, în mod corect, termenul de revizuire de 1 lună, care a început să curgă la această dată, constatând că și acest motiv de revizuire a fost formulat tardiv de către recurentul-revizuent, respectiv la data de 28.06.2021.
În același timp, contrar susținerilor recurentului, chiar și în cazul în care termenul de revizuire de o lună s-ar calcula prin raportare la decizia penală nr. 372/RC/10.10.2019 pronunțată în soluționarea recursului în casație de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală, termenul de revizuire s-ar fi împlinit la data de 10.11.2019, fiind cu mult depășit la data promovării cererii de revizuire.
Astfel, recurentul-revizuent s-a raportat, în mod eronat la data comunicării acestei ultime hotărâri, respectiv la data de 16.07.2021, în condițiile în care prin decizia nr. 372/RC/10.10.2019 s-a dispus doar respingerea recursului în casație formulat împotriva deciziei penale nr. 271/A din 27.022019, menținându-se, așadar, soluția pronunțată prin aceasta.
Din interpretarea dispozițiilor art. 324 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. 1865, ce reglementează termenul de revizuire pentru motivul prevăzut de art. 322 pct. 5, Înalta Curte reține că prin sintagma "a luat cunoștință de hotărâre", respectiv de "înscrisurile noi", legiuitorul vizează momentul cunoașterii existenței înscrisului, iar în speța de față acesta s-a realizat atunci când revizuentul, prezent fiind la judecarea cauzei soluționate prin hotărârea considerată a fi act nou, a cunoscut că aceasta a fost pronunțată de instanță.
Așadar, data pronunțării hotărârii constituind "act nou" este momentul de la care curge termenul de prescripție de 1 lună, formularea cererii de revizuire nedepinzând în mod direct de cunoașterea argumentării care a stat la baza pronunțării respectivei hotărâri.
Pe de altă parte, în condițiile în care cererea de revizuire a fost transmisă prin poștă la data de 28.06.2021, iar decizia penală nr. 372/10.10.2019 i-a fost comunicată revizuentului la data de 16.07.2021, astfel cum chiar acesta menționează în cererea de recurs ce face obiectul prezentei judecăți, deci ulterior formulării cererii de revizuire, în mod eronat se susține că "cererea de revizuire a fost depusă în termenul legal de o lună de la data de când a luat cunoștință de decizia penală."
Prin urmare, constatând că în privința soluției date asupra cererii de repunere în termen recurentul-revizuent nu a formulat critici, Inalta Curte reține că hotărârea recurată a fost pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor art. 322 pct. 2 și 5 și art. 324 alin. (1) pct. 1 și 4 C. proc. civ. 1865.
Pentru considerentele expuse, constatând că sentința recurată nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma motivelor de recurs invocate, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ. 1865 Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2236 din 25 noiembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.
Irevocabilă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 29 iunie 2023.