ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3139/2021

Ședința publică din data de 26 mai 2021

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin încheierea nr. 7 din 25 mai 2005, înregistrată la data de 9 iunie 2005 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, sub nr. de dosar x/2005, reclamanta Curtea de Conturi a României a sesizat instanța de judecată în vederea stabilirii răspunderii juridice în sarcina persoanelor făcute răspunzătoare pentru prejudiciile produse bugetului de stat, constatate prin Raportul de control intermediar, în sumă totală de 3.069.559.505 ROL, compus din 2.995.684.817 ROL prejudiciul efectiv reprezentând plăți necuvenite și 73.874.688 ROL foloase nerealizate aferente, calculate până la data de 08.04.2004 utilizând nivelul ratei dobânzii de referință a BNR de 8,45%/an.

Răspunderea a fost reținută în sarcina pârâților A. și B..

Prin încheierea nr. 7 din data de 25.05.2005, Curtea de Conturi a dispus și sesizarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție în vederea cercetării și încadrării penale a faptelor prezente la punctul 5, săvârșite de domnul A., secretar de stat în perioada 01.01.-20.12.2004.

Prin sentința civilă nr. 372 din 28 ianuarie 2013, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis în parte sesizarea Curții de Conturi a României, formulată în contradictoriu cu pârâții Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, A. și B.;

- a stabilit răspunderea civilă delictuală a pârâților A. și B. pentru suma de 299.568,4817 RON (RON), prejudiciu efectiv creat bugetului de stat;

- a obligat pârâții la plata, în solidar, a sumei de 299.568,4817 RON (RON), actualizată cu rata dobânzii de referință a BNR începând cu data de 09.04.2004 și până la achitarea efectivă, la bugetul statului;

- a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004.

În motivarea soluției astfel dispuse, Curtea de Apel București a reținut că prezenta acțiune, având ca obiect sesizarea Curții de Conturi a României de stabilire a răspunderii civile delictuale a pârâților A. și B., a fost declanșată în temeiul dispozițiilor art. 4 din O.U.G. nr. 117 din 24 octombrie 2003 privind preluarea activității jurisdicționale și a personalului instanțelor Curții de Conturi de către instanțele judecătorești, iar elementele răspunderii civile delictuale pe baza cărora instanța urmează a soluționa cauza sunt cele care au făcut obiectul cercetărilor penale în dosarul penal nr. x/2005 de către secția de combatere a infracțiunilor conexe infracțiunilor de corupție din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, în care a fost întocmit rechizitoriul la data de 19.04.2006, prin care pârâții A. și B. au fost trimiși în judecată în calitate de inculpați, constituindu-se dosarul penal nr. x/2009 pe rolul Judecătoriei Sectorului 1 București.

Prin sentința penală nr. 442, pronunțată de Judecătoria Sectorului 1 București, secția Penală la data de 15.06.2009, în dosarul nr. x/2009, au fost condamnați pârâții astfel:

- pentru săvârșirea infracțiunilor prevăzute de art. 12 lit. a) teza a II-a din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. și de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 și 248

1

din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (A.),

- pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000, cu referire la art. 248 și 248

1

din C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) din C. pen. (B.).

De asemenea, instanța penală a luat act că Guvernul României - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor, constituit parte civilă în procesul penal, a renunțat la pretențiile civile formulate în cauză.

Totodată, instanța penală a respins solicitarea Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție de confiscare a sumelor de 2.995.684.817 ROL și, respectiv, 9.465.631.087 ROL de la inculpați, ca neîntemeiată.

Sentința a fost desființată în parte prin decizia penală nr. 141/A, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală, la data de 01.04.2011, fără modificarea unor elemente esențiale sub aspectul elementelor constitutive ale infracțiunilor reținute sau sub aspectul laturii civile.

Prin decizia penală nr. 274/R, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I-a penală, la data de 7 februarie 2012, sentința penală nr. 442, astfel cum a fost modificată în apel, a devenit irevocabilă, prin respingerea recursurilor.

Sub aspectul prejudiciului, Curtea a reținut că ambii pârâți au fost condamnați pentru săvârșirea unor infracțiuni de prejudiciu, care conțin în latura lor obiectivă, ca element material necesar al laturii obiective condiția producerii unui prejudiciu, astfel încât, sub acest aspect, hotărârile pronunțate de către instanțele penale au, în privința existenței faptelor (fapte care implică existența prejudiciului), a persoanelor care le-au săvârșit și a vinovăției acestora, autoritate de lucru judecat în fața prezentei instanțe, potrivit dispozițiilor art. 22 alin. (1) din C. proc. pen.

A apreciat Curtea de Apel București că are de verificat, în speță: modalitatea în care a fost configurat prejudiciul ca element constitutiv al infracțiunilor reținute; dacă au intervenit elemente de natură să înlăture, să acopere sau să stingă acest prejudiciu, ulterior producerii lui, fie prin executare benevolă, fie ca urmare a soluționării laturii civile în cadrul procesului penal.

Curtea de Apel București a prezentat parte din considerentele hotărârilor penale pronunțate în dosarul nr. x/2009, respectiv ale sentinței penale nr. 442/15.06.2009, pronunțate de Judecătoria sectorului 1 București, deciziei penale nr. 141/A/01.04.2011, pronunțată de Tribunalul București, secția I penală și deciziei penale nr. 274/R/07.02.2012, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală. A stabilit instanța de fond că, din situația de fapt reținută de către instanțele penale, rezultă cu putere de lucru judecat că, prin aprobarea subprogramului "15 ani de la revoluția română" cu depășirea competențelor legale, obținerea finanțării acestuia prin inițierea și obținerea suplimentării bugetului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 prin Hotărârea Guvernului nr. 2213 din 9 decembrie 2004 privind suplimentarea bugetului Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 din Fondul de rezervă bugetară la dispoziția Guvernului, prevăzut în bugetul de stat pe anul 2004 și acordarea acestei finanțări în cuantum de 2.995.684.817 RON vechi (299.568,4817 RON noi - RON) către Asociația "C.", al cărei președinte era pârâtul A., în vederea achitării chiriei și utilităților aferente sediului acesteia, folosit de către pârât personal, s-a creat un prejudiciu bugetului de stat, întrucât suma a fost obținută în mod fraudulos (prin săvârșirea infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați) de la bugetul statului, prin intermediul instituției publice - Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989 - al cărei conducător și ordonator principal de credite a fost pârâtul A., cu sprijinul pârâtei B., care a îndeplinit funcția de director al Direcției buget-finanțe, programe și resurse umane în cadrul aceleiași instituții publice.

Astfel, Curtea a reținut că titular al dreptului de creanță în cadrul raportului juridic delictual, de asemenea raport juridic de drept public, dată fiind procedura specială reglementată de Legea nr. 94/1992, este Statul Român, și nu pârâtul Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, care are, deopotrivă, obligația de acoperire a prejudiciului cauzat bugetului de stat, în calitate de comitent, pentru prepușii săi, pârâții A. și B., astfel încât poziția procesuală a pârâtului instituție publică în cadrul procesului penal nu are relevanță, în condițiile în care demersul său procesual nu s-a finalizat cu acoperirea prejudiciului creat bugetului de stat.

De asemenea, Curtea a reținut că nu are relevanță nici împrejurarea susținută de către toți pârâții, referitoare la depunerea, în cursul procesului penal, a documentelor justificative care să ateste utilizarea fondurilor acordate în condițiile prezentate anterior, de către Asociația "C.", potrivit cerințelor subprogramului "15 ani de la revoluția română", în condițiile în care s-a reținut, cu putere de lucru judecat, de către instanțele penale, fiind subliniat și de către prezenta instanță, că înseși aprobarea acestui program în vederea obținerii suplimentării bugetului, cu scopul alocării sumei acestei asociații, în vederea achitării debitelor personale ale pârâtului A., precum și obținerea suplimentării bugetului pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, de la bugetul de stat, cu suma de 2.995.684.817 RON vechi, constituie elemente materiale ale infracțiunilor reținute în sarcina celor doi inculpați, astfel încât nu se poate reține că Asociația "C." ar avea dreptul să beneficieze de această sumă.

În acest sens, Curtea a subliniat că deosebit de elocventă este situația de fapt reținută de către instanța penală de fond, în considerentele sentinței penale nr. 442/15.06.2009, începând cu paragraful 11 de la analiza materialului probator, unde se reține întregul mecanism infracțional conceput de către pârâtul A. pentru a obține finanțare de la bugetul de stat în scopul alocării ei propriei asociații, în vederea achitării propriilor debite.

În ceea ce privește cuantumul prejudiciului, Curtea a apreciat că acesta se compune din suma de 299.568,4817 RON (RON), prejudiciu efectiv creat bugetului de stat, potrivit celor reținute în mod irevocabil, cu putere de lucru judecat, de către instanțele penale, prejudiciu creat de la momentul virării acestei sume de la bugetul de stat în bugetul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, din suma de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004, în raport de rata dobânzii de referință a BNR, precum și din suma ce urmează a fi calculată prin actualizarea sumei de 299.568,4817 RON (RON) cu rata dobânzii de referință a BNR aplicabilă fiecărei perioade, începând cu data de 09.04.2004 și până la achitarea efectivă, la bugetul statului.

Având în vedere că prin dispoziția de plată nr. x din 18.05.2007 suma de 7.614 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat de către reclamanta Curtea de Conturi, a fost virată de către Asociația "C." în contul pârâtului Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluționarilor din decembrie 1989, care prin ordinul de plată nr. x din 22.11.2007 a virat-o bugetului de stat, Curtea a constatat recuperat prejudiciul în cuantum de 7.387,4688 RON, reprezentând beneficiul nerealizat calculat până la data de 08.04.2004, împrejurarea fiind susținută de către toți pârâții și confirmată și de extrasul de cont din data de 22.11.2007, aflat la fila x din vol. II.

Împotriva sentinței civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâții A. și B..

3.1. Prin recursul întemeiat pe dispozițiile art. 304

1

C. proc. civ., pârâta B. a solicitat admiterea recursului și modificarea sentinței de fond, în sensul respingerii sesizării Curții de Conturi a României, ca nefondată.

Recurenta-pârâtă a susținut că instanța de fond nu a analizat hotărârile penale definitive și sub aspectul modului de soluționare a laturii civile, cu privire la pretinsul prejudiciu de 2.995.684.817 RON. Sentința recurată încalcă prevederile art. 20, art. 22 și urm. C. proc. pen., cu privire la modul de soluționare a laturii civile în cadrul procesului penal, sens în care invocă excepția puterii de lucru judecat a hotărârilor penale definitive, care sunt opozabile în prezentul litigiu sub aspectul constatării existenței faptei, a persoanelor vinovate de producerea acesteia, a vinovăției lor și a modului de stabilire a prejudiciului cauzat părții vătămate.

A mai susținut recurenta că este nelegală soluția de obligare la plata pretinsului prejudiciu către Statul Român, fără ca acesta să fie introdus în cauză, prin reprezentantul Ministerul Finanțelor Publice.

3.2. Pârâtul A. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 33 din Legea nr. 94/1992, solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii pentru lipsa calității procesuale a Curții de Conturi a României de subiect de sesizare a instanței de contencios administrativ și, în subsidiar, ca rămasă fără obiect.

Recurentul-pârât a susținut că, potrivit art. 33 alin. (3) din Legea nr. 94/1992 și art. 1 din Legea nr. 554/2004, Curtea de Conturi a României nu se încadrează în categoria persoanelor care pot sesiza instanța de contencios administrativ. De altfel, în cuprinsul sentinței recurate, instanța a reținut că obiectul cauzei îl reprezintă "anulare act administrativ", dar mai departe nu a făcut vreo referire la anularea sau nevalabilitatea vreunui act.

În opinia recurentului, instanța de fond a soluționat în mod greșit cererea prin care se solicită recuperarea pretinsului prejudiciu ca urmare a angajării răspunderii civile delictuale a pârâtului, în condițiile în care, prin decizia penală definitivă nr. 274/R/2012, a fost respinsă cererea de confiscare a unei sume cu titlu de prejudiciu, fără a se constata o formă de răspundere civilă în sarcina pârâtului. În acest sens, recurentul-pârât a invocat și autoritatea de lucru judecat a sentinței penale definitive, arătând că, pentru faptele cu care a fost sesizată instanța de fond de către Curtea de Conturi a României, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus neînceperea urmăririi penale, prin Rezoluția din 20.02.2016, emisă în dosarul nr. x/2005.

Prin încheierea de ședință din 29 aprilie 2015, Înalta Curte a suspendat judecarea recursurilor declarate de pârâții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, până la soluționarea irevocabilă a dosarului penal nr. x/2015, înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, în temeiul art. 244 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.

Prin încheierea din 31 martie 2021, instanța de recurs a constatat că nu mai subzistă motivele pentru care s-a dispus suspendarea judecării cauzei, întrucât a fost pronunțată decizia definitivă în dosarul penal nr. x/2016 (având nr. 1144/2/2015 în prim ciclu procesual) și, având în vedere data rămânerii definitive a acestei decizii, a invocat, din oficiu, excepția perimării recursurilor.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând cu prioritate excepția de perimare, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 248 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865:

"(1) Orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părții timp de un an.(...)." iar potrivit dispozițiilor art. 250 alin. (1) C. proc. civ.:

"Cursul perimării este suspendat cât timp dăinuiește suspendarea judecării, pronunțată de instanță în cazurile prevăzute de art. 244, precum și în alte cazuri stabilite de lege, dacă suspendarea nu este cauzată de lipsa de stăruință a părților în judecată."

Totodată, potrivit dispozițiilor art. 244 alin. (1) pct. 2 și alin. (2) C. proc. civ.:

"(1) Instanța poate suspenda judecata: 1. când s-a început urmărirea penală pentru o infracțiune care ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea; (...) (2) Suspendarea va dăinui până când hotărârea pronunțată în pricina care a motivat suspendarea a devenit irevocabilă."

În cauză, suspendarea judecării cauzei s-a dispus la termenul de judecată din 29 aprilie 2015, în raport de existența, pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, a dosarului penal nr. x/2015 (nr. x/2016 în rejudecare). Înalta Curte constată că motivul suspendării cauzei a încetat la data de 27 februarie 2019, prin pronunțarea deciziei penale definitive nr. 271/27.02.2019, conform art. 551 - 552 C. proc. pen., moment de la care a început să curgă termenul de perimare de un an prevăzut de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., termen care s-a împlinit la data de 27 martie 2019.

Chiar și dacă termenul de perimare s-ar calcula prin raportare la decizia nr. 372/10.10.2019, pronunțată în soluționarea recursului în casație de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, termenul de perimare s-a împlinit la data de 10 octombrie 2020.

Înalta Curte reține și faptul că, în cauză nu a fost formulată de către părți, înăuntrul termenului de perimare, nicio cerere de redeschidere a procesului, potrivit art. 245 pct. 1 C. proc. civ., nu s-a mai îndeplinit niciun act de procedură, conform art. 249 C. proc. civ. și nu subzistă vreunul din cazurile în care actul de procedură trebuia înfăptuit din oficiu de către instanța de judecată. De asemenea, nu s-a evidențiat vreun motiv de suspendare a cursului perimării, din cele prevăzute de art. 250 C. proc. civ.

În consecință, ca urmare a rămânerii cauzei în nelucrare pentru o perioadă mai mare de un an, Înalta Curte constată intervenită sancțiunea perimării recursurilor, potrivit dispozițiilor art. 248 și art. 252 din C. proc. civ. de la 1865.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția perimării.

Constată perimate recursurile declarate de pârâții A. și B. împotriva sentinței civile nr. 372 din 28 ianuarie 2013, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 mai 2021.