ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3539/2023

Ședința publică din data de 27 iunie 2023

Asupra recursurilor de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în contradictoriu cu Curtea de Conturi a României și intervenienții A., B., C., D., a formulat cerere în anulare, solicitând ca prin hotărârea pe care o va pronunța instanța să dispună: anularea (în principal în tot, iar în subsidiar, în parte) a:

(i) încheierii nr. 24/22.07.2015 și a încheierii nr. 25/23.07.2015 pronunțate de Curtea de Conturi a României, precum și a actelor care stau la baza acestora respectiv a (ii) Deciziei nr. 9/11.06.2015 ("Decizia") și a (iii) Raportului de Control înregistrat la MADR sub nr. x/13.05.2015 (în calitate de act care stă la baza emiterii Deciziei sus indicate) (în continuare numit "Raportul de control").

Prin sentința civilă nr. 307/2020 din 10 septembrie 2020 Curtea de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: "Admite excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale în formularea capătului de cerere privind anularea încheierii nr. 25/23.07.2015 pronunțate de Curtea de Conturi a României

Respinge capătul de cerere privind anularea încheierii nr. 25/23.07.2015 pronunțate de Curtea de Conturi a României ca fiind formulată de o persoană fără calitate procesuală activă.

Admite în parte cererea formulată de reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale cu sediul în sector 3, București,în contradictoriu cu pârâtul Curtea de Conturi a României cu sediul în sector 1, București, str. x și intervenienții E. cu domiciliul în București, C. cu domiciliul în București, și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x, A. cu sediul în București, Intr. Epocii nr. 30, sector 1 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x, D. cu domiciliul în București, Bd. x, sector 6 și cu domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x, G. cu domiciliul ales în Mun. Timișoara, jud. Timiș, H. cu domiciliul în Brașov, I. cu domiciliul în București, J. cu domiciliul în Piatra Neamț, K. cu domiciliul în București, B. cu domiciliul în București, și domiciliul ales la Cabinet de Avocat "F."cu sediul în str. x.

Anulează în parte decizia nr. 9/11.06.2015 și încheierea nr. 24/22.07.2015 după cum urmează:

- anulează măsurile dispuse la punctul I.1, la pct. I.3, pct. I.5, pct. II.2.3, II.2.4 din Decizia nr. 9/11.06.2015.

- anulează în parte măsura la pct II.1.1.3., constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilități, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăți și ordonanțări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spațiului. Menține în rest măsura contestată.

Respinge acțiunea, în rest, ca fiind neîntemeiată.

Admite, în parte, cererea de intervenție voluntară accesorie formulată în favoarea reclamantului de către intervenienții A., B., C., D., în măsura admiterii cererii principale.

Respinge ca inadmisibilă cererea de intervenție- introducere forțată în cauză-a numiților E., G., H., I., J., K., A., B., C., D..

Obligă reclamantul la plata către intervenientul forțat K., a sumei de 2200 RON reprezentând cheltuieli de judecată parțiale, onorariu avocațial, conform chitanței serua CABO nr. x din 22.04.2016.

Respinge ca fiind neîntemeiată cererea celorlalți intervenienți forțati de obligare a reclamantului la plata cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu avocațial.

În baza art. 453 alin. (2) C. proc. civ., admite, în parte, cererea de obligare a pârâtei la plata cheltuielilor de judecată, și obligă pârâta la plata sumei de 3400 (parțial onorariu expertiză și taxă judiciară de timbru 50 de RON) către reclamant și 2600 RON către intervenienții accesorii (cotă parte din onorariu expert).".

Împotriva sentinței civile nr. 307/2020 din 10 septembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București veche, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, pârâta Curtea de Conturi a României și intervenienții A., D., C., B..

Reclamantul Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale, în temeiul art. dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii aspectelor solicitate în cererea introductivă, respectiv anularea măsurilor dispuse și la punctele din decizia nr. 9/11.06.2015 emisă de Curtea de Conturi, respectiv nr. I.2 lit. a); pct. I.2 lit b; pct. I.2 lit. c); pct. I.4; pct. II.1.1.1; pct. II 1.1.2; pct. II.2.1; pct. II.2.2, pct. II.1.1.3.

Astfel, MADR critică doar în parte sentința instanței de fond, ca fiind neîntemeiată, având în vedere că instanța nu s-a aplecat în profunzime și pe aspectele solicitate prin acțiune de MADR, în ceea ce privește solicitarea justificată de a anula măsurile de la pct. I.2. lit. a); pct. l.2. lit. b) și pct. I.2. lit. c); pct. I.4; pct. ll. 1.1.1; pct. ll. 1.1.2; pct. ll. 2.1; pct. II.2.2, pct. II 1.1.3, dispuse în Decizia nr. 9/2015 emisă de Curtea de Conturi a României.

Solicită instanței de control să aprecieze neaplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente de către instanța de fond, motiv pentru care apreciază că prezentul recurs este întemeiat și trebuie admis în consecință.

A susținut în motivarea recursului că, în perioada 2016-2021, Curtea de Conturi a României a efectuat acțiuni de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, fiind emise Rapoarte de follow-up.

Criticile pe care le formulează MADR prin prezentul recurs au la bază aspectele pe care instanța de fond nu le-a avut în vedere la pronunțarea sentinței, precum și aspectele reținute de către auditorii publici ai Curții de Conturi ai României ca urmare a misiunilor de audit efectuate, în urma căreia a fost emis Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 52447/02.11.2016, și respectiv cu nr. 66943/25.05.2021.

În Raportul (follow-up) privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021 sunt arătate aspectele rezultate în urma acțiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie, astfel:

măsurile I.2.a; I.2.b; I.2.c.; I.3; I.4; II.1.1.2;II.1.1.3 și II.2.2; II.2.3, au rămas fără obiect;

măsurile nr. II.1.1.1 și II.2.4, au fost implementate parțial;

MADR solicită instanței de control judiciar să rețină cauza spre rejudecare iar, prin hotărârea ce o va pronunța să admită recursul și să dispună casarea în parte a sentinței civile nr. 307/10.09.2020 și admiterea în totalitate a acțiunii formulată de MADR

Cu privire la respingerea contestației formulată de MADR împotriva abaterilor prezentate la pct. l.2.11t.a; pct. l.2.lit. b) și pct. l.2. lit. c) din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curții de Conturi au reținut că:

"a. Evidența financiar - contabilă a gestionării fondurilor puse la dispoziție în vederea realizării Proiectului CESAR nu a fost organizată potrivit prevederilor legale, în sensul că aceasta nu a fost realizată separat pentru fiecare proiect. în condițiile în care Unitatea de Management a Proiectului (UMP) a avut doua proiecte aflate în derulare.

b. Evidența angajamentelor bugetare și legale aferente Proiectului CESAR a fost organizat necorespunzător, nu oferă informații cu privire la creditele bugetare utilizate prin angajare a creditelor bugetare disponibile, precum și cu privire la angajamentele legale aprobate în cadrul Proiectului CESAR.

c. Bunurile de natura materialelor consumabile în sumă de 1.319.334,05 RON nu au fost înregistrate la momentul achiziției în evidența contabilă a UMP, contravaloarea acestora fiind înregistrată în conturile de cheltuieli, fără documente justificative.", subscrisul formulează urătoarele critici:

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței anularea măsurilor de la pct. I.2. lit. a); pct. l.2. lit. b) și pct. 1.2. lit. c) din Decizia nr. 9/2015, arătând instanței de fond faptul că organele de control s-au limitat doar la a analiza balanțele sintetice, fără a analiza și pe cele analitice existente în arhiva ministerului, precum și trimiterile la rapoartele de audit intern, respectiv la faptul că prin softul de contabilitate utilizat de Unitatea de Management a Proiectului (UMP) ar fi fost respectate cerințele din Manualul operațional pentru programul CESAR.

Instanța de fond a reținut, în mod greșit, faptul că în exercițiile bugetare 2013, 2014 au fost efectuate înregistrări incomplete, și nu a fost ținută o evidență analitică pentru toate conturile, respingând contestația formulată de MADR.

Susține recurentul că toate angajamentele bugetare aferente Proiectului au primit viză de control financiar preventiv (CFP) de la controlorul delegat al MFP, viză care se acordă numai în condiții de legalitate, pentru angajamente bugetare evidențiate corespunzător, astfel că, afirmațiile auditorilor Curții de Conturi privind faptul că evidența financiar-contabila ai derulării Proiectului nu ar fi fost organizată corespunzător, sunt lipsite de temeinicie.

MADR consideră că instanța de fond, în mod greșit, nu a avut în vedere aspectele expuse de către expertul consilier prin care se specifică faptul că:

În conformitate cu cerința obiectivului, balanțele pe care expertiza le-a avut la dispoziție conțin conturi din clasele 1-5 (conturile de bilanț) și din clasele 6-7 (conturile de rezultate) fără să conțină si conturile extrabilanțiere (respectiv cele din clasa 8 și clasa 9).

Auditori publici externi prin măsura dispusă la pct. 1.2 lit. b) în Decizia nr. 9/2015 solicită stabilirea "situației reale a angajamentelor bugetare legale în cadrul Proiectului", nefiind identificat vreun prejudiciu, proiectul auditat nu mai este viabil din anul 2014.

Cu privire la cele dispuse la pct. l.2 lit. c) din Decizia nr. 9/2015, MADR a învederat instanței de fond faptul că afirmațiile auditorilor sunt contradictorii, în sensul că o dată se afirmă la faptul că materialele consumabile nu ar fi fost înregistrate la momentul achiziției în evidenta contabilă a UMP, iar pe de altă parte, că s-ar fi înregistrat contravaloarea materialelor în conturile de cheltuieli fără documente justificative. Or, aceste aspecte contradictorii ale concluziilor auditorilor nu au fost luate în considerare de către instanța de fond, deși acestea dovedesc superficialitatea actului de control, respectiv Decizia nr. 9/2015.

Susține că, indiferent de gradul de detaliu al facturilor și al documentelor care să ateste intrare și ieșirea consumabilelor din gestiunea UMP, aceasta nu ar fi putut să verifice existenta fizică a acestor materiale la un moment din trecut, față de natura lor de materiale consumabile care presupune tocmai faptul că la momentul controlului acestea nu mai puteau exista fizic pentru a fi controlată efectiv existența lor, întrucât au fost consumate/folosite.

Prin urmare, instanța de fond nu a avut în vedere, în mod greșit faptul că materialele consumabile nu mai pot fi verificate în materialitatea lor.

Expertul consilier al intervenienților a avut în vedere prevederile de la art. 6 din Legea nr. 82/1991 potrivit cărora:

"orice operațiune economico-financiară efectuata se consemnează în momentul efectuării ei într-un document care stă ia baza înregistrărilor în contabilitate, dobândind astfel calitatea de document justificativ."

Documentele justificative sunt reglementate de ORDINUL nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile. (emis de INISTERUL ECONOMIEI și FINANȚELOR Publicat în: Monitorul OFICIAL nr. 870 bis din 23 decembrie 2008)

Potrivit ANEXEI nr. 2 din ORDINUL nr. 3.512/2008 privind documentele financiar-contabile, formularul Nota de recepție și constatare de diferențe (Cod 14-3-1A)

a,) Servește ca: -document pentru recepția bunurilor aprovizionate;-document justificativ pentru încărcare în gestiune;-document justificativ de înregistrare în contabilitate.

Se folosește ca document de recepție obligatoriu numai în cazul: -bunurilor materiale cuprinse într-o factură sau aviz de însoțire a mărfii, care fac parte din gestiuni diferite; -bunurilor materiale primite spre prelucrare, în custodie sau în păstrare; -bunurilor materiale procurate de la persoane fizice; -bunurilor materiale care sosesc neînsoțîte de documente de livrare; -bunurilor materiale care prezintă diferențe la recepție; -mărfurilor intrate în gestiunile la care evidenta se tine la preț de vânzare.

În alte cazuri decât cele menționate la lit. b), recepția și încărcarea în gestiune, după caz, și înregistrarea în contabilitate se fac pe baza documentului de livrare care însoțește transportul (factura, avizul de însoțire a mărfii etc).

Astfel se constată din analiza modului în care este reglementată utilizarea documentului Nota de intrare recepție (Cod 14-3-1A) că achiziția de materiale consumabile achiziționate pe măsura consumului fără a fi stocate nu se încadrează în prevederile de la lit. b) situație în care acest document ar fi fost obligatoriu ci se încadrează în prevederile de la lit. c) și conform acestora factura este un document justificativ în baza căreia se poate face recepția, încărcarea si descărcarea din gestiune.

Or, instanța de fond în pronunțarea sentinței nu a avut în vedere aplicabilitatea acestor norme de drept, motiv pentru care consideră că argumentele arătate se încadrează motivului de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., respectiv:

"Când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material."

Raportat la prevederile de la art. 11 din Legea nr. 82/1991, expertul consilier a precizat în fața instanței de fond faptul că, din analiza documentelor existente, UMP nu a încălcat prevederile acestuia.

Astfel, instanța de fond în mod greșit, nu a reținut sub niciun aspect, aceste concluzii ale expertului consilier si nici cele ale intervenienților, respectiv, faptul că:

"...contabilitatea bunurile de natura materialelor consumabile de către unitatea UMP s-a ținut valoric, prin folosirea inventarului intermitent, utilizând metoda global-valorica, aceasta fiind o metodă de ținere a evidenței stocurilor prevăzută la art. 2.1.6.2 "Metode de evidență a stocurilor" din OMFP nr. 1917/2005."

Conform prevederilor de art. 2.1.6.2 din OMFP nr. 1917/2005:

"Metoda global-valorica se poate utiliza pentru contabilitatea analitică a mărfurilor și ambalajelor din unitățile de desfacere cu amănuntul, rechizitelor de birou, imprimatelor, materialelor folosite la ambalare, materialelor de natura obiectelor de inventar, precum și altor categorii de bunuri.

Mai mult, în Anexa nr. 1 din ORDINUL nr. 3512/2008 privind documentele financiar-contabile, punctul D. Metodele de conducere a contabilității analitice a bunurilor, la art. 40 se prevede că:

"Entitățile care utilizează metoda inventarului intermitent efectuează inventarierea faptică a stocurilor în cursul perioadei, anual, trimestrial sau lunar, după caz, mai târziu de finele perioadei de raportare pentru care are de determinat obligații fiscale. Metoda inventarului intermitent constă in faptul că intrările de stocuri nu se înregistrează prin conturile de stocuri, respectiv conturile din clasa 3, ci prin conturile de cheltuieli, respectiv conturile din clasa 6. J'

În concluzie, înregistrarea directă pe cheltuieli a materialelor consumabile, utilizând factura ca document justificativ s-a făcut cu respectarea prevederilor de la art. 6 din Legea nr. 82/1991 (coroborat cu prevederile din Ordinul nr. 3512/2008, capitolul GRUPA a III-a BUNURI DE NATURA STOCURILOR, punctul 1 lit. c) și în conformitate cu prevederile de la art. 2.1.6.2 din OMFP nr. 1917/2005.

Auditorii publici externi prin măsura dispusă la pct. 1.2 lit. c) în Decizia nr. 9/2015 au solicitat stabilirea "situației reale a operațiunilor privind intrările de bunuri de natura materialelor consumabile achiziționate în cadrul UMP", nefiind identificat vreun prejudiciu. în condițiile în care proiectul auditat nu mai este viabil din anul 2014.

Însă, după pronunțarea sentinței de către instanța de fond Curtea de Conturi ai României, ca urmare a misiunii de audit efectuată în anul 2021, în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021, au concluzionat faptul că:

"activitatea UMP MAKIS/CESAR în cadrul MADR a fost finalizată, ceea ce a condus la imposibilitatea stabilirii operațiunilor aferente fiecărui proiect în parte".

Astfel, din analiza documentelor puse la dispoziția auditorilor și a răspunsurilor la notele de relații solicitate de către Curtea de Conturi ai României s-a constatat că, măsurile de la pct. l.2.1it.a; pct. L2.1it.b; pct. 1.2. lit. c), au rămas fără obiect. (pag. 3-6 din Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021.)

În concluzie, față de cele reținute în Raportul privind modul de ducere ta îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, si fată de prevederile legale pe care instanța de fond nu le-a reținut în soluționarea cauzei, MADR solicită admiterea recursului și anularea acestor măsuri, actul administrativ contestat fiind neîntemeiat, instanța de control judiciar poate reține și constata faptul că măsurile menționate nu mai produc efecte/obligații de recuperare în sarcina ministerului.

Cu privire la abaterea prezentată la pct. nr. l.4 din Decizia nr. 9/2015 față de care auditorii externi au formulat următoarea recomandare:

"Dispunerea măsurilor legale care se impun în vederea stabilirii și corelării situației reale a datelor raportate la Ministerul Finanțelor Publice cu privire la Proiectul CESAR".

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței anularea măsurii de la pct. l.4 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanței de fond faptul că potrivit execuției bugetare, sumele utilizate/plătite sunt de 41.306.076,07 Iei și nu de 41.305.992 RON așa cum arată auditorii financiari, raportul de audit arătând practic toate sumele cheltuite, la cel mai mic detaliu, sumele fiind reale atâta vreme cât sunt incluse în SOE și decontate.

Analizarea situației de fapt s-a făcut prin expertiza contabilă dispusă de instanță astfel: OBIECTIVUL NR. 6: Să se stabilească dacă exista o corespondență între plățile aferente proiectului raportate către MFP și plățile înregistrate în evidența contabilă a UMP.

Concluziile expertizei judiciare fiind:,,... expertul constată că nu există o corespondență între plățile aferente proiectului raportate către MFP și plățile înregistrate în evidența contabilă a UMP."

Astfel, instanța de fond a reținut concluziile și tabelul prezentat în raportul de expertiză pe anii 2010/2014 comparativ intre plățile conform raportărilor MFP și cele conform evidențelor contabile/balanțelor din care rezultă că nu există o corespondență între plățile aferente proiectului raportate către MFP și plățile înregistrate în evidența contabilă a UMP, plățile proiectului CESAR raportate de MFP fiind mai mici cu 13762 74 RON, dispunând respingerea contestației formulată de MADR.

După pronunțarea sentinței de către instanța de fond, auditorii publici ai Curții de Conturi ai României, ca urmare a misiunii de audit efectuată în anul 2021 în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021 (pag 7-8), au concluzionat faptul că:

". . . . . . . . . .în răspunsul formulat de către reprezentanții MADR prin adresa nr. x/18.05.2021 s-a precizat că: MADR s-a aflat în imposibilitatea de a reface raportările financiare către MFP și corelarea acestora cu cele transmise creditorului extern.

Din cele precizate prin adresa nr. x/18.05.2021 rezultă că activitatea UMP MAKIS/CESAR în cadrul MADR a fost finalizată, astfel că MADR s-a aflat în imposibilitatea de a reface raportările financiare către MFP.

Din analiza documentelor puse la dispoziție și a răspunsurilor Ia notele de relații solicitate se consideră că, măsura nr. 1.4 a rămas fără obiect.

Gradul de implementare a măsurii nr. 1.4 dispusă prin decizie: rămasă fără obiect."

În concluzie, față de cele reținute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, MADR solicită admiterea recursului și anularea acestei măsuri, instanța de control judiciar poate reține și constata faptul că măsura menționată nu mai produce efecte, respectiv obligații de recuperare în sarcina ministerului.

Cu privire la II. 1.1.1 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curții de Conturi au reținut faptul că:

"Plățile efectuate în cadrul Proiectului CESAR au fost mai mari decât valoarea totala a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153,27 RON, diferența cea mai mare, în sumă de 1.428.597,89 RON, înregistrându-se în anul 2012" și au dispus:

"..luarea măsurilor legale care se impun în vederea efectuări unei analize pe baza căreia să se stabilească cu exactitate valoarea plăților nelegale efectuate și recuperarea acestora", reținând totodată faptul că nu au fost respectate prevederile legale respectiv faptul că UMP trebuia să deschidă un cont la Trezoreria București pe baza unui cod de proiect alocat de MFP.

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței anularea măsurii de la pct. 11.1.1.1 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanței de fond faptul că plățile efectuate în cadrul Proiectului CESAR nu au fost mai mari decât valoarea totală a creditelor bugetare deschise, iar faptul că a fost deschis un singur Cont la Trezoreria București pentru finanțarea celor două proiecte UMP(Proiectul CESAR și Proiectul MAKIS), nu contravine legislației.

Consideră că, în mod greșit, instanța de fond a reținut următoarele:

"din probele administrate MADR nu a dovedit că în mod eronat echipa de audit ar fi constatat că pentru finanțarea celor doua proiecte derulate în cadrul UMP (Proiectul CESAR și Proiectul MAKIS) a fost deschis un singur Cont la Trezoreria Municipiului București", motiv pentru care a respins contestația formulată de minister împotriva pct. 11.1.1.1.

Or, MADR se află în imposibilitatea efectuării unei analize pe baza căreia să se stabilească cu exactitate valoarea plăților și mai ales dacă acestea au fost nelegal efectuate și implicit recuperarea acestora, atât timp cât în contabilitatea UMP nu erau defalcate operațiunile aferente Proiectului CESAR de cele aferente Proiectului MAKIS, respectiv atât timp cât contabilitatea celor două proiecte nu a fost ținută separat, iar cele două proiecte derulate de UMP s-au suprapus, funcționând în paralel.

Mai mult, pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, MADR a emis Nota de control nr. x/2017 în baza căreia ministerul a promovat acțiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, Dosar nr. x/2017 soluționat de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 1783/12.06.2020 în care s-a dispus:

"(...) Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă." Această soluție a fost menținută de către Curtea de Apel București potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanța a respins apelul ca nefondat.

Față de cele reținute de instanța de judecată în soluționarea Dosarului nr. x/2017 se constată faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciile stabilite de auditorii Curții de Conturi prin Decizia nr. 9/2015.

După pronunțarea sentinței de către instanța de fond auditorii publici ai Curții de Conturi ai României ca urmare a misiunii de audit efectuată în anul 2021 în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, au concluzionat faptul că:

"MADR a precizat că, prin adresa nr. x/18.05.2021 "...la data de 10.01.2017, MADR a înaintat la Ministerul Public-Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, adresa cu nr. x/10.01.2017, prin care a solicitat extinderea cercetărilor penale cu privire la aspectele constatate de auditorii publici externi prin Decizia nr. 9/2015.

Din analiza documentelor puse la dispoziție și a răspunsurilor la notele de relații solicitate se consideră că, măsura nr. 11.1.1.1. a fost implementată parțial."

Tot în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 nr. 66943/25.05.2021(pag 8-9) este reținut răspunsul formulat la Nota de relații solicitată (anexa nr. 4).prin care s-a menționat că:

"Considerăm constatarea Curții de Conturi privind faptul că plățile decontate în cadrul proiectului au fost mai mari decât valoarea totala a creditelor bugetare deschise cu suma de 1.437.153 RON ca neidentificabilă în condițiile în care documentele proiectelor CESAR și MAKIS au fost ținute și depuse la MADR împreună, fără o separare certă, fapt de altfel consemnat și de auditorii CCR. însă, contabilitatea celor două proiecte nu a fost ținută separat, în momentul în care cele două proiecte derulate de UMP s-au suprapus, funcționând în paralel.

Astfel, era imposibil ca MADR prin personalul propriu să refacă contabilitatea UMP pentru a constata eventualele plăti nelegale, având în vedere simplul fapt că nici măcar în contabilitatea UMP nu erau defalcate operațiunile aferente Proiectului CESAR de cele aferente Proiectului MAKIS . . . . . . . . . .preluarea documentației în arhiva instituției a fost făcută necorespunzător".

În concluzie, solicită instanței de control judiciar să rețină faptul că MADR a depus diligente pentru ducerea la îndeplinire a măsurii dispuse la pct. ll. 1.1.1 din Decizia nr. 9/2015, acțiune respinsă definitiv de instanțele de judecată, așa cum am arătat, și totodată, ministerul se află în imposibilitatea de a reface contabilitatea UMP pentru a constata eventualele plăți nelegale, motiv pentru care solicităm admiterea recursului și anularea acestei măsuri, instanța de control judiciar poate să rețină și să dispună în consecință, faptul că măsura menționată nu mai produce obligații de recuperare în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. 11.1.1.2 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curții de Conturi au reținut faptul că:

"... UMP a angajat și a efectuat cheltuieli pentru achiziția de bunuri de natura materialelor consumabile pentru care nu au avut la bază documente justificative întocmite potrivit prevederilor legale, plățile nelegale fiind estimate la 1.304.401.85 RON".

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței anularea măsurii de la pct. II. 1.1.2 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanței de fond faptul că auditorii nu au identificat în cadrul misiunii de audit toate documentele justificative întrucât aceste nu au fost corespunzător arhivate de către UMP. Or, auditorii nu au competența de a stabili un așa zis prejudiciu doar pentru faptul că nu au fost corespunzător arhivate.

Mai consideră că în mod neîntemeiat instanța de fond a reținut că:

"...se impunea nu doar indicarea generică a faptului că bunurile au fost distribuite imediat după achiziționarea lor direct beneficiarilor cu indicarea și analiza individuală și corelată a documentelor evocate de reclamant din care să rezulte cu grad de certitudine identitatea acestor beneficiari, a cantităților și naturii bunurilor livrate, data, locație, etc.

Pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, MADR a emis Nota de control nr. x/2017 în baza căreia ministerul a promovat acțiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, Dosar nr. x/2017 soluționat de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 1783/12.06.2020 în care s-a dispus:

"(...) Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă." Această soluție a fost menținută de către Curtea de Apel București potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanța a respins apelul ca nefondat.

Față de cele reținute de instanța de judecată în soluționarea Dosarului nr. x/2017 se constată faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciile stabilite de auditorii Curții de Conturi prin Decizia nr. 9/2015.

Mai mult, în Raportul nr. x/25.05.2021 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 (pag 10) se constată faptul că:

"Din analiza documentelor puse la dispoziție se consideră că măsura nr. II. 1.1.2. a rămas fără obiect, urmare deciziilor instanțelor judecătorești.

Gradul de implementare a măsurii nr. II. 1.1.2. dispusă prin decizie, măsură rămasă fără obiect...".

Astfel, în cadrul misiunii de audit, Curtea de Conturi a concluzionat faptul că măsura prin care s-a reținut faptul ca UMP a angajat și a efectuat cheltuieli pentru achiziția de bunuri de natura materialelor consumabile pentru care nu au avut la bază documente justificative nu mai are obiect datorită faptului că MADR a promovat acțiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, acțiune respinsă de instanțele de judecată.

În concluzie, față de cele reținute în Raportul nr. x/25.05.2021 privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, MADR solicită admiterea recursului și anularea acestei măsuri, instanța de control judiciar poate reține și constata faptul că măsura menționată nu mai produce efecte/obligații în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. 11.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curții de Conturi au reținut faptul că:

". . . . . . . . . .în perioada 2010 - 2014, UMP a efectuat plăți nelegale către S.C. L. S.R.L. în sumă totală estimată de 406.075,43 RON reprezentând contravaloare chirie lunară, utilități și bunuri pentru amenajarea spațiului închiriat, fără documente justificative întocmite potrivit prevederilor legate precum și fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziționate" și au dispus luarea:

"...măsurilor legale care se impun în vederea stabilirii cu exactitate și recuperarea sumelor achitate (reprezentând contravaloare chirie lunară, utilități și bunuri pentru amenajarea spațiului închinat) fără documente justificative întocmite așa cum stabilesc prevederile legale precum și fără documente care să ateste realitatea bunurilor achiziționate."

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței anularea măsurii de la pct. II.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanței de fond faptul că auditorii nu au identificat în cadrul misiunii de audit toate documentele justificative întrucât aceste nu au fost corespunzător arhivate de către UMP.

Consideră că instanța de fond, în mod netemeinic și nelegal a reținut că:

". . . . . . . . . .Având în vedere că pentru sumele anterior indicate, experții au identificat documente justificative, astfel cum se indică punctual în raportul de expertiză, faptul că aceste sume au fost emise în conformitate cu obligațiile contractuale asumate în baza documentelor justificative care au constituit anexa la facturile emise de furnizorul S.C. L. S.R.L., corelat cu identificarea propunerilor de angajament și angajamente bugetare individuale, Curtea, acordând prevalentă realității juridice și economice a utilizării spațiului pentru care aceste sume au fost achitate, urmează să anuleze în parte această măsură."

Astfel, Curtea de Apel București a admis în parte a contestația formulată doar sub aspectele constate ca fiind "dovedite în conformitate cu constatările din raportul de expertiză efectuat în cauză, constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilități, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăți și ordonanțări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spațiului, urmând să mențină în rest măsura contestată de la acest punct."

În Raportul de follow-up nr. x/25.05.2021 (pag 10-11), auditorii Curții de Conturi au concluzionat faptul că în vederea îndeplinirii măsurii nr. ll. 1.1.3 MADR a emis Nota de control nr. x/21.12.2017priwndpunerea în aplicare a Deciziei Curții de Conturi a României nr. 9/11.06.2015 prin care a fost identificată persoana responsabilă și emis Ordinul nr. 2/05.01.2018 privind recuperarea debitului constatat. Acest act administrativ a fost contestat pe rolul Tribunalului București fiind constituit Dosarul nr. x/2018 ce a avut ca obiect suspendare/anulare Ordin madr nr. 2/05.01.2018, iar prin sentința civilă nr. 3020/22.04.2019 instanța a dispus anularea actului atacat. Această soluție a fost menținută de către Curtea de Apel București potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanța a respins apelul ca nefondat.

Față de cele reținute de instanța de judecată în soluționarea Dosarului nr. x/2017 se constată faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciile stabilite de auditorii Curții de Conturi prin Decizia nr. 9/2015.

Față de cele arătate, auditorii Curții de Conturi au concluzionat faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciului consemnat în raportul de expertiză efectuat în cauză, respectiv suma de 354288,16 RON (chirie) și suma de 43500,77 RON contravaloare utilități, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăți și ordonanțări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spațiului.

Astfel, în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 (pag 10-11), auditorii Curții de Conturi au constatat faptul că:

"Din analiza documentelor puse la dispoziție se consideră că măsura nr. 11.1.1.3. a rămas fără obiect, urmare deciziilor instanțelor judecătorești.

Gradul de implementare a măsurii nr. ll. 1.1.3. dispusă prin decizie: măsură rămasă fără obiect . . . . . . . . . ."

În concluzie, față de cele reținute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, MADR solicită admiterea recursului și anularea acestei măsuri, instanța de control judiciar poate reține și constata faptul că măsura menționată nu mai produce efecte/obligații în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. ll. 2.1 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curții de Conturi au reținut faptul că: la achizițiile efectuate in cadrul Proiectului CESAR și modul de derulare a contractelor

Față de care auditorii externi au formulat următoarea recomandare:

"...în situația în care vor fi efectuate operațiuni de natura celor prezentate la pct. 8.2 din Raportul de control menționat, se impune aplicarea unor proceduri de achiziție prin care să se asigure selecția celor mai avantajoase oferte, în conformitate cu prevederile legale."

Consideră că instanța de fond, în mod nelegal a respins contestația formulată de MADR având în vedere faptul că ministerul se află în imposibilitatea de a dispune aplicarea unor proceduri de achiziție prin care să se asigure selecția celor mai avantajoase oferte, atât timp cât activitatea UMP MAKIS/CESAR în cadrul MADR a fost finalizată, motiv pentru care solicităm anularea măsurii dispusă la pct. ll. 2.1 în Decizia nr. 9/2015, întrucât aceasta este neîntemeiată.

Mai mult, în Raportul (follow-up) privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. 66943/25.05.2021 în cadrul sintezei aspectelor rezultate în urma acțiunii de verificare a modului de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin decizie nu se precizează sub nici o formă dacă măsura de la pct. II.2.1 este/nu este implementată.

Consideră că instanța de fond, în mod nelegal, nu a avut în vedere faptul că MADR nu mai poate dispune aplicarea unor proceduri de achiziție prin care să se asigure selecția celor mai avantajoase oferte, în conformitate cu prevederile legale, întrucât activitatea UMP a încetat, încă din anul 2013 și totodată verificarea acestei măsuri nu a mai făcut obiectul ultimului Raport de follow-up al Curții de Conturi nr. 66943/25.05.2021, întrucât această măsura a fost îndeplinită, conform Raportului de follow-up nr. x/02.11.2016.

Totodată, consideră că instanța de fond, în judecarea cauzei, nu a reținut un aspect foarte important învederat de către MADR, respectiv faptul că în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 52447/02.11.2016 (pag. 20), auditorii au concluzionat că:

"Având în vedere că MADR nu mai are în derulare proiecte de finanțare rambursabilă, echipa de control consideră că Măsura nr. ll. 2.1 a fost dusă la îndeplinire Gradul de implementare a măsurilor dispuse prin decizie-realizat."

Față de cele reținute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 52447/02.11.2016, înscris depus de MADR la dosarul cauzei, și neluat în considerare de către instanța de fond MADR solicită admiterea recursului și anularea acestei măsurii nr. ll. 2.1, instanța de control judiciar poate reține și constata faptul că măsura menționată nu mai produce efecte/obligații în sarcina ministerului.

Cu privire la pct. II.2.2 din Decizia nr. 9/2015 în care auditorii Curții de Conturi au reținut faptul că:

"Contractele pentru serviciile de închiriere au fost atribuite contrar prevederilor legale, prin subînchirierea de la persoane juridice ce nu aveau calitatea de proprietar sau agent imobiliar, procedura de atribuire derulându-se cu încălcarea principiilor de transparență, valoarea plăților nelegate rezultate fiind:-în sumă de 30.766 euro, reprezentând diferența între contravaloarea chiriei plătită de UMP firmei S.C. L. S.R.L. și cea plătită de S.C. L. S.R.L. proprietarului: - în sumă de 4.410 euro, reprezentând sume decontate peste valoarea contractului nr. x/2010."

MADR, prin cererea de chemare în judecată a solicitat instanței anularea măsurii de la pct. ll. 2.2 din Decizia nr. 9/2015, arătând instanței de fond faptul că nu există o obligație legală de a încheia contractul de închiriere cu proprietarul sau mandatarul său, iar prevederea cuprinsă într-o procedura internă aprobată de UMP nu poate fi considerată ca având relevanță, totodată nu se poate stabili, existența vreunui prejudiciu de natură financiară, cât timp oferta selectată era cea mai avantajoasă din punct de vedere economic.

Totodată, în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, înregistrat la sediul MADR cu nr. x.05.2021 auditorii Curții de Conturi au reținut faptul că pentru ducerea la îndeplinire a celor dispuse prin decizie, MADR a emis Nota de control nr. x/2017 în baza căreia ministerul a promovat acțiune ce a avut ca obiect răspundere patrimonială, Dosar nr. x/2017 soluționat de Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale prin sentința civilă nr. 1783/12.06.2020 în care s-a dispus:

"(...) Admite excepția prescripției dreptului material ta acțiune și, în consecință respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă." Această soluție a fost menținută de către Curtea de Apel București potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanța a respins apelul ca nefondat.

Față de cele arătate, auditorii Curții de Conturi au concluzionat faptul că MADR a depus toate diligentele pentru a recupera prejudiciul consemnat la pct. N.2.2 din Decizia nr. 9/2015, iar în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015 (pag 11 -12), s-a constatat faptul că:

"Din analiza documentelor puse la dispoziție se consideră ca măsura nr. ll. 2.2. a rămas fără obiect, urmare deciziilor instanțelor judecătorești.

Gradul de implementare a măsurii nr. ll. 2.2 dispusă prin decizie: măsură rămasă fără obiect, . . . . . . . . . ."

Față de cele reținute în Raportul privind modul de ducere la îndeplinire a măsurilor dispuse prin Decizia nr. 9/2015, nr. 66943/25.05.2021, MADR solicită admiterea recursului și anularea acestei măsuri, instanța de control judiciar poate reține și constata faptul că măsura menționată nu mai produce efecte, respectiv faptul că nu mai sunt obligații în sarcina ministerului.

Astfel, Instanța Supremă a constatat faptul că:

"în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 268 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 53/2003 privind Codul muncii, republicată, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 8 și art. 12 din Decretul nr. 167/1958 privitor la prescripția extinctivă, republicat, și a dispozițiilor art. 211 Ut. c) din Legea dialogului social nr. 62/2011, republicată, cu modificările ulterioare, respectiv a art. 2526 din C. civ., actul de control efectuat de Curtea de Conturi sau de un alt organ cu atribuții de control, prin care s-a stabilit în sarcina angajatorului obligația de a acționa pentru recuperarea unui prejudiciu produs de un salariat ori rezultat în urma plății către acesta a unei sume de bani necuvenite, nu marchează începutul termenului de prescripție extinctivă a acțiunii pentru angajarea răspunderii patrimoniale a salariatului."

Astfel, așa cum a învederat instanței de fond Unitatea de Management a Proiectului (UMP) și-a încetat activitatea în anul 2013, iar Decizia nr. 9/2015 emisă de Curtea de Conturi a României a fost emisă după doi ani de la încetarea activității UMP. Or, UMP a fost o unitate de sine stătătoare cu Regulament propriu de organizare și funcționare, și propria conducere care avea întreaga responsabilitate pentru activitatea de coordonare, implementare și derulare a celor două proiecte.

UMP nu s-a aflat în structura organizatorică a MADR ci a funcționat ca o unitate în subordinea ministerului, astfel că măsurile dispuse de pârâtă trebuiau emise în timpul derulării proiectelor nu după închiderea acestora.

UMP Makis a fost înființat prin Legea nr. 14/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) dintre România și Banca Internațională pentru Reconstrucție și Dezvoltare, semnat la București la 28 decembrie 2007.

Astfel, orice demers ar întreprinde MADR cu privire la recuperarea așa-ziselor prejudicii din punct de vedere legal sunt tardive așa cum a constatat instanța prin sentința civilă nr. 1783/12.06.2020, dispunând:

"(...) Admite excepția prescripției dreptului material la acțiune și, în consecință respinge cererea de chemare în judecată ca fiind prescrisă". Această soluție fost menținută de către Curtea de Apel București potrivit deciziei civile nr. 4079/2020 prin care instanța a respins apelul ca nefondat.

În conformitate cu art. 483, art. 488 pct. 8 din Noul C. proc. civ., împotriva sentinței civile nr. 307/10.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2015, MADR solicită în baza art. 496 și următoarele din Noul C. proc. civ., să se rețină cauza spre rejudecare iar prin decizia ce se va pronunța să se admită recursul si să se dispună casarea în parte a sentinței menționate si în principal să se admită în totalitate acțiunea formulată de MADR, respectiv să se dispună și anularea măsurilor de la pct. nr. I.2. lit. a) l.2. lit. b); l.2.lit. c); pct. nr. l.4: pct. 11.1.1.1: pct. 11.1.1.2: pct. II..2.1 și pct. ll. 2.2 pct. 11.1.1.3 din Decizia nr. 9/2015 emisă de Curtea de Conturi a României.

În drept, recursul se întemeiază pe prevederile art. 20 din Legea nr. 554/2004, art. 483 și art. 488 pct. 8 Noul C. proc. civ. și toate prevederile legale menționate în prezentul recurs.

Solicită acordarea întregii sume ce reprezintă cheltuieli de judecată, ce reprezintă onorariul de expert, achitat de către MADR, potrivit înscrisurilor depuse la fondul cauzei.

Solicită admiterea probei cu înscrisuri, sau orice alte probe utile ce vor reieși din dezbateri, iar în cazul în care instanța consideră necesare alte înscrisuri în soluționarea cauzei, recurentul le va depune.

Au fost anexate, în fotocopie, înscrisuri.

Intervenienții A., D., C., B. în temeiul art. dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., au solicitat admiterea recursului, casarea în parte a sentinței recurate în sensul admiterii în tot a cererii de chemare în judecată a Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, astfel cum a fost formulată.

În motivarea recursului au susținut că prin cererea de chemare în judecată, MADR, în calitate de reclamant a solicitat anularea Raportului de Control și a Deciziei prin care Curtea de Conturi a reținut în sarcina reclamantului, în mod netemeinic și nelegal, săvârșirea unor nereguli cu privire la utilizarea fondurilor provenite din împrumutul BIRD 4875 - RO aprobat prin Legea nr. 14/2009 pentru ratificarea Acordului de împrumut (Proiect privind completarea sprijinului financiar acordat de Uniunea Europeană pentru restructurarea agriculturii) semnat la București la 28 decembrie 2007.

Recurenții au formulat cerere de intervenție accesorie în susținerea MADR prin care au solicitat deopotrivă anularea Raportului de Control și a Deciziei emise de Curtea de Conturi.

Prin sentința civilă nr. 307/10.09.2020, Curtea de Apel București a admis în parte cererea de chemare în judecată (și, implicit, cererea de intervenție accesorie) dispunând după cum urmează:

"- anulează măsurile dispuse la punctul 1.1, la pct. 1.3, pct. 1.5, pct. 11.2.3, II.2.4 din Decizia nr. 9/11.06.2015. - anulează în parte măsura la pct. 11.1.1.3., constatând că au existat documente justificative pentru suma de 354 288,16 RON chirie, respectiv pentru suma de 43.500,77 RON contravaloare utilități, respectiv că au fost întocmite angajamente bugetare individuale, propuneri de plăți și ordonanțări pentru suma de 8286,50 RON reprezentând plata bunurilor pentru amenajarea spațiului. Menține în rest măsura contestată împotriva hotărârii pronunțate de prima instanță MADR a formulat recurs, iar subscrișii formulează deopotrivă recurs pentru motivele prezentate în continuare.

Instanța a aplicat greșit prevederile art. 2 alin. (3) și art. 22 din Legea nr. 82/1991 în mod greșit a respins instanța cererea de anulare a pct. 1.2 lit. a) din Decizie Evidența contabilă a fost organizată pe fiecare proiect în parte.

Potrivit Curții de Conturi "Evidența financiar contabilă a gestionării fondurilor puse la dispoziție în vederea realizării Proiectului CESAR nu a fost organizată potrivit prevederilor legale, în sensul ca această evidentă nu a fost realizată separat pe fiecare proiect, UMP având două proiecte aflate în derulare"'.

Prima instanță a menținut concluzia Curții de Conturi, apreciind că aceasta este corectă. Raționamentul instanței este eronat.

Conform art. 6 din Acordul Subsidiar nr. 348/16.06.2009, "a) MAPDR, prin UMP MAKIS, va menține un sistem de management financiar, inclusiv un sistem contabil și de gestiune a conturilor proprii într-un forma acceptat de Bancă și conformitate cu prevederile legale în vigoare și va asigura raportările necesare, inclusiv păstrarea și gestionarea documentelor, b) MAPDR, prin UMP MAKIS, va asigura evidența financiar-contabilă a gestionării fondurilor puse la dispoziție în vederea realizării Proiectului, respectiv a operațiunilor aferente acestuia, potrivit reglementărilor contabile aplicabile conforme cu legislația română în materie, precum și conform cerințelor Băncii, după caz, în RON și valută, care vor reflecta în orice moment evoluția Proiectului și care vor înregistra toate operațiunile efectuate si vor identifica activele si serviciile finanțate din sumele alocate pentru acest proiect/program. UMP Makis va colabora cu direcția financiar-contabilă a MAPDR în efectuarea raportărilor către MFP."

Prin Ordinul nr. 866/26.10.2005 privind înființarea, organizarea și funcționarea Unității de Management a Proiectului "Modernizarea Sistemului de Informare și Cunoaștere în Agricultură" emis de MADR s-a înființat UMP, ca "structură fără personalitate juridică, subordonată Secretariatului de Stat responsabil de Strategii și Politici Sectoriale". Anexa nr. 1 la ordinul menționat cuprinde Statul de funcții, iar Anexa nr. 2 Regulamentul Intern de Organizare și Funcționare al UMP.

Potrivit art. 1, alin. (3) din Legea nr. 82/19911, UMP din cadrul MADR este o unitate fără personalitate juridică care are obligația să organizeze și să conducă contabilitatea proprie. Or, UMP din cadrul MADR a ținut o astfel de contabilitate, în cadrul căreia a întocmit inclusiv balanțe de verificare în conformitate cu OMFP nr. 3512/2008.

Totodată, având în vedere obligațiile ce rezultau din Acordul de împrumut (ratificat prin Legea nr. 14/2009), UMP a ținut evidența financiar-contabilă a celor două proiecte în conformitate cu toate prevederile legale în vigoare, angajamentele bugetare și legale au fost predate către MADR prin procesul-verbal nr. x din data de 23.10.2014, pct. 10.

Auditorii Curții de Conturi precum și prima instanță au concluzionat că UMP trebuia să întocmească câte o balanța sintetică pentru fiecare proiect în parte. Cu toate acestea, nu există nicio normă potrivit căreia era o