ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3296/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 02.12.2020 sub nr. x/2020, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A. solicitând instanței ca, în contradictoriu cu acesta, să dispună constatarea calității de lucrător al Securității, potrivit O.U.G. nr. 24/2008.

Prin sentința civilă nr. 598 din 19 aprilie 2021, Curtea de Apel București a respins acțiunea, ca neîntemeiată.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței și admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Recurentul-reclamant a susținut că sentința atacată este nelegală, în esență, pentru următoarele motive:

Astfel, prima instanță a apreciat că, în speță, nu ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securității, cu privire la intimatul-pârât, întrucât înscrisurile pe baza cărora s-a motivat cererea de chemare în judecată nu ar dovedi legătura dintre numele intimatului-pârât, pe de o parte, și indicativul 112/A.. (inițialele intimatului), corespunzător Serviciului 110, din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), respectiv 131/A.. (inițialele intimatului), corespunzător Serviciului 130, din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), pe de altă parte.

Însă, din coroborarea prevederilor art. 2 lit. a) și a) prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, rezultă că întocmirea înscrisurilor care dovedesc, pe de o parte, calitatea de ofițer sau subofițer al Securității și, pe de altă parte, îngrădirea unui drept ori a unei libertăți fundamentale (condițiile necesare pentru constatarea calității de lucrător al Securității, potrivit prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008) se dovedește cu "copii certificate de pe documentele aflate în arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității" [cum arată art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008].

Prin urmare, legiuitorul a impus verificarea și constatarea calității de lucrător al Securității pe baza înscrisurilor existente în dosarele întocmite de fosta Securitate. Or, aceste înscrisuri au fost redactate într-o modalitate specifică fostei Securități și au caracteristici care le diferențiază de înscrisurile întocmite de alte instituții. Printre aceste caracteristici, se numără și utilizarea indicativelor ofițerilor de Securitate, în locul numelor complete ale ofițerilor sau subofițerilor de Securitate. Astfel, legiuitorul a considerat că documentele în care sunt folosite indicativele ofițerilor de Securitate sunt luate în considerare la constatarea calității de lucrător al Securității.

Astfel, atât timp cât, prin abordarea sa, prima instanță a exclus documentele întocmite de intimatul-pârât și care poartă indicativele acestuia, sentința atacată este dată cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 11 alin. (3) din O.U.G. nr. 24/2008, situație ce atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., precum și cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, situație ce atrage incidența art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În opinia recurentului-reclamant, se impunea admiterea acțiunii și constatarea calității de lucrător al Securității, în privința intimatului-pârât, având în vedere că acesta a întocmit actele la care s-a făcut referire în cererea de chemare în judecată, precum și în prima parte a cererii de recurs.

Odată cu cererea de recurs, recurentul-reclamant a depus în temeiul art. 492 C. proc. civ., înscrisuri suplimentare din care rezultă că intimatul-pârât a utilizat indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), respectiv indicativul 131/A.. din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), corespunzător Serviciului 130. Aceste înscrisuri sunt următoarele: înscrisul aflat la fila x față și verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică a CNSAS nr. x - conține indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), precum și gradul, numele și semnătura intimatului-pârât, respectiv înscrisul aflat la fila x față și verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică a CNSAS nr. x - conține indicativul 131/A.., corespunzător Serviciului 130 din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), precum și gradul și semnătura intimatului-pârât.

Cât privește înscrisurile prin care se demonstrează activitățile intimatului-pârât de îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale, recurentul-pârât precizează că aceste înscrisuri sunt cele la care a făcut referire în cererea de chemare în judecată, anume cele cuprinse în dosarul nr. x (cotă arhivistică a C.N.S.A.S.), studiat în temeiul legii de către persoana care a solicitat verificarea intimatului-pârât.

Legal citat, intimatul-pârât nu a formulat întâmpinare în dosarul de recurs.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor ce i-au fost aduse și raportat la prevederile legale incidente din materia supusă verificării, precum și în conformitate cu art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a sesizat instanța de judecată, susținând că pârâtul A., angajat al fostei Securități, având gradul de locotenent în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 130 (1986-1987), respectiv Serviciul 110 (1987), a participat activ la instrumentarea activității de urmărire informativă a numitului A.N., titularul dosarului nr. x (cotă C.N.S.A.S), cu consecința încălcării grave a dreptului fundamental la viață privată.

Soluționând acțiunea formulată de reclamant, instanța fondului a apreciat că este neîntemeiată, considerând, în esență, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, însă, legalitatea hotărârii pronunțate în fond a fost criticată de reclamant, prin recursul formulat în cauză, acesta solicitând, în virtutea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., casarea sentinței pronunțate de Curtea de Apel.

II.1. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Subsumat acestui motiv de casare, recurentul-reclamant a dezvoltat critica privitoare la neclaritatea cadrului procesual în aprecierea primei instanțe, în sensul că, în speță, nu ar putea fi constatată calitatea de lucrător al Securității cu privire la intimatul-pârât A., întrucât, înscrisurile pe baza cărora s-a motivat cererea de chemare în judecată nu ar dovedi legătura dintre numele intimatului-pârât, pe de o parte, și indicativul 112/A.. (inițialele intimatului), corespunzător Serviciului 110, din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), respectiv 131/A.. (inițialele intimatului), corespunzător Serviciului 130, din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), pe de altă parte.

Astfel, prima instanță a reținut că în Nota de constatare care a fost prezentată Colegiului de conducere al CNSAS se fac mențiuni cu privire la aceea că "coroborarea numelui în clar cu semnătura, gradul, indicativul/serviciul (indicativul S.M.B./112/A.. corespunzător serviciului 110; respectiv indicativul S.M.B./131/A.. corespunzător serviciului 130) se face în dosarul nr. x", însă, în fața instanței, cu ocazia soluționării cauzei, reclamantul nu a produs nicio probă în dovedirea acestor aspecte.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 492 alin. (1) C. proc. civ., (î)n instanța de recurs nu se pot produce noi probe, cu excepția înscrisurilor noi, care pot fi depuse, sub sancțiunea decăderii, odată cu cererea de recurs, respectiv odată cu întâmpinarea.

Așadar, administrarea unor probe noi în recurs este admisibilă potrivit dispozițiilor art. 492 alin. (1) din C. proc. civ.

Este adevărat că recurentul-reclamant nu a depus în fața instanței de fond nicio probă în dovedirea menționatelor aspecte, deși, prin raportare la art. 249 C. proc. civ., sarcina probei revine reclamantului CNSAS.

Cu toate acestea, în recurs, recurentul-reclamant a depus două înscrisuri noi, un prim înscris aflat la fila x față și verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică CNSAS nr. x ce conține indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), precum și gradul (locotenent), numele (A.) și semnătura intimatului-pârât, respectiv un al doilea înscris aflat la fila x față și verso din volumul 2 al dosarului cu cota arhivistică a CNSAS nr. x ce conține indicativul 131/A.., corespunzător Serviciului 130 din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), precum și gradul (locotenent A.) și semnătura intimatului-pârât.

Așa cum rezultă din încheierea întocmită pentru termenul de judecată din 23 februarie 2023, din actele de procedură îndeplinite în cauză, nu a reieșit că înscrisurile noi ar fi fost comunicate în procedura prealabilă, motiv pentru care, s-a dispus comunicarea acestora către intimatul-pârât A. prin intermediul citației emise pentru termenul din 15 iunie 2023, potrivit dovezii de înmânare aflate la dosarul instanței de recurs, fără ca acesta să formuleze vreo apărare față de aceste înscrisuri.

În raport de o astfel de constatare, situația expusă nu poate avea decât semnificația respectării dreptului la apărare al intimatului-pârât, din moment ce, instanța de recurs i-a comunicat înscrisurile noi, însă, acesta nu le-a combătut în vreun fel.

În acest context, Înalta Curte constată că sunt întemeiate criticile recurentului-reclamant din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., vizând presupusa neclaritate a cadrului procesual, în condițiile în care, în dosarul de fond, reclamantul CNSAS a menționat existența unor probe suplimentare care să dovedească faptul că indicativul A.. ar aparține pârâtului A., iar, în recurs, recurentul-reclamant a depus astfel de înscrisuri cu care a dovedit că intimatul-pârât a utilizat indicativul 112/A.., corespunzător Serviciului 110 din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), respectiv indicativul 131/A.. din cadrul Securității Municipiului București (S.M.B.), corespunzător Serviciului 130.

II.2. Referitor la motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Sub acest aspect se invocă interpretarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008 definesc noțiunea de lucrător al Securității, ca fiind "orice persoană care, având calitatea de ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945 - 1989, a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Din actele dosarului rezultă, contrar celor reținute de prima instanță, că, în cauză, a fost dovedită îndeplinirea condițiilor prevăzute de textul de lege.

Prima instanță, reținând că reclamantul CNSAS nu a fost în măsură să probeze în dosarul de față că indicativul A.. ar aparține pârâtului A., a concluzionat că în cauză nu s-a făcut dovada că pârâtul ar fi deținut calitatea cerută de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, de "ofițer sau de subofițer al Securității sau al Miliției cu atribuții pe linie de Securitate, inclusiv ofițer acoperit, în perioada 1945-1989 (...)".

Or, după cum s-a arătat mai sus, la pct. II.1 din prezenta decizie, recurentul-reclamant CNSAS a dovedit faptul că indicativul A.. aparține pârâtului A..

Astfel, este necontestat că în perioada de referință analizată (1986-1987), pârâtul avea gradul de locotenent în cadrul Securității Municipiului București, Serviciul 130 (1986-1987), respectiv Serviciul 110 (1987).

Prin urmare, în speța dată, este îndeplinită prima condiție impusă de dispozițiile art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv persoana să aibă calitatea de ofițer, inclusiv acoperit, sau subofițer al Securității în perioada 1945-1989.

În îndeplinirea acestor atribuții specifice, instanța de fond a reținut că reclamantul CNSAS nu a fost în măsură să probeze, prin înscrisurile administrate, nici faptul că pârâtul A. ar fi desfășurat "activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului".

Înalta Curte nu împărtășește această opinie având în vedere că și această condiție este asigurată prin acțiunile expuse pe larg în notele și rapoartele întocmite de reclamant și dovedite cu înscrisurile depuse la dosar.

Analizând Nota de constatare nr. x/24.07.2020, în baza căreia Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat acțiunea, Înalta Curte reține că aceasta expune implicarea intimatului-pârât în dosarul x (cotă CNSAS) - titular B., iar probele administrate în dosarul primei instanțe demonstrează că pârâtul a desfășurat activități prin care a suprimat sau a îngrădit drepturi și libertăți fundamentale ale omului, în sensul prevederilor coroborate ale art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008.

Motivația politică a urmăririi informative a titularului dosarului reiese din documentul aflat la dosarul informativ nr. x. Astfel, titularul, "fost membru T.U.N.Ț. (Tineretul Universitar Național Țărănesc, n. D.I.) și condamnat C.R. (contrarevoluționar, n. D.I.) 15 ani, a fost lucrat în cadrul supravegherii informative din cadrul problemei C."

Concret, activitatea pârâtului în legătură cu titularul dosarului de urmărire informativă a constat în: măsuri de verificare informative după analiza de către pârât a materialelor furnizate acestuia de către Unitatea Specială "S" (serviciul specializat de interceptare a corespondenței, n. D.I.); propunerea de închidere a dosarului de supraveghere informativă privind pe numitul A.N.

Prin Nota de constatare s-a reținut că, relevante în acest sens, sunt documentele menționate în cuprinsul acesteia, respectiv, Raport cu propuneri de închidere a dosarului de supraveghere informativă privind pe numitul B., din 28.10.1987, întocmit și semnat olograf de către pârât, precum și notele Unității Speciale "S" (cu profit de interceptare a corespondenței, n. D.I.) adresate lt. A. (menționat cu ind. S.M.B./131/A.. și S.M.B./112/A..), conform cărora, acesta a primit xerocopii de pe scrisorile personale ale titularului dosarului, măsura interceptării corespondenței titularului fiind dispusă de S.M.B., prelucrând așadar aceste materiale.

În cauza dedusă judecății, nu prezintă relevanță dacă informațiile obținute și prelucrate de către intimatul-pârât au determinat sau nu îngreunarea situației persoanei urmărite, importantă fiind, din perspectiva definiției date de legiuitor noțiunii de lucrător al Securității, imixtiunea arbitrară a autorităților, reprezentate de intimatul-pârât, în viața privată a persoanei urmărite.

În altă ordine de idei, pentru a fi reținută calitatea de lucrător al Securității în sensul art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, se impune ca persoana care avea calitatea de ofițer al Securității să fi desfășurat activități prin care au fost suprimate sau îngrădite drepturi și libertăți fundamentale, indiferent cum acestea au fost materializate.

Se constată că legiuitorul nu face distincție între persoanele care au inițiat și supus spre aprobare anumite măsuri și persoanele care le-au aprobat, respectiv, le-au executat, singurul element determinant fiind acela ca întreaga activitate de poliție politică să vizeze încălcarea unor drepturi și libertăți fundamentale.

Astfel, se poate afirma, pe baza probatoriului administrat, că, prin toate activitățile desfășurate de către intimatul-pârât, în calitate de angajat al fostei Securități, enumerate în cererea de chemare în judecată, acesta a îngrădit drepturile și libertățile recunoscute de legislația în vigoare la acea dată, respectiv dreptul la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, precum și secretul corespondenței, garantat de art. 33 din Constituția României din 1965.

Prin urmare, toate activitățile care au concurat la încălcarea/îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale sau au urmărit să o facă, respectiv faptul că intimatul-pârât a cules informații/a dispus măsuri privind titularul dosarului nr. x (cotă CNSAS), precum și în momentul în care a studiat și a prelucrat informații rezultate din interceptarea corespondenței titularului dosarului, demonstrează caracterul profund abuziv al acțiunilor desfășurate de organele de securitate, cu participarea directă a intimatului-pârât, apte prin efectul lor de a limita și afecta nejustificat dreptul la viață privată și dreptul la secretul corespondenței și conduc la constatarea calității de lucrător în sensul prevăzut de dispozițiile legale anterior enunțate.

În raport de toate aceste considerente, în dezacord cu instanța de fond, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt întrunite cele două condiții prevăzute de art. 2 lit. a) din O.U.G. nr. 24/2008, respectiv calitatea intimatului-pârât de ofițer al Securității și desfășurarea de către acesta a unor activități prin care au fost încălcate drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

Prin urmare, hotărârea instanței de fond este pronunțată cu aplicarea și interpretarea greșită a normelor de drept material, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul C.N.S.A.S., va casa sentința atacată și, rejudecând, va admite cererea de chemare în judecată și va constata calitatea pârâtului A. de lucrător al fostei Securități.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 598 din 19 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința și, rejudecând, admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Constată calitatea pârâtului A. de lucrător al Securității.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023.