ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3287/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal la data de 01.11.2021 sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța să dispună:

- anularea actului administrativ Hotărârea nr. 8 din 19.08.2021, respectiv a dispozițiilor art. 3 raportat la Anexa nr. 3, pct. 4 cu referire la reclamantă, prin care s-a dispus retragerea atestatului B259/18.02.2020;

- suspendarea executării actului administrativ Hotărârea Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere nr. 8 din 19.08.2021, respectiv a dispozițiilor art. 3 raportat la Anexa nr. 3, pct. 4 din aceasta prin care, cu privire la reclamantă, s-a dispus retragerea atestatului B259/18.02.2020, până la pronunțarea instanței de fond cu privire la anularea actului administrativ.

Prin sentința civilă nr. 615 din 23 noiembrie 2021, Curtea de Apel Timișoara:

- a respins excepția autorității de lucru judecat și a puterii de lucru judecat, ca neîntemeiate;

- a respins, ca neîntemeiată, cererea (vizând anularea și suspendarea).

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond, atât în ceea ce privește soluția vizând cererea de suspendare, cât și cea vizând cererea de anulare, a formulat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii de fond și în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată așa cum a fost formulată.

Recurenta-reclamantă, făcând o scurtă prezentare a celor solicitate prin cererea de chemare în judecată și a celor dispuse prin sentința recurată, a susținut, în esență, că instanța de fond a pronunțat o soluție ce încalcă normele de drept material reprezentate de art. 2 alin. (1) lit. ș) și t) din Legea nr. 554/2004 și art. 21 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și citeriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018.

În raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004, care definesc noțiunea de caz bine justificat, arată că, în speță, contrar celor reținute de prima instanță, împrejurările de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ sunt împrejurările evidențiate și cercetate în dosarul penal nr. x/2021, dar și că s-a făcut o greșită aplicare a art. 21 din regulament.

Cât privește înscrisurile depuse la dosarul cauzei, susține că acestea probează și, în același timp, confirmă producerea unei pagube iminente.

Prin urmare, în mod nelegal a respins instanța de fond cererea de suspendare a efectelor actului administrativ, formulată în cadrul acțiunii de anulare a hotărârii Comisiei de atestare.

Soluția pronunțată pe fondul cauzei este nelegală, de asemenea.

Printr-o primă critică, se susține că în mod nelegal instanța de fond a respins cererea în probațiune în cadrul căreia a solicitat administrarea probei cu martori și a probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea silvicultură, reținând că acestea nu sunt utile și concludente în soluționarea cauzei.

Din cuprinsul sentinței nu rezultă care sunt considerentele care au determinat instanța de fond să aprecieze că probele solicitate nu sunt utile și concludente, or, probele menționate fuseseră solicitate pentru a dovedi împrejurările care relevă că tăierile ilegale de arbori nu sunt imputabile reclamantei.

Prin următoarea critică se susține că prima instanță a aplicat greșit legea, mai exact art. 21 din Regulament, întrucât, din interpretarea sistematică a acestor dispoziții, în speță, este aplicabil art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulament, și nu art. 21 alin. (1) lit. i) din același act normativ, reținut de instanța de fond a fi incident în cauză și care prevede că, dacă sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul uni metru cub de masă lemnoasă pe picior, sancțiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator.

Certificatul de atestare se retrage în condițiile prevăzute de lit. b), în cazul în care s-a săvârșit o infracțiune silvică, urmată de pronunțarea unei hotărâri judecătorești. Or, în speță, se fac doar cercetări în dosarul nr. x/2021. Dacă în urma cercetărilor din acest dosar se stabilește că nu suntem în prezența unei infracțiuni de tăiere ilegală de arbori săvârșită de operatorul economic, atunci se aplică sancțiunea de retragere a certificatului de atestare potrivit lit. i) din Regulament.

Așadar, interpretând sistematic dispozițiile art. 21 din Regulament, nu se poate dispune retragerea atestatului ca măsură administrativă atunci când se constată săvârșirea unei infracțiuni silvice - tăierea ilegală de arbori până nu se stabilește vinovăția și nu se dispune atragerea răspunderii penale a operatorului economic conform dispozițiilor C. proc. pen.

În speța de față, răspunderea administrativă și implicit aplicarea unei sancțiuni administrative ca cea a retragerii atestatului, sunt suspendate până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2021 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Caransebeș.

Totodată, nu s-a stabilit cu certitudine cine se face vinovat de săvârșirea infracțiunii, nu au fost identificate persoanele vinovate și nu s-a stabilit dacă acestea sunt angajații reclamantei, nu există o hotărâre penală prin care să se fi dispus condamnarea reclamantei pentru tăieri ilegale, astfel că nu s-a făcut dovada existenței vinovăției reclamantei.

În sensul celor mai sus arătate sunt și dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, astfel cum au fost acestea modificate, la 11.06.2021, prin pct. 3, art. I din Ordinul nr. 838 din 3 iunie 2021, publicat în Monitorul Oficial nr. 589 din 11 iunie 2021 și care, în prezent, au următoarea formulare:

i) la solicitarea gărzilor forestiere/structurilor care asigură administrarea sau serviciile silvice, în cazul în care procurorul dispune trimiterea în judecată a operatorului economic, a personalului angajat în cadrul acestuia sau a administratorului pentru vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau pentru tăieri ilegale în parchetele autorizate spre exploatare și sesizează instanța de judecată, Comisia are obligația luării măsurii de retragere a certificatului de atestare până la rămânerea definitivă a hotărârii instanței de judecată.

Așadar, existența dosarului penal nr. x/2021 exclude aplicarea art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, în vechea formulare valabilă până la 11.06.2021, reținută de Comisie ca temei de drept pentru retragerea atestatului, deoarece, raportat la starea de fapt reținută de Garda Forestieră prin actele încheiate, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulament.

În susținerea acestui raționament sunt, în opinia recurentei-reclamante, și dispozițiile art. 64 C. proc. pen., care prevăd că organele de constatare ori de câte ori există o suspiciune rezonabilă cu privire la săvârșirea unei infracțiuni, sunt obligate să întocmească un proces-verbal despre împrejurările constatate.

Precizează, de asemenea, că procesul-verbal de constatare nr. x/18.05.2021 încheiat de Garda Forestieră constituie act de sesizare a organelor de urmărire penală și nu poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ.

Doar procesul-verbal de control poate fi supus controlului pe calea contenciosului administrativ, aspect de altfel relevat și de dosarul nr. x/2021 având ca obiect anularea Procesului-verbal de control nr. x/18.05.2021 și a actelor subsecvente acestuia.

În concluzie, apreciază că se impune reformarea sentinței pronunțate în fond în sensul celor solicitate prin cererea de recurs.

Intimata-pârâtă Comisia de Atestare a Operatorilor Economici pentru Activitatea de Exploatări Forestiere a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului părții adverse, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante.

Pentru o mai bună logică a redactării, Înalta Curte va proceda, cu întâietate, la analiza criticilor de nelegalitate formulate asupra soluției pronunțate pe fondul cauzei, având în vedere că suspendarea executării actului administrativ, solicitată în cauză, putea fi dispusă până la soluționarea definitivă a cauzei, cererea de recurs vizând și soluția dată cererii de suspendare.

Recurenta-reclamantă a invocat în susținerea recursului promovat, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., arătând că instanța de fond a încălcat normele de drept material incidente speței.

Astfel, o primă critică adusă de recurenta-reclamantă pe fondul cauzei se referă la faptul că în mod greșit prima instanță a respins administrarea probei cu martori și probei cu expertiză tehnică judiciară în specialitatea silvicultură, deși, arătase ceea ce dorește să dovedească cu respectivele probe, dar și că soluția de respingere a acestor probe nu este motivată.

Înalta Curte constată că acestea nu reprezintă însă critici de nelegalitate a sentinței recurate, ci, în realitate, sunt critici aduse modului de administrare și de interpretare a probatoriului de către instanța de fond.

Ceea ce recurenta-reclamantă solicită instanței de control judiciar este să reaprecieze valoarea probatorie a dovezilor administrate, contrar dispozițiilor art. 483 și art. 488 C. proc. civ., care permit casarea hotărârilor de fond doar pentru motive de nelegalitate, iar nu pentru motive de netemeinicie.

Modalitatea în care instanța analizează probatoriul face parte din stabilirea situației de fapt, iar motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă strict la pronunțarea unei hotărâri cu eludarea normelor de drept material, ceea ce nu este cazul de față, recursul nefiind o cale de atac devolutivă.

Analiza modului de apreciere a probelor administrate în cauză ar putea fi supusă atenției instanței de control judiciar doar din perspectiva modului de aplicare sau interpretare în cauză a normelor de drept material incidente, însă argumentația recurentei-reclamante nu cuprinde nicio astfel de trimitere la texte de drept substanțial, astfel că aceste critici vor fi înlăturate.

Înalta Curte reține că în recurs pot fi formulate doar critici de nelegalitate cu privire la administrarea probelor de către prima instanță, cum ar fi ipoteza în care proba respectivă nu a fost pusă în discuția contradictorie a părților, însă pe calea recursului nu poate fi cenzurată oportunitatea administrării unei probe, astfel cum solicită recurenta-reclamantă, care, în realitate, este nemulțumită de soluția de respingere a probei solicitate.

Totodată, Înalta Curte constată că judecătorul fondului a motivat soluția de respingere a celor două probe (cu martori și expertiză tehnică), aceasta fiind justificată de lipsa lor de utilitate, raportat la înscrisurile deja depuse în probațiune, aspect ce rezultă din practicaua sentinței recurate.

În continuare, fără a relua situația de fapt care a determinat adoptarea actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat în cauză, corect reținută de instanța de fond, Înalta Curte observă că principala critică de nelegalitate, subsumată motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. vizează încălcarea normelor de drept material ce reprezintă temeiul de drept al măsurii de retragere a atestatului deținut de societatea recurentă-reclamantă, în sensul în care aceasta pretinde că, din interpretarea sistematică a art. 21 din Regulamentul privind organizarea, funcționarea și componența Comisiei de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră, precum și criteriile de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră aprobat prin Ordinul ministrului apelor și pădurilor nr. 1106/2018, măsura administrativă trebuia dispusă în temeiul art. 21 alin. (1) lit. b) din Regulament, iar nu art. 21 alin. (1) lit. i) din același Regulament.

Chestiunea inaplicabilității prevederilor art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament a reprezentat al doilea element de nelegalitate invocat de reclamantă în acțiunea introductivă (primul fiind nemotivarea hotărârii prin care s-a dispus retragerea atestatului), în temeiul căruia a solicitat anularea amintitei hotărâri, fiind cenzurat și respins de instanța de fond, prin cererea de recurs fiind reluate argumentele supuse controlului primei instanțe.

Recurenta-reclamantă susține, în esență, că existența dosarului penal nr. x/2021 exclude aplicarea art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, în forma în vigoare până la 11.06.2021, reținută de Comisie ca temei de drept pentru retragerea certificatului. Astfel, nu se poate dispune măsura retragerii certificatului decât după pronunțarea unei hotărâri definitive pe latură penală care să ateste vinovăția sa, aspect susținut chiar de dispozițiile art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, astfel cum acestea au fost modificate începând cu data de 11.06.2021.

Analizând probatoriul administrat în cauză, Înalta Curte constată că autoritatea pârâtă (Comisia de atestare a operatorilor economici pentru activitatea de exploatare forestieră) a retras certificatul de atestare pentru activitatea de exploatare forestieră acordat reclamantei, în temeiul art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, având în vedere că, prin raportul de control al Gărzii Forestiere județene Caraș Severin nr. 955/18.05.2021, aprobat de conducătorul Gărzii Forestiere Timișoara nr. 6210/I.C.A.O./24.05.2021, au fost constatate tăieri ilegale de arbori în parchete autorizate spre exploatare, valoarea prejudiciului cauzat prin tăierea cioatelor de pe terenul respectiv fiind de 5 ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, și, totodată, a decis sesizarea Parchetului pentru efectuarea de verificări, fapta constituind infracțiune silvică.

Potrivit art. 21 din OMMAP nr. 1106/2018, forma în vigoare la momentul emiterii raportului de control al Gărzii Financiare (18.05.2021), prevede:

"(1) Certificatele de atestare/reatestare emise se retrag, după caz, de către Comisie în una dintre următoarele situații:

b) în baza unui înscris cu privire la pronunțarea unei hotărâri judecătorești definitive în materie de infracțiuni la regimul silvic, prin care instanța a dispus atragerea răspunderii penale a operatorului economic conform dispozițiilor C. proc. pen. [...]

i) dacă sunt constatate vătămări ale semințișurilor utilizabile peste procentul admis de normele tehnice sau tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul uni metru cub de masă lemnoasă pe picior; sancțiunea se aplică operatorului economic care execută lucrările de exploatare a masei lemnoase, consemnate într-un raport de control aprobat de conducătorul entității din care face parte agentul constatator, prin care se propune retragerea certificatului de atestare."

Aplicând aceste dispoziții legale la starea de fapt anterior expusă, Înalta Curte constată că nu este îndeplinită ipoteza normei de la lit. b), după cum pretinde reclamanta și corect a reținut instanța de fond, ci, este îndeplinită ipoteza de la lit. i), când, fără a se pune problema unei infracțiuni, valoarea tăierilor ilegale din parchetul autorizat pentru exploatare este de 5 ori mai mare decât prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, organele de constatare reținând o faptă contravențională, nu penală, și doar solicitând organelor penale să verifice dacă este și infracțiune.

Prin urmare, Comisia a retras în mod corect atestatul în baza art. 21 alin. (1) lit. i) din Regulament, forma în vigoare mai sus redată.

Pe de altă parte, reține Înalta Curte că reclamanta nu a contestat raportul Gărzii Forestiere nr. 955/18.05.2021, ci doar hotărârea nr. 8 emisă de Comisie la data de 19.08.2021, dată la care Regulamentul aprobat prin OMMAP nr. 1106/2018 a fost modificat, într-adevăr.

Or, chiar dacă hotărârea contestată a fost dată ulterior modificării Regulamentului, ea a fost dată pe baza raportului întocmit de Garda Forestieră, care este un act premergător.

Deci, Raportul fiind anterior, emis pe vechiul regulament, se putea retrage certificatul pentru că Garda Forestieră a constatat tăieri ilegale în parchete autorizate spre exploatare, a căror valoare depășește de cinci ori prețul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior, nefiind necesară trimiterea în judecată a operatorului, cum greșit apreciază recurenta-reclamanta.

În concluzie, soluția de respingere, ca neîntemeiată, a acțiunii în anularea Hotărârii Comisiei de Atestare a Operatorilor Economici pentru Exploatări Forestiere nr. 8 din 19.08.2021, respectiv a dispozițiilor art. 3 raportat la Anexa nr. 3, pct. 4 din aceasta, este apărată de orice critică de nelegalitate ce s-ar putea subsuma motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., sentința pronunțată fiind legală și temeinică.

Având în vedere soluția prefigurată de respingerea a recursului în ceea ce privește soluția pronunțată asupra fondului cauzei, Înlata Curte constată că nu se mai impune a fi analizate criticile de nelegalitate formulate cu privire la soluția de respingere a cererii de suspendare a executării aceluiași act administrativ, în raport de dispozițiile art. 15 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, care stabilesc în sensul că suspendarea executării se poate dispune până la soluționarea definitivă a fondului cauzei, situație intervenită prin pronunțarea prezentei decizii.

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamantă, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 615 din 23 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 15 iunie 2023.