ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3066/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra recursului de față,

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de emitere a ordonanței președințiale înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj,sub nr. x/2022, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A. prin Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, revocarea temporară, până la finalizarea dosarului nr. x/2022 de pe rolul acestei instanțe, în totalitate, a refuzului de a emite avizul necesar realizării proiectului reclamantei cu nr. x "Construire spațiu administrativ și stație de betoane", exprimat prin adresa nr. 47/A/Av/192/01.08.2022 și, în consecință, obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil temporar, până la finalizarea dosarului nr. x/2022 de pe rolul acestei instanțe, necesar realizării lucrărilor la proiectul antemenționat, care se vor efectua în com. Pomi, sat Borlești, str. x, jud. Satu Mare, asupra imobilului înscris în CF x Pomi.

1.2. Hotărârea instanței de fond

Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 318 din 8 decembrie 2022, a respins cererea de emitere a ordonanței președințiale formulată de reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Compania Națională de Căi Ferate CFR S.A..

1.3. Cererea de recurs și motivele de recurs înfățișate

Împotriva sentinței civile nr. 318 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, a promovat recurs reclamanta A. S.R.L., în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Recurenta-reclamantă, criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. a solicitat, admiterea recursului, casarea sentinței atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

A criticat recurenta-reclamantă sentința atacată, în esență, sub următoarele aspecte:

Recurenta reclamantă învederează că prima instanță, în mod eronat, a considerat că solicitările formulate prin cererea de emitere a ordonanței președințiale nu au un caracter vremelnic respectiv se prejudecă fondul cauzei.

În primul rând, referitor la motivul de casare pe care ne întemeiem prezentul recurs, acesta se subscrie punctului 8 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ. întrucât, cu toate că prima instanță reclamă încălcarea unor norme cuprinse în C. proc. civ., recurenta opinează că aceste norme au caracter de norme de drept substanțial întrucât impun condiții a căror îndeplinire trebuie analizată prin realizarea unei judecăți a fondului cererii de emitere a ordonanței președințiale respectiv prin aprecierea solicitărilor prin prisma textului de lege de la art. 97 C. proc. civ.

Astfel, consideră că prezentul recurs se pliază în mod eficient pe motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct, 8 C. proc. civ. fiind admisibil în principiu.

In al doilea rând, referitor la condiția vremelniciei măsurilor care se cer a fi dispuse prin ordonanță președințială, condiție pe care prima instanță a considerat-o încălcată prin specificul solicitărilor recurentei, critică această optică pentru următoarele motive:

Aplicarea greșită a legii presupune incongruența normei juridice raportată la situația de fapt reținută de către prima instanță. În acest caz, situația de fapt a fost greșit calificată, comparativ cu exigențele normei de drept, ceea ce a condus judecătorul fondului la a aplica în mod greșit legea cu privire la raportul juridic dedus judecății.

Astfel, prima instanță a considerat că Raportat la împrejurările cauzei măsura ce se cere a fi dispusă prin hotărâre nu poate fi asociată decât cu o conduită ce presupune măsuri cu titlu definitiv în ipoteza admiterii cererii.

Precizează în continuare că solicitările sale constând în cenzurarea temporară a refuzului de a emite avizul favorabil are un caracter strict temporar deoarece, în ciuda faptului că recurenta în baza hotărârii executorii a primei instanței poate într-adevăr să realizeze proiectul costând în stație de betoane, în cazul excepțional în care cererea de chemare în judecată ce reprezintă fondul cauzei va fi respinsă și cererea reconvențională admisă, învederăm instanței de recurs că acest aviz temporar poate fi revocat cu consecința punerii terenului în situația anterioară.

În consecință, odată revocat acest aviz, autorizația de construire respectiv toate actele subsecvente obținute de recurentă în baza acestuia vor fi anulate în baza principiului resoluto iure dantis, resolvitur ius accipientis, astfel recurenta nu va avea un proiect aflat în legalitate fiind obligată să pună terenul în situația anterioară emiterii avizului și să realizeze predarea acestuia către intimată.

Concluzionând, consideră recurenta că, în mod eronat, a apreciat prima instanță ca fiind încălcată condiția vremelniciei măsurilor pe care recurenta le-a solicitat prin ordonanța președințială, singurul lucru pe care aceasta 1-a realizat fiind aprecierea oportunității admiterii solicitărilor noastre, analiză care nu este de competența instanței.

În continuare se arată că în cuprinsul motivării sentinței atacate, instanța de fond are o singură referire la condiția neprejudecării fondului cauzei respectiv, această dispoziție rezolvă un litigiu în fond trecându-se astfel peste interdicția prevăzută la art. 997 alin. (5) C. proc. civ. In aceste context atât condiția vremelniciei cât și cea a neprejudecării fondului sunt încălcate.

Acesta fiind cazul, învederează instanței de recurs că insuficienta motivare a primei instanțe asupra neîndeplinirii condiției neprejudecării fondului echivalează cu nemotivarea acesteia, fiind incident în această situație motivul de recurs de la pct. 6 al art. 488 alin (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța fondului alege doar să menționeze că solicitările recurentei din cuprinsul cererii de emitere a ordonanței președințiale ar fi de natură să tranșeze fondul cauzei neexprimând niciun motiv pentru care își asumă o astfel de concluzie.

Consideră, totuși, că solicitările în discuție nu sunt de natură să tranșeze fondul cauzei întrucât condiția aparenței dreptului presupune atingerea problemei supusă judecății pe fond, astfel că este excesiv a se considera că prin simpla verificare a condiției aparenței dreptului, instanța fondului procedează de fapt la tranșarea fondului cauzei și astfel reține de fapt că este încălcată condiția neprejudecării fondului cauzei.

Se mai arată că, în fapt instanța investită cu judecarea cererii de emitere a ordonanței președințiale trebuie doar să verifice condiția aparenței dreptului prin atingerea și verificarea aparentă a realității juridice din situația supusă judecării pe fondul cauzei fiind astfel inevitabilă atingerea tangențială a fondului cauzei și oferind astfel cel puțin o direcție spre care se îndreaptă judecata fondului însă este excesiv a se afirma că atingând fondul cauzei și verificând aparența îndeplinirii condițiilor de emitere a avizului se prejudecă de fapt cererea de chemare în judecată ce reprezintă fondul, în condițiile în care nici nu se oferă o motivare a reținerii încălcării condiției neprejudecării.

In opinia recurentei, prima instanță a procedat la constatarea neîndeplinirii condiției neprejudecării fondului în condițiile în care nu a analizat condiția aparenței dreptului, condiție care presupune atingerea fondului. Daca prima instanță ar fi procedat la analizarea condiției aparenței dreptului constatând-o îndeplinită, consecința directă ar fi fost constatarea ca îndeplinită a condiției neprejudecării fondului cauzei, cele două fiind interdependente.

Ca atare, sentința recurată a fost pronunțata cu nerespectarea standardelor impuse de art. 425 alin. (1) C. proc. civ., în condițiile în care prima instanță la pronunțarea sentinței în cauza dedusă judecății, nu a procedat la o analiză efectivă a apărărilor recurentului-reclamant.

II. Procedura în fața instanței de recurs

Intimata reclamantă a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat, reiterând apărările expuse în fața instanței de fond în cele două cicluri procesuale și achiesând la considerentele hotărârii recurate.

În faza procesuală a recursului nu au fost administrate probe, instanța respingând proba cu înscrisuri noi solicitată de apărătorul recurenților pârâți, pentru motivele expuse în încheierea de ședință din data de 6.10.2015.

III. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea constată că recursul nu este fondat, urmând a fi respins ca atare, pentru considerentele ce succed:

Astfel cum rezultă din actele și lucrările dosarului, demersul reclamantei vizează revocarea temporară, până la finalizarea dosarului nr. x/2022 al Curții de Apel Cluj, a refuzului pârâtei de emitere a avizului necesar realizării proiectului reclamantei cu nr. x "Construire spațiu administrativ și stație de betoane" și obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil temporar, până la finalizarea dosarului antemenționat, necesar realizării lucrărilor la acest proiect. Raportat la împrejurările cauzei măsura ce se cere a fi dispusă prin hotărâre nu poate fi asociată decât cu o conduită ce presupune măsuri cu titlu definitiv în ipoteza admiterii cererii, pe calea ordonanței președințiale, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile 997-999 din C. proc. civ., republicat.

Într-adevăr, după cum a reținut și instanța de fond, potrivit articolului 996 C. proc. civ. "Instanța de judecată, stabilind că în favoarea reclamantului există aparența de drept, va putea să ordone măsuri provizorii în cazuri grabnice, pentru păstrarea unui drept care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări".

Ordonanța președințială reprezintă, așadar, un mijloc procedural ce întrunește condițiile unei acțiuni civile, având însă trăsături specifice determinate de caracterul particular al măsurilor ce pot fi luate pe această cale.

Astfel, cererea privind ordonanța președințială trebuie să îndeplinească atât condițiile generale necesare pentru exercitarea acțiunii civile, cât și cerințe particulare, cumulativ, respectiv: urgența, nerezolvarea fondului cauzei și vremelnicia măsurii ordonate.

Mai constată Curtea că, într-adevăr, nici cerința vremelniciei nu este întrunită în cauză. Caracterul vremelnic al măsurilor ce pot fi dispuse pe calea ordonanței președințiale este în strânsă legătură cu cel al neprejudecării, prin ordonanță neputându-se dispune măsuri definitive, care tind să rezolve fondul cauzei.

În acest sens sunt chiar dispozițiile art. 996 alin. (5) C. proc. civ., unde se arată că "Pe cale de ordonanță președințială nu pot fi dispuse măsuri care să rezolve litigiul în fond și nici măsuri a căror executare nu ar mai face posibilă restabilirea situației de fapt".

Or, reclamanta solicită obligarea pârâtei la emiterea avizului favorabil temporar, până la finalizarea dosarului nr. x/2022 de pe rolul acestei instanțe, necesar realizării lucrărilor la proiectul antemenționat, care se vor efectua în com. Pomi, sat Borlești, str. x, jud. Satu Mare, asupra imobilului înscris în CF x Pomi.

Așadar, cum bine a punctat instanța fondului, în baza avizului care ar urma a fi admis pe această cale, să procedeze la construirea spațiilor administrative și a stației de betoane, astfel încât, în realitate, acest aviz se vrea a fi emis cu titlu definitiv.

Admiterea pretențiilor sale, astfel cum au fost formulate, nu vor putea fi niciodată doar provizorii, o asemenea măsură soluționând evident definitiv raportul juridic litigios dintre părți.

Ca atare, în raport de obiectul cererii de ordonanță președințială formulată, Înalta Curte constată că, în mod judicios, prima instanța a reținut că este întemeiată excepția de inadmisibilitate a cererii, invocată de pârât, în raport de caracterul special al dispozițiilor art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, dispoziții cu rang prioritar de aplicare în raport cu prevederile cu caracter general cuprinse în art. 997 din C. proc. civ., republicat.

În acest sens, practica constată a Înaltei Curți a arătat că, în materia contenciosului administrativ, este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială ce vizează cererile de suspendare a executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie (art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004) ceea ce obligă la urmarea procedurii reglementate prin acest act normativ și nu a celei de drept comun, prevăzută în C. proc. civ., republicat.

Într-adevăr, art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevede că dispozițiile acestei legi se completează cu prevederile C. proc. civ., în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de această lege.

Dar, în condițiile în care în cadrul raporturilor de autoritate dintre autoritățile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate, pe de altă parte legea specială a reglementat procedura suspendării executării actului administrativ atacat, suspendarea aceluiași act administrativ pe calea altei proceduri speciale, a ordonanței președințiale, reglementate de C. proc. civ., republicat nu se mai poate dispune, această din urmă procedură fiind incompatibilă cu procedura reglementată de Legea nr. 554/2004.

În vederea creării unei practici unitare în această materie, prin Procesul-verbal al ședinței din 28 octombrie 2013 a Plenului judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a stabilit că "este inadmisibilă cererea de ordonanță președințială care vizează suspendarea executării actului administrativ, justificat de existența unei reglementări cu caracter derogatoriu în această materie reprezentată de dispozițiile art. 14 și art. 15 din Legea nr. 554/2004".

În acest context, orice alt argument de drept pe care recurenta-reclamantă îl invocă în susținerea admisibilității cererii de ordonanță președințială în materia suspendării executării unui act administrativ unilateral tipic, rămâne de discutat la nivel pur teoretic.

Din perspectiva motivului de casare reglementat de prevederile art. 488, pct. 6 C. proc. civ., reține instanța de control judiciar că sentința primei instanțe cuprinde o motivare adecvată soluției pronunțate, cu arătarea considerentelor care au condus la adoptarea acestei soluții și indicarea temeiului de drept pentru dezlegările date.

Față de aceste considerente, Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 318 din 8 decembrie 2022 a Curții de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.