ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3320/2023

Ședința publică din data de 15 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 21 februarie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României, a solicitat ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să se dispună anularea Hotărârii de Guvern nr. 1233/2021 privind trecerea din domeniul public al statului în domeniul privat al statului a unor bunuri aflate în administrarea Ministerului Transporturilor și Infrastructurii și în concesiunea Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" - S.A. - Sucursala Regională CF București, pentru scoaterea din funcțiune, în vederea valorificării și, după caz, casării, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1120, din 24 noiembrie 2021, în ceea ce privește punctele 2 si 3 din Anexa H.G. nr. 1233/2021, cu privire la linia 312 (Câmpina – Câmpinița-Telega), având următoarele denumiri și descrieri, pe scurt:

1) "Linii ferate de circulație și aparate de cale, neinteroperabile", având următoarea descriere, pe scurt:

a) lungimea totală a liniilor CF = 6,524 km;

b) aparate de cale echivalente = 15 buc;

c) linii CF simple = 3,709 km, linii din stații = 2,815 km;

d) (treceri la nivel = 4 buc.) (linia 312 Câmpina - Câmpinița) CF nr. x Câmpina nr. x Poiana Câmpina nr. x Câmpina.

2) "Podurile care au legătură cu liniile ferate deschise circulației acestora, neinteroperabile", având următoarea descriere, pe scurt:

a) lungime = 381,31 ml;

b) nr. de poduri = 3 buc;

c) nr. de podețe = 6 buc;

d) suprafețe = 1.912,57 ml (linia 312 Câmpina - Câmpinița) CF nr. x Câmpina nr. x Poiana Câmpina nr. x Câmpina.

Prin sentința civilă nr. 185 din 11 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- a admis excepția inadmisibilității, invocată prin întâmpinare și prin cererea de intervenție accesorie;

- a respins cererea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Guvernul României și intervenienta accesorie Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A.-Sucursala Regională CF București, ca inadmisibilă, pentru neîndeplinirea procedurii prealabile;

- a admis cererea de intervenție accesorie în favoarea pârâtului formulată de către intervenienta accesorie Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A.-Sucursala Regională CF București.

La termenul de judecată din data de 04 octombrie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a încuviințat, în principiu, cererea de intervenție accesorie formulată de Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., prin Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A.-Sucursala Regională CF București, în favoarea pârâtului Guvernul României.

Împotriva sentinței civile nr. 185 din 11 octombrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A., fără să îl întemeieze în drept, solicitând admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosarul cauzei la data de 30 ianuarie 2023, intimata-intervenientă Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. a solicitat respingerea recursului, reiterând, în esență, apărările susținute în fața primei instanțe.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând, cu prioritate, în raport de dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată din oficiu, Înalta Curte constată că excepția în discuție este întemeiată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că potrivit art. 487 alin. (1) C. proc. civ., recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs, iar conform art. 489 alin. (1) din același act normativ, recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (3), care statuează că motivele de casare de ordine publică pot fi invocate și din oficiu de instanța de recurs, care însă este obligată să le pună în dezbaterea părților.

Astfel, deși există formal o declarație de recurs, nu se indică explicit, raportat la textul invocat, care sunt motivele de nelegalitate a hotărârii recurate, analiza de nelegalitate a hotărârii instanței de fond fiind astfel imposibil de realizat. În concret, cererea de recurs se limitează la reluarea în esență a conținutului cererii de chemare în judecată formulate în primă instanță, fără a se formula critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate.

Or, exprimarea nemulțumirii față de soluția pronunțată, fără indicarea unor motive concrete de nelegalitate care să poată fi analizate fie și prin prisma dispozițiilor art. 489 alin. (3) C. proc. civ., nu poate echivala cu motivarea recursului.

Înalta Curte constată că prin cererea de recurs nu au fost invocate niciunul dintre cazurile de casare prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. și nu se evidențiază care sunt motivele concrete de nelegalitate ce ar putea fi încadrate în unul dintre motivele limitativ și expres prevăzute de această normă.

Așa cum s-a arătat elocvent în practica judiciară, pe baza principiului echivalenței actelor juridice, motivarea recursului nu poate fi făcută prin trimitere la apărările de la fond, deoarece, fiind întocmite anterior pronunțării hotărârii atacate, ele reprezintă poziția părții față de drepturile și obligațiile în discuție, iar nu critici aduse unei hotărâri, care nu fusese încă pronunțată.

Mai mult, pentru a conduce la casarea hotărârii, recursul nu se poate limita la o simplă indicare de formă a textelor legale și la prezentarea circumstanțelor factuale ale cauzei, ci condiția legală a dezvoltării motivelor implică determinarea greșelilor anume imputate, o minimă argumentare a criticii în fapt și în drept, precum și indicarea probelor și raționamentelor pe care se bazează.

Înalta Curte reține că sunt date în competența instanței de control judiciar exclusiv chestiunile care țin de legalitatea soluției instanței de fond, iar în aceste condiții, instanța de recurs nu este îndreptățită a reanaliza probatoriul administrat, decât în măsura în care o astfel de analiză se impune prin prisma aplicării greșite de către instanța de fond a unor dispoziții legale, cum ar fi regulile procedurale referitoare la modalitatea de administrare a probatoriilor sau la forța probantă a unor asemenea mijloace administrate.

Conform art. 483 alin. (3) și (4) C. proc. civ. recursul este o cale extraordinară de atac menită să asaneze eventualele greșeli de judecată anume imputate de recurent prin prisma motivelor de casare expres și limitativ prevăzute de lege în art. 488 C. proc. civ., per a contrario, aspectele de fapt și critici în legătură cu stabilirea stării de fapt nu pot face obiectul recursului.

Înalta Curte constată că, în speță, prin cererea de recurs nu se formulează critici raportat la conținutul concret al hotărârii atacate. Această critică ar fi presupus, în primul rând, identificarea explicită a normei sau normelor de drept material aplicabile cauzei și apoi demonstrarea modului în care măsurile adoptate de instanța fondului încalcă sau reprezintă o greșită aplicare a acestor norme de drept material. Or, recursul nu reprezintă o cale de atac devolutivă, nefiind menit a corecta eventualele greșeli de apreciere a situației de fapt deduse judecății ori de valorificare a probatoriului administrat în cauză, instanța de recurs fiind competentă a verifica exclusiv încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material sau procesual.

Prin urmare, întrucât recurenta-reclamantă nu s-a conformat exigențelor impuse de dispozițiile legale mai sus menționate și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs într-unul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ. prin raportare la hotărârea recurată, Înalta Curte va aplica sancțiunea nulității recursului, în conformitate cu dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția nulității recursului, invocată din oficiu și va constata nul recursul declarat de reclamanta A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității, invocată din oficiu.

Constată nul recursul declarat de reclamanta A. împotriva sentinței civile nr. 185 din 11 octombrie 2022 a Curții de Apel Ploiești – secția de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 15 iunie 2023.