ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5334/2022

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Primul ciclu procesual

1.1 . Cererea de chemare în judecată

Prin cererea înregistrată inițial la 13.05.2015 la Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2015, reclamanta S.C. A. S.R.L. Brăila a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., Sucursala Regională de Căi Ferate Galați, Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. - Sucursala "Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF" Galați, obligarea Ministerului Transporturilor la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate în baza H.G. nr. 834/1991 pentru suprafața de teren pe care o deține în proprietate privată Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A. în Stația Port Brăila și obligarea Companiei Naționale de Căi Ferate "CFR" S.A. la efectuarea operațiunilor administrative în vederea eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate pentru Stația Port Brăila.

1.2. Hotărârea primei instanțe

Prin sentința nr. 289/2015 din 25.11.2015, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a acțiunii, invocate de pârâții Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., Sucursala Regională de Căi Ferate Galați și Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Galați și a respins acțiunea promovată de reclamanta S.C. "A." S.R.L. Brăila, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Transporturilor, Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A., Sucursala Regională de Căi Ferate Galați și Compania Națională de Căi Ferate C.F.R. S.A. – Sucursala Centrul Regional de Exploatare, Întreținere și Reparații CF Galați, ca nefondată.

1.3. Decizia pronunțată în recurs

Prin Decizia nr. 1779 din 4 mai 2018 pronunțată în calea de atac, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția contencios administrativ și fiscal a admis recursul și a casat sentința criticată cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanță.

Al doilea ciclu procesual

1.4. Hotărârea instanței de fond în rejudecare

Prin sentința civilă nr. 13 din 19 ianuarie 2021, Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

- respinge excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes a acțiunii, invocate de pârâtele Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București prin Sucursala Regională Căi Ferate Galați și Ministerul Transporturilor;

- respinge, ca fiind nefondată, acțiunea promovată de către reclamanta S.C. "A." S.R.L., în contradictoriu cu pârâții: Ministerul Transporturilor și Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București, prin Sucursala Regională de Căi Ferate Galați.

1.5. Calea de atac exercitată

Împotriva sentinței civile nr. 13 din 19 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal a declarat recurs reclamanta S.C. A. S.R.L., prin care a solicitat, admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii atacate și:

- în principal, trimiterea cauzei la instanța de fond în vederea rejudecării cererii de chemare în judecată;

- în subsidiar, rejudecarea cauzei și admiterea cererii de chemare în judecată astfel cum a fost formulată.

În drept, recurenta-reclamantă a invocat motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltarea recursului, reclamanta a invocat, în esență, următoarele critici:

- sentința atacată nu a analizat situația de fapt și nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată;

- sentința atacată cuprinde motive contradictorii și străine de natura cauzei;

- considerentele sunt în contradicție cu înscrisurile depuse la dosar de reclamantă și de pârâtă;

- sentința atacată a fost dată cu aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1, art. 4 și art. 5 din H.G. nr. 834/1991;

- instanța de fond nu a luat în considerare faptul că reclamanta este adjudecatar de bună credință al terenurilor în suprafață totală de 9.067 m

2

.

1.6 Apărările formulate în cauză

Intimata Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că emiterea certificatelor de atestare al dreptului de proprietate este o vocație si nu o obligație a societăților comerciale care fac obiectul H.G. nr. 834/1991.

Intimatul Ministerul Transporturilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică, având în vedere că terenul în litigiu a ieșit din patrimoniul intimatei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București și aceasta nu mai poate fi obligată la efectuarea procedurii prealabile emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului.

Recurenta a formulat răspunsuri la întâmpinare prin care a reiterat susținerile din cererea de recurs.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința atacată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L. este nefondat, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că sentința atacată cuprinde toate aceste elemente, instanța de fond arătând motivele pentru care a înlăturat susținerile recurentei-reclamante.

Astfel, instanța de fond a analizat pe larg motivele invocate de reclamantă în cererea de chemare în judecată și le-a înlăturat cu reținerea dispozițiilor legale incidente în cauză .

În jurisprudența Înaltei Curți s-a reținut în mod constant că instanța de judecată are posibilitatea de a-și însuși punctul de vedere al unei părți și argumentația care îl însoțește, cu condiția analizării și respingerii motivate a susținerilor celeilalte părți.

În jurisprudență și doctrină s-a mai reținut că judecătorul nu trebuie să răspundă în mod special tuturor argumentelor invocate de parte, fiind suficient ca din considerentele hotărârii să rezulte că a răspuns acestor argumente chiar în mod implicit.

În jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului s-a reținut că dispozițiile art. 6 par. 1 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale (dreptul la un proces echitabil) obligă instanțele să-și motivele hotărârile, dar nu se poate cere să se dea un răspuns detaliat la fiecare argument al unei părți (Hotărârea din 9 decembrie 1994, cauza Ruiz Torija versus Spania).

În baza probelor administrate, instanța de fond a reținut că reclamanta nu este îndreptățită să solicite obligarea pârâților la întocmirea documentației și emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu.

În jurisprudență s-a reținut că motivele sunt contradictorii atunci când din unele rezultă temeinicia pretențiilor deduse judecății, iar din altele netemeinicia acestora.

Existența unor erori materiale în considerentele sentinței atacate nu poate fi asimilată unei contradicții în cadrul considerentelor, în condițiile în care aceste erori nu afectează raționamentul logico-juridic care a stat la baza soluției instanței de fond.

Cu privire la susținerile recurentei-reclamante referitoare la faptul că prima instanță a interpretat eronat probele administrate în cauză, Înalta Curte reține că aprecierea probelor reprezintă atributul exclusiv al instanțelor de fond iar aceste susțineri nu reprezintă motive de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1 - pct. 8 C. proc. civ.

În consecință, contrar susținerilor recurentei, Înalta Curte constată că sentința atacată cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția adoptată, motive care nu sunt nici contradictorii și nici străine de natura cauzei.

"(...)

Art. 16.

Unitățile economice de stat, cu excepția celor care se constituie ca regii autonome, vor fi organizate sub formă de societăți pe acțiuni sau societăți cu răspundere limitată, în condițiile prevăzute de lege.

Art. 17.

Unitățile economice de interes republican se organizează ca societăți comerciale prin hotărâre a guvernului, iar cele de interes local, prin decizia organului administrației locale de stat.

(…)

Art. 19.

Inventarierea patrimoniului unităților economice de stat supuse transformării în societăți comerciale, precum și evaluarea și stabilirea capitalului societăților comerciale înființate pe această cale se fac în condițiile stabilite prin hotărâre a guvernului.

Art. 20.

Inițial, capitalul social al societăților comerciale constituite potrivit art. 17 este deținut integral de statul român sub formă de acțiuni sau părți sociale, în raport cu forma juridică a societății și va fi vărsat în întregime la data constituirii societății.

Bunurile din patrimoniul societății comerciale sunt proprietatea acesteia, cu excepția celor dobândite cu alt titlu (…) ".

În baza dispozițiilor H.G. nr. 834/1991 privind stabilirea și evaluarea unor terenuri deținute de societățile comerciale cu capital de stat:

"Art. 1.

Terenurile aflate în patrimoniul societăților comerciale cu capital de stat la data înființării acestora, necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate, se determină, pentru societățile comerciale înființate prin hotărâre a Guvernului, de către organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, iar pentru societățile comerciale înființate prin decizia organului administrației locale de stat, de către autoritatea administrativă publică județeană.

(…)

Art. 4.

(1) Terenurile disponibilizate ca urmare a aplicării prevederilor art. 1 aparțin proprietății private a comunelor, orașelor sau județelor și se constituie în "Fond special destinat realizării de investiții sau desfășurării unor activități economice", administrat de autoritățile administrației publice locale.

(2) Societățile comerciale prevăzute la art. 1 vor preda terenurile disponibilizate, care nu au făcut obiectul certificatului de atestare a dreptului de proprietate, consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului București sau consiliilor județene, după caz, pe bază de protocol, în termen de 30 de zile de la data eliberării certificatului de atestare a dreptului de proprietate.

(3) Terenurile disponibilizate, aflate în prezent în administrarea ministerelor sau a altor organe ale administrației publice centrale de specialitate, vor fi predate consiliilor locale, Consiliului General al Municipiului București sau consiliilor județene, după caz, în condițiile alin. (2), în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a prezentei hotărâri.

Art. 5.

Organele care, potrivit legii, îndeplinesc atribuțiile ministerului de resort, precum și autoritățile administrative publice județene vor elibera societăților comerciale certificate de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor, potrivit modelului stabilit de organele prevăzute la art. 2. Aceste certificate sunt supuse regimului de publicitate imobiliară (…) ".

Din interpretarea acestor dispoziții legale și infralegale rezultă că certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor poate fi eliberat doar la cererea societăților comerciale cu capital de stat înființate prin reorganizarea fostelor unități economice de stat, pentru terenurile aflate în patrimoniul acestora la data înființării acestora și care sunt necesare desfășurării activității conform obiectului lor de activitate.

Înalta Curte reține că pârâta Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București nu mai poate solicita eliberarea certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenurilor în suprafață totală de 9.067 m

2

deoarece aceste terenuri nu se mai află în patrimoniul pârâtei, ci în patrimoniul reclamantei în baza actelor de adjudecare din data de 10.10.2012 și din data de 23.11.2011 întocmite de Biroul Executorului Judecătoresc B. în dosarul de executare nr. 284/2009.

Având în vedere că terenurile în litigiu nu se mai află în patrimoniul pârâtei Compania Națională de Căi Ferate "C.F.R." S.A. București, este evident că aceste terenuri nu pot fi considerate ca fiind necesare desfășurării activității conform obiectului de activitate al pârâtei.

În consecință, nici pârâtul Ministerul Transporturilor nu poate fi obligat la eliberarea certificatului de atestare a dreptului de proprietate terenurile în suprafață totală de 9.067 m

2

, nefiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 1 și art. 5 alin. (1) din H.G. nr. 834/1991.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 4 din H.G. nr. 834/1991, invocate de reclamantă în cererea de recurs, nu sunt incidente în prezenta cauză.

În baza actelor de adjudecare, reclamanta are posibilitatea de a formula o acțiune în realizarea sau constatarea dreptului de proprietate asupra terenurilor în litigiu, după care poate solicita înscrierea acestui drept în cartea funciară, în condițiile prevăzute de art. 888 C. civ.

În jurisprudență și doctrină s-a reținut, în mod constant, că încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material intervine în următoarele situații:

- aplicarea unui text de lege străin situației de fapt reținute;

- extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică ori restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor acesteia;

- textului de lege aplicabil situației de fapt reținute i s-a dat o interpretare greșită;

- violarea unor principii generale de drept.

În concluzie, contrar susținerilor recurentei-reclamante, Înalta Curte constată că sentința atacată nu este dată cu greșita interpretare sau aplicare a dispozițiilor de drept material incidente în cauză.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta – reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 13 din 19 ianuarie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Galați – secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 10 noiembrie 2022.