ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4021/2025

Ședința publică din data de 18 septembrie 2025

Asupra conflictului negativ de competență;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată la data de 28.10.2024 pe rolul secției II-a civilă a Tribunalului Satu Mare, reclamanta Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Satu Mare prin Primar, a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța în cauză, să dispună anularea hotărârilor de consiliu local nr. 217/2020 și nr. 207/2021, a deciziei de impunere nr. x/30.08.2024, a raportului de inspecție fiscală nr. x/12.08.2024 precum și anularea și suspendarea executării titlului executoriu nr. x/14.10.2024 și a înscrisurilor care au stat la baza emiterii titlului executoriu.

Prin încheierea pronunțată în data de 8 aprilie 2025, instanța a dispus disjungerea capătului IV al cererii introductive, având ca obiect anularea și suspendarea executării titlului executoriu nr. x/14.10.2024.

2.1. Prin sentința nr. 159/2025 pronunțată de Tribunalul Satu Mare, secția II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția necompetenței materiale a tribunalului și a fost declinată competența de soluționare a acțiunii formulate de Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu U.A.T. Satu Mare prin Primar, în favoarea Tribunalului Cluj.

În motivarea acestei soluții, s-a reținut că potrivit normei de competență teritorială absolută prevăzută art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004, reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său.

In speță, se constată că reclamanta Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj are sediul în Cluj Napoca, astfel că, ținând seama de dispoziția legală anterior menționată, Tribunalul Satu Mare nu este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze prezentul litigiu.

2.2. Prin sentința nr. 1540 din data de 24 iunie 2025 pronunțată de Tribunalul Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale, s-a admis excepția excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Cluj, invocată de instanță, din oficiu, și a fost declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Satu Mare.

S-a constatat ivit conflictul negativ de competență, a fost suspendată din oficiu judecata și s-a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a pronunța această soluție, tribunalul a reținut norma de competență teritorială absolută prevăzută art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004, precum și definiția dată de art. 2 alin. (1) lit. b) autorității publice.

Tribunalul a reținut că în speță nu este incidentă norma prevăzută la art. 10 alin. (3), teza I, ci cea prevăzută la teza finală.

Astfel, Compania Națională de Căi Ferate "CFR" S.A., deși este organizată ca societate comercială, este asimilată unei autorități publice în sensul legii de contencios administrativ.

Potrivit art. 2 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 554/2004, sunt asimilate autorităților publice și persoanele juridice de drept privat care: au obținut statut de utilitate publică; sunt autorizate să presteze un serviciu public, în regim de putere publică.

CFR S.A. este o societate pe acțiuni deținută integral de statul român, sub autoritatea Ministerului Transporturilor, și prestează un serviciu public de interes național - administrarea infrastructurii feroviare. Activitatea sa este reglementată și supusă unui regim de putere publică, ceea ce îndeplinește condiția prevăzută de lege pentru a fi asimilată unei autorități publice în sensul contenciosului administrativ.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra conflictului negativ de competență

Înalta Curte, constatând îndeplinite condițiile prevăzute de art. 133 alin. (2), (13)4 și 135 alin. (1) din C. proc. civ., urmează a pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente pricinii.

Instanțele aflate în conflict s-au declarat necompetente din punct de vedere teritorial să soluționeze prezenta cauză, apreciind diferit asupra calității reclamantei de autoritate publică asimilată și, implicit asupra incidenței dispozițiilor art. 10 alin. (3) teza a II-a din Legea nr. 554/2004.

Obiectul prezentului demers judiciar îl reprezintă solicitarea reclamantei Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Satu Mare prin Primar privind anularea hotărârilor de consiliu local nr. 217/2020 și nr. 207/2021, a deciziei de impunere nr. x/30.08.2024 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/12.08.2024.

Înalta Curte reține că, potrivit art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004:

"Reclamantul persoană fizică sau juridică de drept privat se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul său. Reclamantul autoritate publică, instituție publică sau asimilată acestora se adresează exclusiv instanței de la domiciliul sau sediul pârâtului."

Chestiunea de drept care trebuie dezlegată în speță, pentru stabilirea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, constă în a analiza care dintre cele două părți litigante acționează în regim de putere publică în cadrul raportului juridic administrativ dedus judecății.

Din reglementarea art. 10 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 reiese că legiuitorul a avut în vedere două ipoteze și anume prima, în care reclamantul este o persoană fizică sau juridică de drept privat care se consideră vătămată de o autoritate publică și a doua, în care calitatea de reclamant o are o autoritate publică, o instituție publică sau asimilată acestora.

Prin urmare, norma de competența teritorială este edictată în favoarea părții din raportul juridic de drept material care nu are aceleași resurse pe care le are autoritatea publică, instituția publică sau asimilată acestora, acestea din urmă având, în esență, un avantaj net superior unei persoane fizice sau juridice de drept privat.

Analizând raportul juridic litigios născut între părțile prezentei cauze, Înalta Curte constată că, în prezentul litigiu, Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj nu acționează în regim de putere publică, pretențiile sale juridice derivând dintr-o presupusă vătămare produsă de un act administrativ emis de către o autoritate publică.

În concluzie, în raportul juridic de drept material dedus judecății în prezenta cauză sunt incidente dispozițiile art. 10 alin. (3) teza I din Legea nr. 554/2004.

Cum reclamanta Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj are sediul în Cluj Napoca, ținând seama de dispoziția legală anterior menționată, Înalta Curte apreciază că Tribunalul Cluj este competent din punct de vedere teritorial să soluționeze prezentul litigiu.

Temeiul legal al soluției adoptate asupra conflictului de competență

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Compania Națională de Căi Ferate S.A. - Sucursala Regională de Căi Ferate Cluj, în contradictoriu cu pârâta UAT Satu Mare prin Primar, în favoarea Tribunalului Cluj, secția mixtă de contencios administrativ și fiscal, conflicte de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 18 septembrie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.