ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3051/2023

Ședința publică din data de 7 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Procedura în fața primei instanțe

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, în contradictoriu cu pârâta UAT Orașul Ocna Sibiului a solicitat anularea contractului de finanțare nr. x din 18.10.2019 încheiat între Comisia Națională de Strategie și Prognoză și pârâta UAT Oraș Ocna Sibiului.

Intimatul U.A.T. Orașul Ocna Sibiului prin Primar a formulat întâmpinare și cerere reconvențională, fila x, prin care a solicitat, în temeiul art. 18 alin. (4) lit. c) din Legea nr. 554/2004, obligarea reclamantei, în cazul în care cererea ei de chemare în judecată va fi admisă, la plata sumei totale de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare tehnică și asistență tehnică din partea proiectantului (47.750,48 RON) și a serviciilor verificare tehnică documentații (2.380 RON), pe care le-a suportat în baza Contractul de finanțare nr. x/18.10.2019.

1.2. Hotărârea curții de apel

Curtea de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 10 pronunțată în 18 ianuarie 2022, a admis acțiunea principală formulată de reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și, în consecință, a anulat contractul de finanțare nr. x din 18.10.2019 încheiat între Comisia Națională de Strategie și Prognoză și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Ocna Sibiului.

Totodată, a admis acțiunea reconvențională formulată de pârâta - reclamantă Unitatea Administrativ - Teritorială Orașul Ocna Sibiului, în contradictoriu cu reclamantul - pârât Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației, și drept urmare, a obligat pe acesta din urmă să plătească pârâtei- reclamante suma de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii.

1.3. Calea de atac formulată în cauză

Împotriva sentinței civile nr. 10 pronunțată în 18 ianuarie 2022, a promovat recurs reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației în condițiile art. 493 C. proc. civ.

Recurentul-reclamant, criticând-o pentru nelegalitate pe temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea in parte a sentinței atacate și, în urma rejudecării, respingerea cererii reconvenționale ca neîntemeiată.

Recurentul reclamant a invocat printre motivele de recurs faptul că hotărârea atacată este în parte, nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, întrucât instanța de fond a nesocotit prevederile art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020, care a dispus în sensul preluării Programului de către MDLPA.

Se arată că în mod eronat a fost pronunțată soluția de obligare a instituției la plata către pârâta UAT Ocna Sibiului a contravalorii serviciilor ce i-au fost prestate acesteia din urma în temeiul unor contracte de achiziție publică încheiate pentru realizarea obiectivului de investiții "Modernizare străzi în orașul Ocna Sibiului, str. x, str. x, str. x, str. x, str. x și str. x", finanțat în baza contractului de finanțare nr. x/18.10.2019, încheiat între CNSP și UAT Ocna Sibiului, în cadrul Programului de finanțare a investițiilor pentru modernizarea și dezvoltarea stațiunilor balneare.

În opinia recurentului, trebuie avut în vedere faptul că programul a fost preluat de MDLPA de la Comisia Națională de Strategie si Prognoză, în baza art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, sub denumirea "Programul pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurii balneare", MDLPA purtând răspundere doar după data preluării,

Din această perspectivă, nu se poate reține că MDLPA poartă culpa nelegalei întocmiri a contractului de finanțare, deoarece, din toate probele administrate în cauză, s-a reținut că acțiunea ilicită de a încheia contractul de finanțare, fără avizele necesare potrivit legii pentru încheierea sa valabilă, aparține reprezentanților Comisiei Naționale de Strategie si Prognoză, și nu instituției noastre.

În concluzie, cererea reconvențională nu poate fi primită în temeiul răspunderii contractuale, deoarece prejudiciul nu a fost produs de nerespectarea de către MDLPA a unor obligații contractuale, ci pe răspunderea civilă delictuală a CNSP, deoarece prejudiciul a fost cauzat de o faptă ilicită a reprezentanților acesteia, fapta constând în omisiunea, cu vinovăție, de a supune proiectul de act adițional controlului de legalitate și controlului financiar preventiv, anterior semnării acestuia de către ordonatorul de credite, respectiv președintele CNSP.

Drept urmare, nu poate fi reținută culpa instituției recurente ca generator al prejudiciului pretins de către UAT Ocnele Sibiului. Prevederile art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020, care dispun în sensul preluării Programului de către MDLPA, au legitimat formularea acțiunii în anulare a contractului de finanțare.

1.4. Apărările formulate in cauză

Intimata-pârâtă UAT Orașul Ocna Sibiului a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

În acest sens, a arătat că Contractul de finanțare nr. x/18.10.2019 a făcut obiectul verificărilor de specialitate, fiind încheiat în baza Hotărârii nr. 1/05.09.2019 a Comisiei de lucru "Modernizarea și dezvoltarea stațiunilor balneare", comisie de lucru numită în baza Ordinului nr. 245/02.08.2019 a președintelui Comisiei Naționale de Strategie și Prognoza.

Comisia de lucru, formată din specialiști, și-a desfășurat activitatea în cadrul celor 4 reuniuni de lucru, în urma cărora a încheiat cele 4 procese-verbale, depuse de reclamanta la dosar, mai puțin Procesul-verbal nr. x, prin care au concluzionat că se poate adopta Hotărârea nr. 1/05.09.2019 .

În consecință, contrar celor susținute de recurenta-reclamanta, Contractul de finanțare nr. x/18.10.2019 nu s-a încheiat doar pe răspunderea (semnătura) ordonatorului de credite, ci urmare a concluziilor specialiștilor, inclusiv juriști.

Mai mult decât atât, reclamanta avea obligația să depună toate diligențele pentru a verifica legalitatea Contractului de finanțare nr. x/18.10.2019, pe care l-a preluat prin respectivul protocol și să refuze preluarea lui în situația în care ar fi reținut motivele de nulitate absolută pe care le invocă prin prezenta acțiune, cu atât mai mult cu cât, prin Adresa nr. x NCS/09.03.2020, depusă de reclamantă la dosarul cauzei, Comisia Națională de Strategie și Prognoza i-a adus la cunoștință respectivele aspecte.

II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Analizând recursul exercitat de către recurentul reclamant Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, prin prisma dispozițiilor legale relevante, Înalta Curte constată caracterul nefondat al acestuia, pentru considerentele ce vor succede:

În prealabil, Înalta Curte constată că prin criticile de recurs formulate, recurentul procedează la reiterarea aspectelor invocate în fața instanței de fond, cărora li s-a răspuns în mod corect în considerentele hotărârii recurate, condiții în care nu va relua argumentele expuse de judecătorul fondului, ci se va limita doar la analiza criticilor care se circumscriu unor veritabile motive de recurs.

Sub aspectul circumstanțelor cauzei, Înalta Curte reține că între Comisia Națională de Strategie și Prognoză și pârâta UAT Oraș Ocna Sibiului a fost încheiat contractul de finanțare nr. x/18.10.2019 în baza căruia, Comisia Națională de Strategie și Prognoză, în calitate de finanțator, acordă o finanțare în valoare maximă de 2.922.064 RON beneficiarului pentru realizarea proiectului de investiții "Modernizare străzi în orașul Ocna Sibiului: str. x, str. x, str. x, str. x, str. x și str. x", în baza prevederilor O.U.G. nr. 114/2018 privind instituirea unor măsuri în domeniul investițiilor publice și a unor măsuri fiscal bugetare, modificarea și completarea unor acte normative și prorogarea unor termene, cu modificările și completările ulterioare.

Este de menționat că ulterior încheierii acestui contract, la data de 06.01.2020 a fost adoptată O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative.

Astfel, odată cu adoptarea O.U.G. nr. 1/2020 privind unele măsuri fiscal-bugetare și pentru modificarea și completarea unor acte normative, în conformitate cu prevederile art. XXII din O.U.G. nr. 1/2020: " La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență, Programul de finanțare a investițiilor pentru modernizarea și dezvoltarea stațiunilor balneare se modifică în Programul pentru modernizarea și dezvoltarea infrastructurii balneare și se transferă, împreună cu bugetul aferent, de la Comisia Națională de Strategie și Prognoză la Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației."

Curtea observă că potrivit dispozițiilor art. XX alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2020 Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației se subrogă în toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză pentru Fondul de Dezvoltare și Investiții.

Prin prezenta cerere, reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației a solicitat anularea contractului de finanțare enunțat anterior (încheiat în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 114/2018 și a Hotărârii nr. 1/05.09.2019 a Comisiei "Modernizarea și dezvoltarea stațiunilor balneare") motivat în esență de faptul că actul nu poartă nici viza departamentului juridic al Comisiei (autorizarea legală) și nici viza de control financiar preventiv (autorizarea bugetară) și în plus, sumele aferente contractului nici nu au fost prevăzute în bugetul Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză, întrucât Direcția Economică neprimind acest contract, nu a procedat la deschiderea creditelor de angajament.

În speță, prima instanță a apreciat, în conformitate cu prevederile art. 18 alin. (4) lit. a) din legea nr. 554/2004, că pentru anularea unui contract administrativ în tot sau în parte, trebuie să verifice în primul rând îndeplinirea condițiilor de validitate pe care trebuie să le îndeplinească orice act juridic civil, în cazul contractelor de drept public nefăcându-se însă distincție între nulitatea relativă și absolută.

Drept urmare, a constatat că, contractul administrativ încheiat în cauză nu îndeplinește condițiile ad validitatem cerute de lege pentru încheierea valabilă a acestuia, fiind lovit de nulitate sens în care a admis acțiunea principală formulată de reclamantul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației și, în consecință, a anulat contractul de finanțare nr. x din 18.10.2019 încheiat între Comisia Națională de Strategie și Prognoză și pârâta Unitatea Administrativ Teritorială Orașul Ocna Sibiului.

Referitor la cererea reconvențională formulată în cauză de către reclamanta -pârâta Unitatea Administrativ - Teritorială Orașul Ocna Sibiului prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata sumei de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare tehnică și asistență tehnică din partea proiectantului (47.750,48 RON) și a serviciilor verificare tehnică documentații (2.380 RON), pe care le-a suportat în baza Contractul de finanțare nr. x/18.10.2019, instanța a reținut că, contractul în discuție nu a fost valabil încheiat, iar reclamantul nu se poate prevala de propria culpă pentru a se dispune respingerea ca nefondată a acțiunii reconvenționale.

Prin recursul declarat împotriva 10 din 18 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Alba Iulia, sub aspectul admiterii cererii reconvenționale și a obligației de plată către pârâta-reclamantă a sumei de 50.130,48 RON, reprezentând contravaloare prestări servicii, s-a susținut că nu se poate reține că MDLPA poartă culpa nelegalei întocmiri a contractului de finanțare, deoarece din toate probele administrate în cauză s-a reținut că acțiunea ilicită de a încheia contractul de finanțare fără avizele necesare potrivit legii pentru încheierea sa valabilă aparține reprezentanților Comisiei Naționale de Strategie si Prognoză, și nu instituției recurente.

Având în vedere că exercitarea controlului judiciar în recurs presupune verificarea legalității hotărârii supuse controlului judiciar în limita criticilor de nelegalitate subsumate motivelor prevăzute de art. 488 C. proc. civ., Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că, nu este fondată nicio critică și ignoră atât temeiul juridic invocat prin cererea de chemare în judecată, cât și considerentele explicite ale instanței de fond care au arătat pe larg contextul în care a fost promovată cererea de chemare în judecată, dar și împrejurarea că, contractul de finanțare preluat trebuia să îndeplinească prevederile Normelor metodologice privind ordonanțarea și plata cheltuielilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul nr. 1792/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare etapă a execuției bugetare.

De aceea, este corectă aprecierea instanței de fond în sensul că reclamantul poartă culpa nelegalei întocmiri contractului, aspect întărit de altfel și prin formularea acțiunii principale prin care el însuși solicită anularea contractului, consecvent cu cele deja reținute, instanța reține că reclamantul nu se poate prevala de propria culpă pentru a se dispune respingerea ca nefondată a acțiunii reconvenționale.

Or, procedurile aplicabile în cazul încheierii unor contracte de finanțare cu impact asupra fondurilor publice trebuie să se conformeze Normelor metodologice privind ordonanțarea și plata cheltuielilor publice, precum și organizarea, evidența și raportarea angajamentelor bugetare și legale, aprobate prin Ordinul nr. 1792/2002, cu modificările și completările ulterioare, pentru fiecare etapă a execuției bugetare, indiferent de concluziile Comisiei de lucru.

Aplicând aceste principii legale la cauza dedusă judecății, nu se poate susține că la momentul preluării acestui program de către recurentul MDLPA că în bugetul programului nu existau credite bugetare disponibile, aceste împrejurări neprezentând relevanță sub aspectul temeiniciei cererii reconvenționale, atâta timp cât pârâta a acționat cu bună - credință în executarea contractului de finanțare și a angajat cheltuieli în vederea implementării acestuia, conform dovezilor administrate în cauză.

Mai mult decât atât, nu se pot reține susținerile recurentului cu privire la încălcarea de către instanță a dispozițiilor art. XX alin. (2) din O.U.G. nr. 1/2020, în condițiile în care se prevede în mod expres că Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației se subrogă în toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale de Strategie și Prognoză pentru Fondul de Dezvoltare și Investiții

În consecință, cum izvorul material al nulității contractului de finanțare a fost lipsa verificărilor de specialitate, respectiv viza departamentului juridic cât și viza de control financiar preventiv a unei instituții publice care angajează operațiuni cu impact financiar asupra fondurilor publice, condiții cerute de lege ad validitatem pentru încheierea valabilă a unui contract administrativ, nu se poate admite teza susținută de recurent, ce constituie principalul motiv de recurs.

Nu în ultimul rând, subrogarea recurentei în toate drepturile și obligațiile Comisiei Naționale de Sinteza si Prognoza (CNSP) se face, atât în ce privește Fondul de Dezvoltare si Investiții, cât și în ce privește Programul pentru modernizarea si dezvoltarea infrastructurii balneare, denumire sub care, în temeiul art. XXII din O.U.G nr. 1/2020, a fost preluat vechiul program prevăzut de O.U.G. nr. 114/2018, respectiv, Programul de finanțare a investițiilor pentru modernizarea si dezvoltarea stațiunilor balneare.

Reținând caracterul nefondat al criticilor menționate și împrejurarea că celelalte susțineri ale recurentului-reclamant nu se subsumează unor veritabile critici de nelegalitate, Înalta Curte va respinge, recursul declarat, ca nefondat.

III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia

În baza dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 alin. (1) raportat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va menține ca legală și temeinică sentința instanței de fond, urmând să respingă ca nefondat recursul.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de reclamantul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației împotriva sentinței nr. 10 din 18 ianuarie 2022 a Curții de Apel Alba Iulia, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 7 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.