ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2907/2023

Ședința publică din data de 30 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. a formulat plângere împotriva pârâtului Ministerul Sănătății, arătând că acesta i-a ignorat cererea pe care a formulat-o la data de 18.01.2021, fiind astfel prejudiciată și vătămată ca salariat atât în ceea ce privește locul de muncă, practicarea profesiei de asistent medical reglementată prin Legea nr. 200/2004 și H.G. nr. 144/2010, cât și referitor la asigurarea securității și sănătății în muncă.

Prin sentința nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022Curtea de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele:

A respins excepțiile lipsei de obiect, inadmisibilității și lipsei calității procesual pasive ca neîntemeiate.

A admis acțiunea promovată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Sănătății.

A obligat pârâtul să răspundă reclamantei la petiția formulată în data de 18.01.2021, înregistrată la pârât sub nr. CCM 89/26.01.2021.

A obligat pârâtul să plătească reclamantei suma de 50 de RON reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Ministerul Sănătății în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. recurentul arată că motivarea sentinței este insuficientă, întemeiată doar pe o parte din prevederile legale incidente, fară a aplica aceste prevederi la situația de fapt, existând astfel contradicție între textele de lege indicate și soluția dată.

Instanța de fond a justificat respingerea excepției lipsei calității procesuale pasive, inadmisibilității și a lipsei de obiect reținând că Ministerul sănătății justifică calitatea procesuală pasivă fiind instituția căreia reclamanata s-a adresat.

Or, în speță, Ministerul Sănătății nu are calitate procesuală pasivă cu privire la constatatrea stării de discriminare, reclamanta se poarte adresa CNCD, corpul de control nu are atribuții în a dispune măsuri în ceea ce privește discriminarea la locul de muncă.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. recurentul arată că potrivit H.G. nr. 529/2010 Consiliul Județean Neamț este singura instituție publică care poate dispune măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate în legătură cu domeniile menționate de reclamantă.

Între reclamantă și Ministerul Sănătății nu există raporturi juridice de serviciu sau de muncă, în concluzie Ministerul Sănătății nu are aclitate procesuală pasivă în prezenta cauză.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare solicitând respingerea recursului ca nefondat.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată următoarele:

În data de 18.01.2021 reclamanta A. s-a adresat pârâtului Ministerul Sănătății cu o petiție înregistrată la pârât sub nr. Reg 1/2384/21.01.2021, CCM 89/26.01.202, prin care aducea la cunoștința ministrului disfuncționalitățile pe care le-a constatat în cadrul Spitalului Județean de Urgență Neamț, locul său de muncă.

Prin adresa nr. x/25.05.2021, pârâtul a redirecționat petiția reclamantei către Consiliul Județean Neamț, solicitând comunicarea unui răspuns la verificările efectuate atât petentei, cât și Ministerului Sănătății.

Prin cererea introductivă de instanță, reclamanta a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Sănătății solicitând instanței obligarea pârâtului să îi răspundă la petiția formulată în data de 18.01.2021, învederând împrejurarea că,,... este hărțuită la locul de muncă, prin caracterul său sistematic și investigarea personalului de către conducerea laboratorului".

În ceea ce privește motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. ("când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei"), instanța de control judiciar verificând conținutul sentinței atacate constată că chiar dacă în motivarea hotărârii judecătorești nu se regăsesc literal toate susținerile invocate, sentința nu este susceptibilă de a fi reformată prin prisma motivului de recurs cercetat; prima instanță a analizat legalitatea actelor administrative contestate raportat la motivele invocate prin cererea de chemare în judecată.

Așadar, Înalta Curte va respinge acest motiv de recurs ca nefondat.

În ceea ce privește motivul de casare întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte îl va aprecia ca fondat în raport de criticile cuprinse în cererea de recurs formulată de recurentul pârât.

Astfel, prima instanță a considerat în mod greșit că în conformitate cu prevederile H. G. nr. 144/2010 din 23 februarie 2010 privind organizarea și funcționarea Ministerului Sănătății și cu dispozițiile Ordonanței nr. 18 din 24 august 2011 pentru stabilirea măsurilor privind verificarea și controlul unităților sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătății și instituțiile din subordinea acestuia, Ministerul Sănătății are competențe de verificare și control, prin control înțelegându-se "orice formă de control efectuat din dispoziția ministrului sănătății în unitățile sanitare publice și private, prin personalul împuternicit, pentru verificarea conformității cu legislația în vigoare specifică fiecărui domeniu de activitate;" și a obligat pârâtul să răspundă reclamantei la petiția formulată în data de 18.01.2021.

Potrivit H.G. nr 529/2010pentru aprobarea menținerii managementului asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale care au desfășurat faze-pilot, precum și a Listei unităților sanitare publice cu paturi pentru care se menține managementul asistenței medicale la autoritățile administrației publice locale și la Primăria Municipiului București și a Listei unităților sanitare publice cu paturi pentru care se transferă managementul asistenței medicale către autoritățile administrației publice locale și către Primăria Municipiului București, cu modificările și completările ulterioare, la poziția 241 din Anexa 2, Spitalul Județean de Urgență Piatra - Neamț este în subordinea Consiliului Județean Neamț.

Consiliul Județen Neamț are autoritate de verificare și control asupra domeniilor economic, resurse umane, normare, organizare și salarizare și este singura instituție publică care poate dispune măsuri pentru remedierea deficiențelor constatate în legătură cu domeniile reclamate de recurentă.

Dincolo de aceste aspecte, Înalta Curte arată că verificarea aspectelor privind securitatea și sănătatea în muncă având ca izvor contractul individual de muncă încheiat între reclamantă și pârât nu este de competența Ministerului Sănătății, potrivit dispozițiilor art. art. 266 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de munca prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod".

Față de raportul juridic dedus judecății. Ministerul Sănătății este terță persoană, având în vedere că raporturile de muncă au luat naștere între angajatorul pârât Spialul Județean de Urgență Piatra Neamț și salariata reclamantă.

Față de împrejurarea că reclamanta și-a întemeiat petiția pe dispozițiile O.G. nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, pârâtul Ministerul Sănătății nu are nicio competență cu privire la constatarea unei stări de discriminare, reclamanta putându-se adresa Consiliului Național pentru Combaterea Discriminării.

În baza O.G. nr. 18/2011 pentru stabilirea măsurilor privind verificarea și controlul unităților sanitare cu paturi de către Ministerul Sănătății și instituțiile din subordinea acestuia, Ministrul Sănătății poate desfășura activități de control la unitățile sanitare pe care nu le are în subordine numai în condițiile desemnării în comisia de control a unor reprezentanți ai ministerelor și ai instituțiilor cu rețea sanitară proprie implicate în vederea constituirii unei comisii mixte de control, astfel cum dispune art. 3 alin. (1) din ordonanța antemenționată.

Însă chiar și în contextul desfășurării unei acțiuni de control la Spitalul Județean de Urgență Piatra - Neamț, locul de muncă al recurentei, Ministrul Sănătății nu ar avea competența legală de a dispune măsuri în privința aspectelor semnalate de reclamanta A. prin sesizarea înregistrată sub nr. x/22.01.2021, Regl/2384/21.01.2021, CCM 89/26.01.2021 și care vizează aspecte legate de agresarea fizică, sechestrare, hărțuire discriminare, mediul de lucru ostil, modalitate de organizare a laboratorului, activitatea de resurse umane, neînțelegerile cu colegii de laborator, schimabarea de la un compartiment la altul, ci doar ar putea formula anumite recomandări în domeniul resurselor umane, normare, organizare si salarizare, care au statutul unor propuneri, fără caracter de obligativitate, în conformitate cu prevederile art. 4 alin. (6) din O.G. nr. 18/2011.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 și art. 497 teza I din C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte va dispune admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Sănătății împotriva sentinței nr. 3/2022 din 21 ianuarie 2022 a Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și în rejudecare:

Respinge acțiunea ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 30 mai 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.