ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2374/2023

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 05.10.2022, reclamantul A. a solicitat, în temeiul art. 1064 C. proc. civ., restituirea cauțiunii în valoare de 14.756,41 de RON consemnată in dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ si Fiscal, având ca obiect suspendarea executării Deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, până la soluționarea cererii de anulare a actului administrativ, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018

Hotărârea instanței de fond Prin încheierea din 18 noiembrie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea promovată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov și a dispus eliberarea către petent a cauțiunii în cuantum de 14.756,41 de RON depuse la dispoziția Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal pentru dosarul inițial nr. x/2017, potrivit recipisei nr. x/15.06.2017.

Recursul exercitat în cauză Împotriva încheierii a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii, rejudecarea cererii reclamantului și respingerea acesteia ca neîntemeiată. În motivarea recursului s-a arătat că prin cererea de chemare în judecată, reclamantul a solicitat restituirea cauțiunii în valoare de 14.756,41 RON consemnată în dosarul nr. x/2017 al Curții de Apel Bucuresti, având ca obiect suspendarea executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, până la soluționarea cererii de anulare a actului administrativ, cerere ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2018 Prin sentința civilă nr. 2948/14.07.2017 pronunțată în dosarul nr. x/2017, Curtea de Apel Bucuresti a respins cererea de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017. Prin decizia civilă nr. 899/21.02.2019, I.C.C.J. a admis recursul reclamantului, a casat sentința cu trimitere spre rejudecare, iar în rejudecare, prin sentința nr. 489/26.06.2020, prima instanță a admis în parte cererea de chemare în judecată, dispunând suspendarea parțială a executării deciziei de impunere până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ și a respins în rest cererea, ca rămasă fără obiect. A apreciat recurenta că în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. 1064 C. proc. civ., ci prevederile art. 720 alin. (6) C. proc. civ., conform cărora "Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situatie în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare a acestei sume", astfel încât prima instanță a admis în mod nelegal cererea reclamantului de restituire a cauțiunii consemnate.

Apărările formulate de intimat Intimatul-pârât A. a depus note scrise, solicitând, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prima instanță a fost învestită cu soluționarea cererii intimatului-reclamant de restituire a cauțiunii stabilite și consemnate, conform prevederilor art. 278 alin. (2) din Legea nr. 207/2015 privind Codul fiscal, pentru soluționarea cererii de suspendare a executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2017 al Curții de Apel București. Dosarul anterior menționat a parcurs două cicluri procesuale, fiind reînregistrat sub nr. x/2020 și soluționat definitiv prin sentința civilă nr. 489/26.06.2020 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată și, în temeiul art. 14 din Legea nr. 554/2004, suspendării parțiale a executării deciziei de impunere nr. x/05.05.2017, în privința sumelor de 769.370 de RON reprezentând TVA stabilită suplimentar în urma reverificării perioadei 01.04.2012-31.08.2014 și, respectiv, 26.354 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar pentru contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.05.2016, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ și respingerii în rest a cererii, ca rămasă fără obiect. Prin decizia civilă nr. 2468/15.04.2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a constatat nul recursul declarat de D.G.R.F.P.B. - Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov împotriva sentinței civile nr. 489/26.06.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal. De asemenea, acțiunea în anularea actului administrativ-fiscal, până la soluționarea căreia a fost suspendată executarea, a fost soluționată definitiv prin decizia civilă nr. 5986/02.12.2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018. Fiind învestită cu soluționarea recursului declarat de pârâtă împotriva soluției de admitere a cererii reclamantului de restituire a cauțiunii, Înalta Curte reține că depunerea unei cauțiuni a fost instituită de către legiuitor ca o condiție prealabilă pentru soluționarea cererii de suspendare a executării actului administrativ-fiscal și nu are rolul de a garanta plata debitului instituit prin decizia de impunere, pentru conservarea patrimoniului debitorului și indisponibilizarea bunurilor acestuia autoritățile fiscale dispunând de alte mijloace procesuale reglementate de lege. Dispozițiile art. 720 alin. (6) C. proc. civ. invocate de recurentă statuează că " Atunci când contestația a fost respinsă, suma reprezentând cauțiunea depusă rămâne indisponibilizată, urmând a servi la acoperirea creanțelor arătate la alin. (3) sau a celor stabilite prin titlul executoriu, după caz, situație în care se va comunica executorului și recipisa de consemnare a acestei sume ." Înalta Curte constată, însă, că aceste prevederi nu sunt aplicabile cauzei întrucât obiectul cererii de chemare în judecată nu a fost o contestație la executare silită fiscală conform art. 260 și următoarele din Legea nr. 207/2015 sau o contestație la executare silită în sensul art. 712 și următoarele C. proc. civ., ci o acțiune prin care s-a solicitat suspendarea executării unui act administrativ fiscal în temeiul dispozițiilor art. 278 din Legea nr. 207/2015 și art. 14 din Legea nr. 554/2004. Regimul juridic al acestor cereri este, în mod evident, diferit, astfel încât cererilor de restituire a cauțiunii le sunt aplicabile dispozițiile generale din C. proc. civ., respectiv art. 1064, neavând relevanță împrejurarea că titlurile de creanță a căror suspendare se solicită devin și titluri executorii fiscale, în condițiile în care Legea nr. 207/2015 prevede căi procedurale distincte. Potrivit dispozițiilor art. 1064 C. proc. civ. "(1) Cauțiunea depusă se va restitui, la cerere, după soluționarea prin hotărâre definitivă a procesului în legătură cu care s-a stabilit cauțiunea, respectiv după încetarea efectelor măsurii pentru care aceasta s-a depus. (2) Cauțiunea se restituie celui care a depus-o în măsura în care asupra acesteia cel îndreptățit nu a formulat cerere pentru plata despăgubirii cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii sau, după caz, de la data încetării efectelor măsurii, prevăzute la alin. (1). Cu toate acestea, cauțiunea se restituie de îndată dacă partea interesată declară în mod expres că nu urmărește obligarea celui care a depus-o la despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin încuviințarea măsurii pentru care aceasta s-a depus ." În contextul anterior expus, Înalta Curte constată că în mod corect prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de dispozițiile art. 1064 C. proc. civ. pentru admiterea cererii de restituire a cauțiunii consemnată de intimatul-reclamant în dosarul nr. x/2017, câtă vreme procesul în legătură cu care a fost stabilită cauțiunea a fost soluționat definitiv, iar recurenta-pârâtă nu a făcut dovada că ar fi formulat o cerere pentru plata despăgubirii eventual cuvenite până la împlinirea unui termen de 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii de soluționare a cererii de suspendare a actului administrativ-fiscal. Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu este rezultatul unei interpretări eronate a normelor de drept material și nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.