ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2468/2021

Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 13.06.2017 pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, suspendarea executării Deciziei de impunere nr. IFG-AIF 1902/05.05.2017.

Primul ciclu procesual Prin sentința nr. 2948 din 14 iulie 2017, Curtea de Apel, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov, ca neîntemeiată. Împotriva sentinței civile nr. 2948 din 14 iulie 2017, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, a declarat recurs reclamantul A., iar prin Decizia nr. 899 din 21 februarie 2019, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2017, s-a admis recursul declarat de A. împotriva sentinței civile nr. 2948 din 14 iulie 2017 a Curții de Apel București, secția a -VIII-a contencios administrativ și fiscal și s-a casat sentința recurată, cauza fiind trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe. În rejudecare, dosarul a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal sub ne. 2339/2/2020.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 489 din 26 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ilfov și s-a dispus suspendarea parțială a executării deciziei de impunere nr. IFG-AIF 1902/05.05.2017, în privința sumelor de 769.370 RON reprezentând TVA stabilită suplimentar în urma reverificării perioadei 01.04.2012-31.08.2014 și, respectiv, 26.354 RON, reprezentând TVA stabilită suplimentar pentru contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/16.05.2016, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea actului administrativ. De asemenea, s-a respins în rest cererea, ca rămasă fără obiect.

Cererea de recurs Împotriva sentinței civile nr. 489 din 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, solicitând admiterea recursului și schimbarea în tot a sentinței atacate în sensul respingerii cererii de suspendare a executării, ca netemeinică și nelegală. Recurenta-pârâtă arată că sentința recurată este pronunțată cu interpretarea greșită a actului juridic dedus judecății, prezentând la nivel teoretic condițiile de admisibilitate pentru suspendarea executării actului administrativ. În esență, recurenta-pârâtă susține că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile cazului bine justificat și pagubei iminente, astfel cum au fost avute în vedere de către legiuitor la art. 14 din Legea nr. 554/2004.

Apărările intimatului-reclamant Intimatul - reclamant A. a formulat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și menținerea sentinței recurate. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nul. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ.: "(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat". Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ. prevede că: "Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs." Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ.: "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ.: "Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488." În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.: "Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ. În speță, examinând cererea de recurs formulată de către pârâta Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, Înalta Curte constată că acesta nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât reprezintă o redare fidelă a întâmpinării depuse în fața instanței de fond în dosarul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal nr. 4494/2/2017, în primul ciclu procesual, înainte de casarea cu trimitere spre rejudecare . Faptul că recurenta-pârâtă a relevat că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății nu este în măsură să suplinească motivarea cererii de recurs, câtă vreme nu a arătat modalitatea în care actul juridic a fost interpretat greșit și textele de lege încălcate. Dincolo de acest aspect, se constată că prin cererea de recurs se face o analiză teoretică a condițiilor de admisibilitate a cererii de suspendare a executării, fără a se raporta la situația din speță și fără a fi relevate critici concrete, care să poată fi încadrate în vreunul dintre motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. Astfel fiind, recurenta-pârâtă nu a formulat niciun fel de critici cu privire la aspectele reținute de către prima instanță drept considerente ale sentinței recurate și nu a arătat argumentele concrete pentru care apreciază că soluția primei instanțe este greșită. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea. Recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De aceea, nici simpla indicare formală a încadrării recursului într-unul dintre motivele de casare prevăzute de acest text de lege nu este suficientă pentru a se considera îndeplinită condiția motivării recursului, atât timp cât criticile expuse nu pot fi încadrate în motivele de casare prevăzute de lege. Deoarece recurenta-pârâtă nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul de față. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va constata nul recursul declarat de Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice București, în reprezentarea Administrației Județene a Finanțelor Publice Ilfov, împotriva sentinței civile nr. 489 din 26 iunie 2020 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.