ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2365/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Ialomița la data de 24.08.2020, reclamantul A. a solicitat în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița să se dispună obligarea pârâtei la emiterea deciziei de anulare a obligațiilor fiscale stabilite prin decizia de impunere nr. x/29.07.2014, referitoare la T.V.A. și accesorii, în valoare totală de 115.243 RON și restituirea sumelor încasate, cu accesoriile aferente acestora. Reclamantul a arătat că obligațiile fiscale stabilite prin decizia de impunere se circumscriu prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018, fiind vorba despre activități agricole care au generat venituri, astfel că organul fiscal teritorial a considerat că trebuia să colecteze și să achite T.V.A.

Prin sentința civilă nr. 314/F/22.03.2021 Tribunalul Ialomița, secția Civilă a admis acțiunea, a obligat pârâta să emită decizie de anulare a obligațiilor fiscale stabilite prin Decizia de impunere nr. x/29.07.2014 emisă de Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița și să restituie reclamantului sumele achitate în baza deciziei de impunerea nr. 402154/29.07.2014, precum și să achite suma de 300 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs D.G.R.F.P. Ploiești - A.J.F.P. Ialomița întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., calea de atac astfel promovată fiind înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub același număr de dosar x/2020

La termenul din data de 29 noiembrie 2021, în temeiul dispozițiilor art. 400 C. proc. civ., instanța de recurs a dispus repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării sesizării din oficiu a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018.

Prin încheierea din 21 martie 2022 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:

"Sesizează Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018.

În baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., suspendă judecata recursului formulat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița împotriva sentinței civile nr. 314/F/22.03.2021, pronunțată de Tribunalul Ialomița, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul-reclamant A., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate."

Împotriva încheierii a declarat recurs A., criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea acesteia și reluarea judecății căii de atac .

În motivarea recursului s-a arătat că excepția de neconstituționalitate a fost invocată din oficiu de către instanță, iar aceasta, deși nicio parte nu a solicitat, a considerat că este necesar să suspende soluționarea recursului, în baza art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., apreciind că dezlegarea pricinii depinde de existența sau inexistența unui drept care face obiectul judecății.

Soluția curții de apel este nelegală dintr-o dublă perspectivă. În primul rând, motivul de suspendare este unul facultativ și doar părțile l-ar fi putut invoca, instanța neavând această posibilitate. În al doilea rând, în cauză nu sunt incidente dispozițiile art. art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., întrucât nu era vorba despre existența sau inexistența unui drept, ci doar despre interpretarea și aplicarea unei norme juridice considerată neclară. Instanța de recurs trebuia să aibă în vedere și dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., care reglementează cazul de revizuire a unei hotărâri judecătorești atunci când Curtea Constituțională se pronunță cu privire la neconstituționalitatea unui text de lege, părțile litigante având acces la calea extraordinară de atac dacă s-ar considera vătămate prin hotărârea instanței de recurs.

Adoptând această soluție a suspendării judecății recursului, în contextul în care practica judiciară, cel puțin la nivelul Curții de Apel București, este unanimă, în sensul admiterii cererilor formulate în baza art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, fiind vorba doar despre o chestiune de interpretare a legii. Soluția astfel pronunțată creează un dezavantaj recurentului, care este nevoit să aștepte o perioadă de 3-4 ani până la pronunțarea Curții Constituționale asupra excepției cu care a fost învestită.

Deși a fost legal citată, intimata Administrația Județeană a Finanțelor Publice Ialomița nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în cauză.

Examinând încheierea atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., "instanța poate suspenda judecata: 1. când dezlegarea cauzei depinde, în tot sau în parte, de existența ori inexistența unui drept care face obiectul unei alte judecăți".

Textul reglementează unul dintre cazurile de suspendare facultativă a judecății și se referă la chestiuni prealabile, care pot avea o influență asupra dreptului dedus în justiție.

În prezenta cauză, Curtea de Apel București a dispus suspendarea judecății recursului, în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., până la soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 3 din Legea nr. 29/2018. Excepția menționată a fost invocată din oficiu de către instanța de recurs și, dat fiind obiectul acțiunii reclamantului, subsumat dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018, s-a reținut caracterul determinant al acestora, apreciindu-se că se impune suspendarea judecății.

Fiind învestită cu soluționarea recursului declarat împotriva încheierii prin care s-a dispus măsura anterior menționată, Înalta Curte constată că principalele argumente ale recurentului vizează imposibilitatea instanței de a dispune suspendarea cauzei în cazul sesizării Curții Constituționale a României cu o excepție de neconstituționalitate, în contextul în care niciuna dintre părți nu a solicitat o astfel de măsură, dar și al abrogării art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992 și al instituirii cazului de revizuire reglementat de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ.

Astfel cum s-a arătat anterior, dispozițiile în considerarea cărora instanța sesizată a suspendat judecata cauzei până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, respectiv dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., reglementează un caz de suspendare facultativă a judecății. Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte constată că o astfel de suspendare poate fi dispusă de către instanță și din oficiu, nu doar la cererea unei părți, interpretarea corectă a termenului "facultativă" fiind aceea că se oferă judecătorului opțiunea de a aprecia asupra oportunității aplicării acestei măsuri față de împrejurările concrete ale cauzei.

Prin urmare, curtea de apel a reținut în mod corect existența legăturii între constituționalitatea dispozițiilor art. 3 alin. (1) din Legea nr. 29/2018 și modul de soluționare a cererii reclamantului de anulare a unor obligații fiscale, câtă vreme dispozițiile criticate au stat la baza emiterii adresei nr. x/30.07.2020 prin care recurenta-pârâtă a comunicat reclamantului că nu beneficiază de prevederile Legii nr. 29/2018. De asemenea, atât considerentele sentinței recurate, cât și argumentele expuse de către părți, vizează prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă în prezenta cauză, astfel încât s-a apreciat în mod just că dezlegarea pricinii depinde în mod necesar de soluționarea excepției de neconstituționalitate invocată din oficiu și este oportună suspendarea judecății.

În același timp, Înalta Curte nu poate primi nici critica vizând introducerea cazului de revizuire a hotărârii prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 11 C. proc. civ., întrucât existența cazului de revizuire nu înlătură per se posibilitatea suspendării facultative a judecății până la soluționarea excepției de neconstituționalitate, atunci când, în funcție de elementele cauzei, apreciază că măsura se impune.

Pentru considerentele expuse, constatând că încheierea recurată nu relevă neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea și nici o interpretare sau aplicare eronată a normelor de drept material, care să atragă incidența cazurilor de casare invocate de recurent, în conformitate cu dispozițiile art. 496 alin. (1) C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul A. împotriva încheierii din 21 martie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.