ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2353/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București la data de 06.12.2019 reclamanta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a solicitat anularea hotărârii nr. 705/16.10.2019 adoptată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în dosarul nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 1074 din 23 octombrie 2020 Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității și a respins acțiunea formulată de reclamanta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București în contradictoriu cu pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, ca inadmisibilă.

Anterior, prin încheierea din 15 iulie 2020 aceeași instanță, în temeiul art. 400 C. proc. civ., a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuție necesitatea introducerii în cauză a numitului A., în baza art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și citarea reclamantei cu mențiunea de a preciza dacă înțelege să introducă în cauză și pe numitul A..

Împotriva sentinței dar și împotriva încheierii anterior menționate a declarat recurs reclamanta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București, criticându-le pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârilor și trimiterea cauzei spre rejudecare.

În motivarea recursului s-a arătat că instanța a interpretat și a aplicat în mod greșit situația părților din prezentul dosar, considerând că este necesară introducerea în cauză a numitului A., neputând soluționa cauza fără participarea acestuia, în virtutea art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004.

Dat fiind obiectul cererii de chemare în judecată - anulare hotărâre C.N.C.D., instanța de fond a apreciat în mod greșit faptul că prin contestarea hotărârii este readus în discuție raportul juridic litigios între petent și partea reclamată, astfel încât se impune soluționarea cauzei în aceleași condiții de contradictorialitate.

În opinia recurentei, instanța trebuia să analizeze hotărârea atacată prin prisma obiecțiunilor formulate, iar în situația în care constata că obiecțiunile sunt întemeiate, dispunea anularea hotărârii și rejudecarea fondului cererii de către Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, raportat la considerentele instanței de judecată, iar introducerea în cauză a petentului A. nu era necesară pentru soluționarea cauzei.

De altfel, aceeași opinie este împărtășită chiar de către petentul A., prin recursul declarat în dosarul nr. x/2016 (atașat cererii de recurs) împotriva soluției de suspendare a respectivului dosar, în cadrul căruia s-au solicitat daune morale împotriva părților din dosarul aflat pe rolul C.N.C.D., ca urmare a evenimentului ce face obiectul acestor dosare. Or, nefiind analizat fondul petiției legate de discriminare, ci doar legalitatea hotărârii, instanța de judecată poate pronunța o hotărâre doar în contradictoriu cu Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, astfel încât prima instanță a aplicat în mod greșit prevederile art. 78 alin. (2) C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și a respins cererea ca inadmisibilă.

Totodată, chiar și în situația în care instanța de recurs va aprecia ca fiind necesară prezența părților din dosarul nr. x/2018 pentru soluționarea prezentei cauze, recurenta a apreciat că instanța de fond a dispus în mod greșit solicitarea de introducere doar a petentului A.. În dosarul nr. x/2018 părți au fost petentul A. și părțile reclamante: Direcția Generală de Poliție a Municipiului București și numiții B., C., D. și E.. Or, considerentele instanței de fond potrivit cărora soluționarea cauzei nu se poate realiza decât în aceleași condiții de contradictorialitate, nu sunt susținute de solicitarea instanței, care a pus în discuție doar introducerea petentului A., nu și a celorlalte părți reclamate. Aceasta a fost și opinia pârâtului Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, care, în cuprinsul întâmpinării a susținut că se impune participarea acelorași părți și în calea de atac și stabilirea cadrului procesual între aceleași persoane fizice/juridice.

În acest caz, recurenta s-a opus introducerii în cauză doar a petentului, întrucât instanța trebuia să pună în discuție introducerea în cauză a tuturor părților, pentru ca fiecare dintre acestea să își susțină drepturile și interesele, pentru a nu se aduce atingere principiului egalității prevăzut la art. 8 C. proc. civ. care prevede că părților le este garantată exercitarea drepturilor procesuale, în mod egal și fără discriminare.

A mai arătat recurenta că întâmpinarea depusă la dosarul cauzei de către pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Disciminării nu i-a fost comunicată, astfel că nu a avut cunoștintă de poziția acestuia și nu a putut formula răspuns la întâmpinare . Din conținutul întâmpinării redat în cuprinsul sentinței recurate se poate observa că, la rândul său, pârâtul a apreciat că se impune prezența acelorași părți și în prezentul dosar.

Din interpretarea dispozițiilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 se desprind două aspecte esențiale: - instanța este obligată să pună în discuția ambelor părți necesitatea introducerii în cauză a unei persoane, iar în sentință se face referire doar la răspunsul instituției reclamante, - iar dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză, atunci va proceda la respingerea cererii.

Întrucât prin punctul de vedere expus prin întâmpinare pârâtul C.N.C.D. a precizat că se impune participarea acelorași părți și în dosarul din instanță, recurenta apreciază că trebuia să se dispună introducerea în cauză a pârâtului A. ca urmare a celor susținute de către pârât, chiar și în virtutea refuzului reclamantei, fiind necesar acordul oricăreia dintre părți.

Concluzionând, recurenta a solicitat a se constata că și în situația în care participarea numitului A. în prezenta cauză este necesară, instanța de fond a pronunțat o soluție prin încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sanțiunea nulității, prin necomunicarea întâmpinării și aplicarea în mod greșit a prevederilor art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 alin. (2) C. proc. civ., în sensul că nu s-a făcut dovada solicitării și de către cealaltă parte a introducerii în cauză a altor persoane și nu s-a luat act de poziția acesteia precizată prin întâmpinare.

Deși a fost legal citat, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării nu a depus întâmpinare și nu a formulat apărări în recurs.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În prezenta cauză, recurenta-reclamantă Direcția Generală de Poliție a Municipiului București a declarat recurs împotriva încheierii din 15 iulie 2020 și împotriva sentinței civile nr. 1074 din 23 octombrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, din perspectiva modalității de interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 78 C. proc. civ., raportat la obiectul cererii de chemare în judecată.

Principala critică formulată de recurenta-reclamantă împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de chemare în judecată, se referă, în fapt, la maniera în care prima instanță a dezlegat chestiunea conținutului manifestării de voință exprimată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării în cuprinsul întâmpinării depuse la dosar, apreciind recurenta că aceasta ar fi avut natura juridică a unei cereri a pârâtului de complinire a cadrului procesual pasiv, raportat la obiectul cererii de chemare în judecată și la prevederile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 și art. 78 C. proc. civ.

Contrar celor învederate de recurentă, Înalta Curte reține că, prin întâmpinarea depusă la data de 10.06.2020, pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a solicitat instanței "să constate că, în condițiile art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, reclamanta a înțeles să împrocesueze doar emitentul actului atacat, fără a chema în judecată și pe petentul din fața C.N.C.D. și anume A., promotorul ab initio al prezentului litigiu", apreciind în final că acțiunea formulată nu îndeplinește condițiile legale și obligatorii de stabilire a cadrului procesual (lipsa coparticipării procesuale pasive), fiind inadmisibilă.

Potrivit dispozițiilor art. 78 alin. (2) C. proc. civ.:

"În materie contencioasă, când raportul juridic dedus judecății o impune, judecătorul va pune în discuția părților necesitatea introducerii în cauză a altor persoane. Dacă niciuna dintre părți nu solicită introducerea în cauză a terțului, iar judecătorul apreciază că pricina nu poate fi soluționată fără participarea terțului, va respinge cererea, fără a se pronunța pe fond."

Acestor dispoziții le corespund, în materia contenciosului administrativ, prevederile similare ale art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora:

"Instanța de contencios administrativ poate introduce în cauză, la cerere, organismele sociale interesate sau poate pune în discuție, din oficiu, necesitatea introducerii în cauză a acestora, precum și a altor subiecte de drept."

Pe cale de consecință, în măsura în care natura juridică a litigiului impune, pentru respectarea dreptului la apărare, consacrat de art. 13 C. proc. civ., cât și a principiul contradictorialității, prevăzut de art. 14 din același cod, este necesară participarea terților ale căror drepturi și obligații ar putea fi afectate de o eventuală declarare a nelegalității actului atacat, stabilirea de către reclamant a unui cadru procesual incomplet fiind sancționată cu inadmisibilitatea acțiunii. Pe de altă parte, o astfel de sancțiune nu este incidentă în mod automat, prin simpla constatare a viciului actului de sesizare, ci părților litigante le este conferită posibilitatea de a solicita complinirea unei astfel de carențe, prin extinderea cadrului procesual.

Deși specificul raporturilor de drept administrativ impune, în unele cazuri, prezența în proces a unor terți, Înalta Curte reține că dispozițiile art. 78 C. proc. civ. și cele ale art. 16

1

din Legea nr. 554/2004 obligă instanța de judecată doar la punerea în discuția părților a necesității introducerii în cauză a altor persoane, însă nu conferă dreptul de a dispune cu privire la cadrul procesual pasiv, în contra dreptului de dispoziție al părților, reglementat de prevederile art. 9 C. proc. civ.

Susținerea pârâtului din cuprinsul întâmpinării nu poate fi calificată, așadar, drept o solicitare de extindere a cadrului procesual, natura juridică a acesteia de mijloc de apărare prin intermediul căruia este invocată excepția inadmisibilității acțiunii fiind evidentă.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că voința pârâtului, exprimată în cuprinsul întâmpinării, a fost corect interpretată de prima instanță, neexistând, în fapt, o cerere, formulată de pârâtul Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, de extindere a cadrului procesual pasiv, în sensul introducerii în cauză a petentului A., pe care prima instanță să fi omis a o soluționa, fiind astfel nefondate susținerile recurentei.

Prin Hotărârea nr. 705/16.10.2019, intimatul-pârât Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării a decis că aspectele sesizate de petentul A. întrunesc elementele constitutive ale discriminării, astfel cum este definită în art. 2 alin. (1) și (4) și art. 14 și art. 15 din O.G. nr. 137/2000, aplicând părților reclamate sancțiunea avertismentului conform art. 5 alin. (2) lit. a) coroborat cu art. 6 și art. 7 din O.G. nr. 2/2001.

Învestită cu analiza legalității măsurii dispuse de pârât, instanța de contencios administrativ a fost chemată a stabili în ce măsură faptele reclamate au caracter discriminatoriu, analiză care nu putea fi făcută în lipsa persoanei ce a sesizat fapta de discriminare, În consecință, instanța de contencios administrativ are obligația să stabilească în ce măsură faptele reclamate au caracter discriminatoriu, analiză care nu poate fi făcută în lipsa petiționarului care a sesizat existența faptei de discriminare.

Înalta Curte constată că, deși petentul care a sesizat fapta de discriminare săvârșită de recurenta-reclamantă nu este emitenul actului contestat, eventuala declarare a nelegalității hotărârii nr. 705/16.10.2019 emise de intimatul-pârât, este de natură să producă efecte cu privire la drepturile și obligațiile sale, astfel încât prezența sa în proces este necesară, pentru a beneficia de posibilitatea efectivă de a-și prezenta apărările, în raport de pretențiile recurentei-reclamante.

Astfel, respectând spiritul și litera normelor procedurale reglementate de art. 78 C. proc. civ. și art. 16

1

din Legea nr. 554/2004, prin încheierea din 15 iulie 2020, în temeiul art. 400 C. proc. civ., instanța de fond a dispus repunerea cauzei pe rol pentru a se pune în discuția contradictorie a părților necesitatea introducerii în cauză a petentului A., soluția de respingere a cererii de chemare în judecată drept inadmisibilă fiind generată de poziția expresă a reclamantei, de a se opune introducerii în cauză a terțului, coroborată cu invocarea de către pârât a excepției inadmisibilității.

În acest context, Înalta Curte apreciază a fi nefondată și critica de nelegalitate formulată de reclamantă, ce se circumscrie motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., hotărârea atacată fiind pronunțată cu o corectă îndeplinire de către instanță a obligațiilor acesteia de a examina și soluționa toate cererile formulate de părțile în proces, conform obiectului acestora, astfel cum este el determinat de manifestarea de voință exprimată de părți și cu o corectă aplicare a normelor procedurale citate anterior.

În egală măsură este nefondată și susținerea recurentei potrivit căreia prima instanță nu i-ar fi comunicat întâmpinarea formulată de pârâtul C.N.C.D. Se constată, astfel, că recurenta nu a dovedit că ar fi suferit o vătămare ce nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii recurate, câtă vreme cauza a fost repusă pe rol la termenul din 15.07.2020 tocmai pentru a se introduce în cauză autorul sesizării adresate C.N.C.D., iar prin notele scrise depuse la data de 22.10.2020 recurenta-reclamantă a precizat expres că nu este de acord cu introducerea în cauză a numitului A.. De asemenea, reprezentantul reclamantei a fost prezent la primul termen acordat în cauză, însă acesta nu a invocat necomunicarea întâmpinării și nici nu a solicitat amânarea pentru a lua cunoștință de conținutul accesteia.

Pentru considerentele expuse, constatând că sentința primei instanțe nu este afectată de nelegalitate și nu poate fi reformată prin prisma cazurilor de casare invocate, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamanta Direcția Generală de Poliție a Municipiului București împotriva încheierii din 15 iulie 2020 și împotriva sentinței civile nr. 1074 din 23 octombrie 2020, ambele pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX - a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 4 mai 2023.