ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2351/2023

Circumstanțele cauzei 1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 23 mai 2018, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta Fotbal Club Brașov S.A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a solicitat: (i) anularea în parte a Deciziei nr. 415/07.11.2017 privind soluționarea contestației, în ceea ce privește suspendarea soluționării contestației referitor la suma de 7.185.608 RON, respingerea ca neîntemeiată a contestației în ceea ce privește suma de 33.667 RON și respingerea ca nemotivată a contestației în ceea ce privește suma de 5.166 RON; (ii) obligarea pârâtei ANAF - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, la soluționarea pe fond a contestației formulate în ceea ce privește suma de 7.185.608 RON pentru care s-a dispus suspendarea soluționării contestației administrative; (iii) anularea Raportului de inspecție fiscală nr. x/15.03.2017 și a Deciziei de impunere nr. x/15.03.2017 întocmit de către AJFP Brașov - Activitatea de inspecție fiscală, în ceea ce privește sumele de 33.667 RON, pentru care contestația a fost respinsă ca neîntemeiată și de 5.166 RON, pentru care contestația a fost respinsă; (iv) obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată. 1.

Prin sentința civilă nr. 8/F/2019 din 23 ianuarie 2019, Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii invocată din oficiu; a respins excepția inadmisibilității petitului privind anularea TVA în sumă de 5.167 RON, invocată de pârâta Agenția Naționala de Administrare Fiscală; a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta Fotbal Club Brașov S.A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, a anulat în parte decizia nr. 415/07.11.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor cu privire la pct. 2-4 din dispozitiv, a menținut dispoziția de suspendare a soluționării contestației administrative pentru TVA în valoare de 7.185.608 RON, a anulat în parte decizia de impunere nr. x/15.03.2017 și Raportul de inspecție fiscală nr. x/15.03.2017 emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov numai cu privire la suma totală de 82.359 RON, reprezentând obligații fiscale stabilite suplimentar pentru perioada anterioară datei de deschidere a procedurii insolvenței societății reclamante; a respins restul pretențiilor ca neîntemeiate. 1.

Împotriva sentinței civile nr. 8/F/2019 din 23 ianuarie 2019, pronunțată Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs atât reclamanta Fotbal Club Brașov S.A., cât și pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor. Prin decizia 6779 din 14 decembrie 2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele: (i) a admis excepția nulității recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov; (ii) a constatat nulitatea recursului declarat de recurenta-pârâtă Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, împotriva sentinței nr. 8/F din 23 ianuarie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal; (iii) a admis recursurile declarate de recurenta-reclamantă Fotbal Club Brașov S.A. în faliment și de recurenta-pârâtă Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, împotriva aceleiași sentințe; (iv) a casat, în parte, sentința atacată și rejudecând, (v) a admis, în parte, acțiunea formulată de reclamanta S.C. Fotbal Club Brașov S.A., în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor; (vi) a anulat punctul 1 din Decizia nr. 415/07.11.2017 emisă de ANAF - DGSC și obligă pârâta Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor să soluționeze contestația formulată de reclamanta S.C. Fotbal Club Brașov S.A., în insolvență, împotriva Deciziei de impunere x/15.03.2017 emisă de organele de inspecție fiscal din cadrul Administrației Județene a Finanțelor Publice Brașov, în baza Raportului de inspecție fiscală x/15.03.2017, pentru taxa pe valoarea adăugată în sumă de 7.185.608 RON; (vii) a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe în ceea ce privește punctele 2, 3 și 4 din Decizia nr. 415/07.11.2017 emisă de ANAF-DGSC, referitoare la suma de 82.359 RON, reprezentând obligații fiscale stabilite suplimentar pentru perioada anterioară datei de deschidere a procedurii insolvenței societății reclamante; (viii) a menținut celelalte dispoziții ale sentinței. 1.

Cauza a fost înregistrată în rejudecare, pe rolul Curții de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 2 iulie 2021, sub nr. x/2018*. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința nr. 103 din 7 octombrie 2021 Curtea de Apel Brașov, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamanta Fotbal Club Brașov S.A. în contradictoriu cu pârâtele Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, având ca obiect "anularea în parte a Deciziei nr. 415/07.11.2017 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor, cu privire la punctele 3 și 4, precum și anularea în parte a deciziei de impunere nr. x/15.03.2017 și a raportului de inspecție fiscală nr. x/15.03.2017 emise de pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov, cu privire la suma de 33.667 RON și, respectiv, cu privire la suma de 5.166 RON". 3. Recursul exercitat în cauză Împotriva sentinței a declarat recurs reclamanta Fotbal Club Brașov S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii. În motivarea recursului, reclamanta susține că instanța de fond a aplicat greșit prevederile legale care dispun că organele fiscale nu puteau efectua inspecția fiscală, sens în care toate actele administrative fiscale sunt nelegale în întregul lor. Recurenta-reclamantă invocă dispozițiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și insolvența și susține că, atât timp cât legiuitorul a prevăzut că inspecția fiscală de va realiza în mod obligatoriu în termen de 60 de zile de la data notificării cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, ulterior acestui termen nu se mai poate realiza o altă inspecție fiscală. În opinia sa, organele fiscale sunt decăzute, conform art. 182 alin. (1) teza I C. proc. civ. din dreptul de a mai efectua inspecția, iar actele administrative fiscale sunt afectate de nulitate expresă și necondiționată, conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. În sensul arătat, recurenta-reclamantă învederează că notificarea privind deschiderea procedurii insolvenței a fost publicată în BPI la data de 23.03.2015, termenul de 60 de zile în care se putea efectua inspecția fiscală împlinindu-se la data de 25.05.2015. Or, inspecția fiscală a început la data de 10.01.2017, iar raportul de inspecție fiscală a fost întocmit la data de 15.03.2017, ceea ce atrage nulitatea raportului de inspecție fiscală și a deciziei de impunere aferente. 4. Apărările formulate de intimate Intimatele-pârâte Administrația Județeană a Finanțelor Publice Brașov și Agenția Națională de Administrare Fiscală au depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele: Prin recursul declarat în cauză, recurenta-reclamantă a invocat o unică critică de nelegalitate, vizând greșita aplicare în speță a prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. În esență, recurenta susținut că inspecția fiscală a fost efectuată cu depășirea termenului de 60 de zile, statuat de textul de lege amintit, calculat de la data publicării în BPI a notificării cu privire la deschiderea procedurii insolvenței, motiv pentru care a considerat că actele administrative fiscale contestate sunt nelegale. Înalta Curte constată că problema de drept referitoare la modul de aplicare în speță a prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 a fost dezlegată cu autoritate de lucru judecat în primul ciclu procesual. Mai exact, acest motiv de nelegalitate a fost valorificat de prima instanță, care, prin considerentele sentinței civile nr. 8/23.01.2019, a concluzionat că nerespectarea termenului imperativ de 60 de zile atrage sancțiunea anulării actelor fiscale emise în urma acțiunii de control. Ulterior, prin decizia de casare nr. 6779/14.12.2020, Înalta Curte a reținut că motivul invocat de reclamantă nu este întemeiat, raportat la dispozițiile coroborate ale art. 101 alin. (1), art. 102 alin. (1) și art. 114 alin. (1) și (2) din Legea nr. 85/2014, sens în care a arătat că: "De asemenea, se constată că, (...) prima instanță a reținut că (...) efectuarea inspecției fiscale pentru determinarea creanțelor fiscale ale societății, anterioare datei de 23.05.2015 (data publicării în BPI a notificării privind deschiderea procedurii insolvenței cu privire la reclamantă) trebuia să aibă loc numai în termenul legal de 60 de zile prevăzut de legea specială - Legea nr. 85/2014, termen imperativ a cărui nerespectare atrage sancțiunea anulării actelor fiscale emise în urma acestor acțiuni de control.(...) Contrar concluziilor primei instanțe, Înalta Curte constată că dispozițiile art. 102 alin. (1) și art. 100 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 nu atrag sancțiunea anulării actelor administrative emise, o atare concluzie nu este fundamentată juridic, ci atrag decăderea în temeiul art. 114 alin. (1) și (2) din același act normativ, sancțiune ce se constată de administratorul judiciar și care produce efecte în cadrul procedurii insolvenței.". Astfel fiind, instanța de casare a tranșat chestiunea referitoare la aplicabilitatea în speță a prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, constatând că sancțiunea nerespectării termenului de 60 de zile nu produce consecințe pe tărâm fiscal, nefiind în legătură cu invalidarea dreptului organului fiscal de a efectua inspecția fiscală și de a stabili obligații fiscale, ci poate produce consecințe exclusiv pe tărâmul insolvenței, având consecințe asupra posibilității înscrierii organului fiscal la masa credală cu creanța stabilită în urma controlului fiscal. Înalta Curte reține incidența prevederilor art. 430 C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea judecătorească ce soluționează, în tot sau în parte, fondul procesului sau statuează asupra unei excepții procesuale ori asupra oricărui alt incident are, de la pronunțare, autoritate de lucru judecat cu privire la chestiunea tranșată, raportat la prevederile art. 431 din același cod și coroborate cu prevederile art. 634 C. proc. civ., care stabilesc care sunt hotărârile judecătorești considerate a avea caracter definitiv și data de la care dobândesc acest caracter. Totodată, dispozițiile art. 501 alin. (1) C. proc. civ. statuează că, în caz de casare, hotărârile instanței de recurs asupra problemelor de drept dezlegate sunt obligatorii pentru instanța care judecă fondul. Soluția și considerentele Înaltei Curți din decizia de casare nr. 6779/14.12.2020 beneficiază de autoritate de lucru judecat în prezenta cauză, statuând definitiv cu privire la modalitatea de interpretare și aplicare a prevederilor art. 102 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 în prezenta cauză, respectiv cu privire la inexistența unui motiv de nelegalitate a actelor fiscale, generat de nerespectarea termenului de 60 de zile prevăzut de textul de lege. Odată tranșată această chestiune de drept de către instanța de control judiciar în primul ciclu procesual, în rejudecare după casare instanța de fond nu a mai reluat analiza motivului de nelegalitate, iar problema litigioasă nu mai poate face obiectul unei noi analize nici în recursul declarat într-un ciclu procesual subsecvent. Înalta Curte observă și împrejurarea că recurenta-reclamantă nu a expus niciun alt fel de critici de nelegalitate referitoare la soluția instanței de fond, împrejurare care, coroborată cu aspectele anterior învederate, conduc către concluzia caracterului nefondat al căii de atac. Pentru considerentele expuse, constatând că în speță nu sunt incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta Fotbal Club Brașov S.A. ca nefondat.