ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1977/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 26.03.2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate: (i) anularea Raportului de evaluare nr. x/04.03.2020 întocmit de către Agenția Națională de Integritate la data de 04.03.2020 în lucrarea nr. 29532/S/11/19.09.2019; (ii) suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x/04.03.2020 întocmit de către Agenția Națională de Integritate la dată de 04.03.2020 în lucrarea nr. x/19.09.2019 până la data soluționării definitive a prezentei contestații; (iii) obligarea Agenției Naționale de Integritate la publicarea și menținerea pe site-ul instituției a dispozitivului soluției ce urmează a fi pronunțată în prezenta cauză pentru o perioada de timp egală cu cea care se va scurge de la finalizarea raportului de evaluare și până la soluționarea definitivă a prezentei cauze.

Prin cererea completatoare depusă la termenul de judecată din data 22.06.2021, reclamantul a extins cadrul procesual în sensul introducerii în cauză în calitate de pârât și pe funcționarul emitent al raportului de evaluare și a înțeles să extindă obiectul judecății în sensul obligării în solidar a pârâților la plata de despăgubiri în cuantum de 100 de RON reprezentând prejudiciul suferit de reclamant, cuantificat în mod simbolic.

Prin notele scrise depuse la dosar în cadrul ședinței din data de 2.11.2021, cu referire la solicitarea de suspendare a efectelor raportului, reclamantul a precizat că în speța de față sunt întrunite cerințele imperative al art. 15 alin. (1) și (2) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ privind cazul bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente pentru a putea opera această măsură.

Prin încheierea din 29 iunie 2022, Curtea de Apel București a admis excepția inadmisibilității invocată de pârâtă și a respins cererea de suspendare a efectelor actului administrativ, ca inadmisibilă.

Împotriva acestei încheieri a declarat recurs reclamantul A., întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea încheierii recurate și, în rejudecare, respingerea excepției inadmisibilității și, subsecvent, admiterea cererii de suspendare a efectelor raportului de evaluare nr. x/04.03.2020 întocmit de către Agenția Națională de Integritate la data de 04.03.2020 în lucrarea nr. x/19.09.2019 până la data pronunțării unei soluții definitive în prezenta cauză.

Recurentul-reclamant afirmă, în esență, că instanța de fond a pronunțat sentința recurată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material incidente, respectiv art. 15 alin. (1) și (2) raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004, deoarece, în speța de față, sunt întrunite cerințele cazului bine justificat și necesitatea prevenirii unei pagube iminente pentru a putea opera această măsură.

Astfel, prima instanță a admis excepția inadmisibilității și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a efectelor actului administrativ, fără să țină cont că cererea de suspendare vizează efectul de comunicare a raportului de evaluare, în mod nelegal, unei sfere mai largi de persoane decât cea avută în vedere de legiuitor și introducerea greșită pe această cale, în spațiul public și în circuitul civil, de către pârâți, a informației că acest raport ar avea caracter definitiv.

În ciuda celor reținute de instanța de fond, efectul de comunicare a raportului reprezintă unul dintre efectele specifice ale acestui act administrativ, care nu poate fi convertit într-o simplă operațiune administrativă de redactare a informării publice ca urmare a aplicării marjei sale de apreciere instituțională.

Raportul de evaluare este un act administrativ complex care, cu respectarea anumitor criterii, condiții sau cerințe, instituie obligații și creează efecte nu doar în sarcina persoanei vizate, ci a unui număr mai mare de subiecți de drept, persoane fizice sau juridice.

Susține că, în conformitate cu prevederile Legii nr. 176/2010, aceste efecte se raportează la:

- comunicarea raportului de către ANI către persoana care a făcut obiectul evaluării și, după caz, organelor de urmărire penală și celor disciplinare;

- comunicarea raportului către Primul Ministru (întrucât persoana evaluată în cauză are calitatea de secretar de stat);

- verificarea și monitorizarea de către ANI a contestării raportului în termenul de 15 zile de la comunicare;

- verificarea și monitorizarea de către ANI a rămânerii definitive a soluției pronunțate de către instanțele de contencios administrativ și sesizarea ulterioară a organelor competente pentru declanșarea procedurilor disciplinare, precum și dacă este cazul a instanțelor de contencios administrativ;

- sesizarea de către ANI în termen de 15 zile (în măsura în care raportul nu a fost contestat în instanță) a organelor competente pentru declanșarea procedurilor disciplinare, precum și dacă este cazul, în termen de 6 luni, a instanțelor de contencios administrativ.

În consecință, limitarea conceptului de "efecte ale actului administrativ" doar la componenta sancționatorie, cu ignorarea paletei multiple de efecte, deja reglementate de către legiuitor, ale acestui act, reprezintă o modalitate trunchiată de analiză, cu denaturarea situației juridice premisă și crearea în consecință a unor modalități de prejudiciere a persoanei evaluate.

Mai arată recurentul-reclamant că, în opinia sa, excepția, în situația de față, nu reprezintă o veritabilă excepție, de natură a conduce la paralizarea analizei fondului cererii de suspendare.

Totodată, este de observat cadrul procesual lărgit prin cererea modificatoare, în sensul că sunt supuse atenției instanței și faptele culpabile ale funcționarului emitent al raportului de evaluare, pârâta B..

În acești parametri procedurali, prezenta cerere de suspendare reprezintă unicul remediu împotriva conduitei culpabile a pârâților care, contrar efectului suspensiv al raportului de evaluare contestat, au realizat și continuă să realizeze și în prezent acte contrare principiului legalității și care evidențiază în mod eronat că raportul ar fi definitiv și recurentul-reclamant incompatibil și supus interdicției de exercitare a funcțiilor și demnităților publice pentru o perioadă de 3 ani.

Prin urmare, se impune suspendarea diseminării publice a comunicatului din data de 5 martie 2020, ora 8:30 prin intermediul căruia se susține în mod univoc și ferm că recurentul-reclamant este incompatibil, că a încălcat prevederile art. 84 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003, că fapta sa constituie abatere disiplinară și că este decăzut din dreptul de a mai exercita o funcție sau o demnitate publică pe o perioadă de 3 ani.

Recurentul-reclamant arată și faptul că pârâții nu au anonimizat datele sale personale, nu au făcut nici până la data prezentei rectificări ale acestei comunicări publice în care să clarifice caracterul litigios al situației reținute în raportul de evaluare, contestarea acestuia în instanță, nu au precizat faptul că sancțiunea disciplinară nu i-a fost aplicată, respectiv faptul că nu este incidentă în ceea ce îl privește decăderea pe o perioadă de 3 ani a exercitării unei funcții sau demnități publice.

Acest comunicat reprezintă un efect juridic subsecvent și indisolubil legat de întocmirea raportului de evaluare și întrunește toate condițiile legale pentru a fi dispusă suspendarea de către instanță, prin înlăturarea de pe site-ul pârâtei, până la momentul pronunțării unei soluții definitive.

Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Agenția Națională de Integritate solicită respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la dosar.

II. Soluția instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

Recurentul-reclamant a solicitat, în temeiul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004, suspendarea executării Raportului de evaluare nr. x/04.03.2020 emis de pârâta Agenția Națională de Integritate la data de 4 martie 2020 în lucrarea nr. x/19.09.2019, până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestui act administrativ.

Instanța de fond a respins cererea reclamantului, concluzionând, în esență, că nu sunt întrunite condițiile legale impuse de dispozițiile art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004 cu privire la situația premisă aferentă suspendării efectelor unui act administrativ întrucât solicitarea reclamantului nu vizează un efect propriu actului administrativ, acțiunea promovată în acest sens fiind inadmisibilă.

În susținerea recursului declarat împotriva soluției de respingere ca inadmisibilă a cererii de suspendare formulate de reclamant, acesta a formulat critici de nelegalitate întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. (8) C. proc. civ., astfel cum au fost expuse aceste critici, pe larg, la pct. I.3. din prezenta decizie.

În esență, criticile formulate de recurentul-reclamant vizează greșita aplicare a legii (Legea nr. 176/2010), din perspectiva aprecierii greșite că emiterea comunicatului de presă nu reprezintă un efect al raportului de evaluare, ci o operațiune administrativă adoptată ulterior.

Înalta Curte constată că aceste critici sunt nefondate.

Din actele dosarului rezultă că, prin raportul de evaluare nr. x/04.03.2020 emis de Agenția Națională de Integritate s-a constatat că, în perioada 16.04.2019 - 15.07.2019, reclamantul A. a deținut și exercitat simultan atât funcția de secretar de stat - agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, cât și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Companiei Naționale de Transporturi Aeriene Române Tarom S.A., încălcând astfel dispozițiile art. 84 alin. (1) lit. f) din Legea nr. 161/2003 privind unele măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției, cu modificările și completările ulterioare.

Ulterior emiterii raportului (4.03.2020) și mai înainte de a fi comunicat persoanei evaluate (9.03.2020), la data de 05.03.2020, orele 8:30, Agenția Națională de Integritate a postat pe site-ul său, "Comunicat - incompatibilitate - A., fost secretar de stat - agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cadrul Ministerului Afacerilor Externe", al cărui conținut a fost redat și de instanța de fond în considerentele încheierii recurate.

În acest context, reclamantul a solicitat instanței de contencios administrativ competente, atât anularea raportului de evaluare, cât și suspendarea executării acestui raport, până la data soluționării definitive a cauzei.

După cum a reținut judecătorul fondului, prin cererea de suspendare a efectelor actului administrativ, astfel cum aceasta a fost precizată, reclamantul a solicitat suspendarea publicității comunicatului (de presă) de pe site-ul pârâtei, apreciind că acest aspect reprezintă un efect juridic subsecvent și indisolubil legat de întocmirea raportului de evaluare.

În prim rând, Înalta Curte reține că, din moment ce raportul de evaluare întocmit de ANI a fost contestat de reclamant, potrivit Legii nr. 176/2010, acesta nu produce niciun efect, fiind suspendat de drept. De altfel, prin sentința civilă nr. 1917/26.10.2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel București a respins acțiunea reclamantului, astfel cum a fost completată, ca neîntemeiată, iar împotriva acestei sentințe, reclamantul A. a declarat recurs, înregistrat pe rolul ÎCCJ-SCAF, sub dosar nr. x/2022, cu termen de judecată la 31.05.2023.

În al doilea rând, Înalta Curte observă că autoritatea de integritate nu a postat pe site-ul propriu un comunicat de presă, ci un simplu "comunicat" care, potrivit DEX `98, reprezintă o "înștiințare oficială specială, difuzată prin presă, radio, etc., asupra unor evenimente de actualitate".

În cazul de față, prin comunicatul postat pe site-ul propriu, în secțiunea "Comunicate", Agenția Națională de Integritate nu a făcut decât să înștiințeze oficial asupra unui eveniment de actualitate, în opinia acesteia, respectiv cu privire la faptul că A., fost secretar de stat în cadrul Ministerului Afacerilor Externe, s-a aflat în stare de incompatibilitate în perioada 16 aprilie - 15 iulie 2019, întrucât a exercitat simultan funcția de secretar de stat - Agent guvernamental pentru Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cadrul M.A.E. și calitatea de membru în Consiliul de Administrație al Companiei Naționale de Transporturi Aeriene Române TAROM S.A., precizând, totodată, că acesta a depus la dosarul de evaluare un punct de vedere în exercitarea dreptului la apărare.

Prin urmare, în acord cu judecătorul fondului, instanța de recurs constată că întocmirea unui comunicat/înștiințări oficiale, ulterior emiterii de către Agenția Națională de Integriate a raportului de evaluare nu reprezintă un efect propriu al actului, cum greșit pretinde recurentul-reclamant, ci o decizie luată de către autoritatea de integritate după întocmirea acestuia, în urma unei operațiuni administrative de redactare a informării publice ca urmare a aplicării marjei sale de apreciere instituțională și care nu se încadrează în situația premisă prevăzută de art. 15 raportat la art. 14 din Legea nr. 554/2004 pentru a putea face obiect al suspendării de către instanță.

Pentru aceste motive, Înalta Curte constată că dezlegarea dată fondului cauzei reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente, criticile formulate în recurs apărând ca fiind nefondate.

Pentru aceste considerente, constatând că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamant, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de A. împotriva încheierii din 29 iunie 2022 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023.