ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1974/2023

Ședința publică din data de 6 aprilie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional AMPOR și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia - Organismul Intermediar - OI ADR SUD Muntenia, a solicitat: i) anularea, în parte, a Actului administrativ nr. 2891/11.01.2021 emis de Pârâta 1, prin care a fost soluționată contestația reclamantei nr. 151468/10.11.2020 (nr. Registrul de contestații 657/10.11.2020), în sensul de a se constata că: - punctajul la Subcriteriul 1.4.1 a fost calculat, inițial, în mod eronat, de către de Pârâta 2 și menținut, în același mod, de către Pârâta 1; - la acest Subcriteriu, reclamanta îndeplinește condițiile pentru acordarea punctajului maxim de 6 puncte, rezultând astfel un punctaj final de 86 de puncte; ii) obligarea Pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1371 din 6 octombrie 2021, Curtea de Apel București:

- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Sud Muntenia și a respins cererea formulată în contradictoriu cu aceasta ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă;

- a admis cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional AMPOR;

- a dispus anularea în parte a Deciziei nr. 2334/08.01.2021;

- a obligat pârâtul la reevaluarea contestației sub aspectul punctajului acordat la Subcriteriul 1.4.1.;

- a obligat pârâtul la plata sumei de 4215 RON către reclamantă.

Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației (în prezent, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene), întemeiat pe motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

O primă critică de recurs vizează soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a ADR Sud Muntenia.

În opinia recurentului-pârât, această soluție este greșită, în raport de art. 8 alin. (1) din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România, care prevede că, "În fiecare regiune de dezvoltare funcționează câte o agenție pentru dezvoltare regională, care funcționează în domeniul dezvoltării regionale. Acestea se organizează și funcționează în condițiile prezentei legi și ale statutului de organizare și funcționare, aprobat de consiliul pentru dezvoltare regională.".

Arată că Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional 2014 - 2020 (AMPOR), ce a soluționat contestația administrativă, reprezintă o structură în cadrul MDLPA, iar Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia, care a respins cererea de finanțare constituie o persoană juridică distinctă de recurentul-pârât.

Luând în considerare și faptul că soluționarea contestației administrative de către AMPOR din cadrul MDLPA vizează actul emis de OI ADR Sud Muntenia, consideră că judecata nu poate avea loc în lipsa acestei entități, recurentul-pârât neputând fi obligat la continuarea procedurii de evaluare a cererii de finanțare întrucât această atribuție revine organismului intermediar.

Prin urmare, solicită instanței de recurs ca, în urma casării sentinței recurate, să respingă excepția lipsei calității procesuale pasive a ADR Sud Muntenia.

O a doua critică de recurs vizează soluția pronunțată pe fondul cauzei.

După o scurtă prezentare a ceea ce a hotărât instanța de fond prin sentința recurată, recurentul-pârât arată că, soluția primei instanțe este greșită întrucât sunt nesocotite prevederile Ghidului solicitantului aferent Axei Prioritare 2, Prioritatea de Investiții 2.2 - IMM, instrument de implementare a programului potrivit art. 125 alin. (3), lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013, prin care sunt stabilite regulile de selecție a proiectelor și accesare a fondurilor.

Prima instanță a apreciat eronat că al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției este anul 4 al perioadei de implementare și operare a investiției, în realitate al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției, fiind anul 3 al perioadei de implementare și operare a investiției.

În opinia sa, prima instanță a confundat "perioada de implementare" cu "perioada de realizare a activităților proiectului", fără a observa diferențele de substanță dintre acestea, citând în acest sens, prevederile Secțiunii 3.3. pct. 6 din Ghidul solicitantului - condiții specifice, nota de subsol de la fila x din Ghid, prevederile Secțiunii 3.3. pct. 2 din Ghidul solicitantului, precum și prevederile Secțiunii 3.4. din același Ghid.

Așadar, perioada de implementare a activităților proiectului, stabilită prin art. 2 alin. (1) din contractul de finanțare, are drept scop determinarea activităților finanțate și a cheltuielilor ce vor putea fi decontate prin proiect, având în vedere că una dintre regulile generale de eligibilitate a unei cheltuieli este ca aceasta să fie realizată în perioada de implementare a proiectului, care este însă diferită de perioada de implementare (realizare) a investiției.

Chiar din denumirea subcriteriului se relevă perioada de referință ce formează obiectul evaluării, respectiv perioada după implementarea investiției, moment de la care se stabilește și primul an de implementare când ne raportăm la investiție, pentru că acest subcriteriu se concentrează pe investiție, iar investiția (am constatat deja din prevederile Ghidului invocate anterior) ce se finanțează prin axa prioritară nu poate fi o investiție demarată înainte de depunerea cererii de finanțare.

Primul an de implementare în această analiză este anul care cuprinde activitățile realizate înaintea depunerii cererii de finanțare, întrucât ar contrazice esența subcriteriului, respectiv activitățile efective privind realizarea investiției care în mod firesc trebuie să se regăsească în rata solvabilității. În mod contrar nu și-ar mai regăsi relevanța punctarea acestui subcriteriu.

În considerarea celor anterior expuse, este corect punctajul acordat intimatei-reclamante la analiza cererii de finanțare, în cadrul ETF și menținut prin contestația administrativă.

O ultimă critică de recurs privește cheltuielile de judecată.

Consideră că prima instanță a nesocotit prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în baza cărora se impunea diminuarea acestor cheltuieli, având în vedere complexitatea scăzută a cauzei și activitatea redusă ce a fost prestată de apărătorul intimatei-reclamante.

Mai mult, în dovedirea volumului de muncă prestat, intimata-reclamantă nu a atașat niciun document (fișă de timp/raport de activitate) din care să reiasă numărul de ore alocat acestui proces.

Cheltuielile reprezentând onorariul avocațial pentru soluționarea cauzei nu se justifică doar prin simpla prezență la un termen de judecată.

Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

4.1. Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului în ceea ce privește criticile privind modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariu de avocat, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentului-pârât la plata cheltuielilor de judecată, pentru apărările dezvoltate la dosar.

4.2. Intimata-pârâtă Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud Muntenia nu a formulat întâmpinare, însă, a depus note scrise, prin care a invocat excepția nulității recursului sub aspectul criticilor vizând soluția de admitere a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, iar pe fond, a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, pentru apărările dezvoltate la fila x față-verso dosar.

II. Soluția instanței de recurs

II.1. În ceea ce privește excepțiile nulității recursului

În prealabil, având în vedere că numărul și data actului contestat de intimata-reclamantă și menționat în cererea de chemare în judecată este diferit de numărul și data deciziei de soluționare a contestației emisă de recurenta-pârâtă, Înalta Curte constată că, prin întâmpinarea formulată de pârâtă, cât și prin motivele de recurs, reclamanta contestă în fapt Decizia nr. 2334/08.01.2021 de soluționare a contestației și că reclamanta, din eroare a denumit această contestație Actul Administrativ nr. 2891/11.01.2021.

Ca urmare a analizării înscrisurilor din dosar, rezultă că intimata-reclamantă a contestat actul administrativ, denumit Scrisoare răspuns contestatar ce poartă nr. 2891/11.01.2021, acesta fiind singurul act comunicat reclamantei referitor la soluționarea contestației înregistrată sub nr. x/10.11.2020.

Decizia nr. 2334/08.01.2021 a fost depusă de către pârâtă odată cu întâmpinarea, la instanța de fond, fila x, aceasta nefiind comunicată reclamantei în forma prezentată instanței, ci sub forma Scrisorii răspuns contestatar ce nr. 2891/11.01.2021, dosarul de fond.

Analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă prin întâmpinarea depusă în cauză, Înalta Curte constată că este neîntemeiată și urmează să o respingă, întrucât, în raport cu dispozițiile art. 486 alin. (1) lit. d) cu referire la art. 488 din C. proc. civ., argumentele invocate de recurentul-pârât se pot circumscrie motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 același Cod. Astfel, în cuprinsul cererii de recurs, sunt formulate o serie de critici privitoare la legalitatea sentinței atacate, prin prisma modului în care judecătorul fondului a înțeles să aplice ori să interpreteze o serie de norme legale în cauza cu care a fost învestit, raportat la situația de fapt pe care a reținut-o și la probatoriul administrat de ambele părți din proces. Din această perspectivă, apreciază Înalta Curte că, recursul declarat de Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional AMPOR întrunește exigențele privind motivarea și nu se impune aplicarea sancțiunii nulității recursului.

II.2. În ceea ce privește fondul recursului

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport cu motivul de casare invocat, Înalta Curte constată că recursul este nefondat.

2.1. Argumente de fapt și de drept relevante.

a)Referitor la critica de recurs ce vizează soluția instanței de fond de admitere a excepției lipsei calității procesuale pasive a ADR Sud Muntenia, Înalta Curte apreciază că este nefondată.

Prin cererea de recurs, recurentul-pârât susține instanța de fond nu a avut în vedere art. 8 alin. (1) din Legea nr. 315/2004 privind dezvoltarea regională în România care prevede că, la nivel regional sunt înființate și funcționează câte o agenție pentru dezvoltare regională.

Apreciază că judecata nu poate avea loc în lipsa pârâtei Agenția pentru Dezvoltare Sud Muntenia, organismul intermediar care a respins cererea de finanțare, întrucât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional nu poate fi obligat la continuarea procedurii de evaluare a cererii de finanțare deaoarece această atribuție revine organismului intermediar.

Înalta Curte constată că, reclamanta A. S.R.L. a depus în data de 13.05.2020, în cadrul apelului de proiecte POR/780/2/2, prin aplicația B., cererea de finanțare cod SMIS 137536 aferentă proiectului cu titlul "Modernizarea activității de producție a A. SRL".

Rezultatul etapei de verificare tehnico-financiare a proiectului depus de reclamantă, în calitate de solicitant, de respingere a cererii de finanțare, a fost adus la cunoștință de către organismul intermediar Agenția pentru Dezvoltare Sud Muntenia prin Adresa nr. x/14.10.2020.

În data de 10.11.2020 reclamanta a formulat contestație administrativă împotriva Adresei nr. x/14.10.2020, contestație înregistrată la Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației sub nr. x/10.11.2020 și în Registrul de contestații cu nr. 657.

DG POR din cadrul MDLPA, în calitate de autoritate de management, a soluționat contestația formulată de A. S.R.L., fiind emisă, în acest sens, Decizia nr. 2334/08.01.2021 de soluționare a contestației.

Potrivit secțiunii 8.4 din Ghidul general al beneficiarului POR 2014-2020:

"un solicitant de finanțare nerambursabilă care se consideră nedreptățit de rezultatele procesului de evaluare, selecție și contractare poate formula în scris o singură contestație care va fi trimisă spre soluționare AMPOR/MDRAPFE și în copie la OI.

"pe parcursul soluționării contestatiilor, lista proiectelor se va actualiza cu acele proiecte pentru care APPOR a luat o decizie favorabilă"

"Decizia AMPOR privind soluționarea contestațiilor este finală, iar contestatorul nu mai poate înainta la AMPOR o nouă contestație pe marginea aceluiași subiect. În cazul în care contestatorul este nemulțumit de modul de soluționare a contestatiei de către AMPOR se poate adresa instanțekor de judecată abilitate în conformitate cu Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ..."

Prin urmare, potrivit dispozițiilor Ghidul general al beneficiarului POR 2014-2020 procedura de evaluare a cererilor de finanțare continuă ca urmare a emiterii deciziilor AMPOR care determină o actualizare automată a listelor proiectelor cu acele proiecte pentru care AMPOR a luat o decizie favorabilă. De asemenea, potrivit aceluiași ghid, doar deciziile prin care au fost soluționate contestațiile formulate împotriva rezultatelor procesului de evaluare se pot ataca în instanță. Astfel, instanța de fond a constatat în mod corect lipsa calității procesual pasive a Agenției pentru Dezvoltare Sud Muntenia.

b)În cea de-a doua critică, recurenta arată că prin confundarea noțiunilor "perioada de implementare" cu "perioada de realizare a activităților proiectului", instanța de fond a încălcat prevederile Secțiunii 3.3. pct. 6 din Ghidul solicitantului - condiții specifice, nota de subsol de la fila x din Ghid, prevederile Secțiunii 3.3. pct. 2 din Ghidul solicitantului, precum și prevederile Secțiunii 3.4. din același Ghid.

Criticile formulate de recurentul-pârât prin acest motiv de recurs sunt nefondate. În acord cu instanta de fond, Înalta Curte constată că "perioada de implementare" a proiectului cuprinde atât "perioada de realizare a activităților contractului" cât și activitățile realizate înaintea depunerii proiectului.

Într-adevăr în Ghidul Solicitantului sunt definite atât "perioada de realizare a activităților proiectului" cât și "perioada de implementare a proiectului", astfel:

"PERIOADA DE IMPLEMENTARE A PROIECTULUI" cuprinde, atât activitățile realizate înainte de depunerea cererii de finanțare, cât și activitățile ce urmează a fi realizate după momentul contractării proiectului.

"PERIOADA DE REALIZARE A ACTIVITĂȚILOR PROIECTULUI" după semnarea contractului de finanțare este de maximum 36 de luni și nu depășește data de 31.12.2023. Perioada de realizare a activităților proiectului după semnarea contractului de finanțare poate fi extinsă cu cel mult dublul perioadei prevăzute inițial, în condițiile prevăzute în contractul de finanțare, dar nu mai târziu de 31.12.2023."

Astfel, instanta de fond a reținut în mod corect că anul anul realizării activităților proiectului care corespunde cu finalizarea efectivă a implementării acestuia nu este anul 2020, ci anul 2021, așa cum rezultă de altfel și din graficul GANT potrivit căruia anul 1 și anul 2 reprezintă perioada de implementare a proiectului, în anul 1 (2020) fiind cuprinse activitățile care au fost realizate înainte de depunerea cererii de finanțare iar în anul 2 (2021) fiind menționată finalizarea efectivă a implementării proiectului.

c)În ce privește critica privind decizia instanței de fond de acordare a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocațial fără ca aceasta să aplice o diminuare a acestora, Înalta Curte reține incidența dispozițiilor obligatorii cuprinse în Decizia nr. 3/2020 dată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent sa judece recursul în interesul legii în examinarea recursului în interesul legii, potrivit cărora "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs.

Pentru toate considerentele expuse, Înalta Curte, reținând că motivele invocate prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, soluția pronunțată de prima instanță fiind dată cu interpretarea și aplicarea corectă a dispozițiilor legale incidente, în temeiul art. 20 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

De asemenea, observând cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă, Înalta Curte, în temeiul art. 453 alin. (1) C. proc. civ., o va admite și va dispune obligarea recurentei-pârâte la plata către intimata-reclamantă a sumei de 2.499 RON cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial conform dovezilor de la dosarul de recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile nulității recursului.

Respinge recursul declarat de Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene împotriva sentinței civile nr. 1371 din 6 octombrie 2021 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât la 2.499 RON cheltuieli de judecată în recurs către intimata-reclamantă.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 6 aprilie 2023.