ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1235/2022

Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 09.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional - AMPOR, Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia - Organismul Intermediar - OI ADR SV Oltenia, solicitând anularea în parte a actului administrativ nr. x/06.10.2020 emis de pârâta 1, prin care a fost soluționată contestația nr. x/19.08.2020, în sensul să se constate că punctajul la Subcriteriul 1.4.1 a fost calculat în mod eronat de către de pârâta 2 și menținut ulterior de către pârâta 1 și, pe cale de consecință, să se stabilească la acest Subcriteriu un punctaj de 6 puncte și un punctaj final pentru reclamantă de 86 de puncte (în loc de 82 cât au fost stabilite prin actul administrativ contestat). De asemenea, a solicitat obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond Curtea de Apel Craiova – secția contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 183 din 14 iunie 2021, a admis contestația formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației - Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional – AMPOR și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia - Organismul Intermediar - OI ADR SV Oltenia, având ca obiect "anulare act administrativ", a dispus anularea în parte a Scrisorii nr. x/06.10.2020 emisă de pârâtul Ministerul Lucrărilor Publice, Dezvoltării și Administrației – AMPOR, a obligat pârâtul la reevaluarea contestației sub aspectul punctajului acordat la Subcriteriul 1.4.1 și la plata a 2.975 RON cheltuieli de judecată către reclamantă. A respins contestația față de pârâta Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia-Organismul Intermediar-OI ADR SV Oltenia.

Calea de atac exercitată Împotriva hotărârii instanței de fond pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației a declarat recurs arătând că hotărârea atacată este nelegală, fiind dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, caz de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1). pct. 8 C. proc. civ. Soluția primei instanțe este greșită întrucât sunt nesocotite prevederile Ghidului/solicitantului aferent Axei Prioritare 2, Prioritatea de Investiții 2.2 - IMM, instrument de implementare a programului potrivit art. 125 alin. (3), lit. a) din Regulamentul (UE) nr. 1303/2013\ prin care sunt stabilite regulile de selecție a proiectelor si accesare a fondurilor. Prima instanță a apreciat eronat că al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției este anul 4 al perioadei de implementare și operare a investiției, în realitate al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției, fiind anul 3 al perioadei de implementare și operare a investiției. Așadar, perioada de implementare a activităților proiectului, stabilită prin art. 2 alin. (1) din contractul de finanțare, are drept scop determinarea activităților finanțate și a cheltuielilor ce vor putea fi decontate prin proiect, având în vedere că una dintre regulile generale de eligibilitate a unei cheltuieli este ca aceasta să fie realizată în perioada de implementare a proiectului, care este însă diferită de perioada de implementare (realizare) a investiției. Chiar din denumirea subcriteriului se relevă perioada de referință ce formează obiectul evaluării, respectiv perioada după implementarea investiției, moment de la care se stabilește și primul an de implementare când ne raportăm la investiție, pentru că acest subcriteriu se concentrează pe investiție, iar investiția (am constatat deja din prevederile Ghidului invocate anterior) ce se finanțează prin axa prioritară nu poate fi o investiție demarată înainte de depunerea cererii de finanțare. Primul an de implementare în această analiză este anul care cuprinde activitățile realizate înaintea depunerii cererii de finanțare, întrucât ar contrazice esența subcriteriului, respectiv activitățile efective privind realizarea investiției care în mod firesc trebuie să se regăsească în rata solvabilității. în mod contrar nu și-ar mai regăsi relevanța punctarea acestui subcriteriu. În considerarea celor anterior expuse, este corect punctajul acordat intimatei-reclamante la analiza cererii de finanțare. Raționamentul instanței de fond în reținerea pretinsei contestații similare nu a fost rezultatul unei analize prin comparație a spețelor, ci luarea în considerare a principiilor liberului acces la procedurile de finanțare pentru dezvoltarea activităților economice și concurența loială ferită de orice împrejurări discriminatorii, fără însă a arăta în concret incidența acestora în speță. Chiar Ghidul solicitantului (condiții generale) prevede, în ceea ce privește Comisia de soluționare a contestațiilor, că este formată din diferiți membri, stabiliți prin decizia Șefului AMPOR, care adoptă soluții în mod independent, exclusiv prin opinia formată de membrii comisiei. Prima instanță a pierdut din vedere că nu există dispoziții la nivelul AMPOR în privința soluționării contestațiilor potrivit cărora o decizie luată anterior de o asemenea comisie să fie obligatorie pentru comisiile constituite ulterior în soluționarea contestațiilor. Proiectele se analizează în mod particular și nu poate fi extinsă analiza din speța de față prin raportare la un alt proiect depus de către un alt solicitant, neexistând vreun element de interdependență, situațiile putând părea similare la prima vedere, însă instanța nu a fost sesizată cu verificarea respectivei cereri de finanțare pentru a avea o analiză elocventă. Față de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea cererii de chemare în judecată ca neîntemeiată.

Apărările formulate în cauză Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Soluția instanței de recurs Analizând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpinarea intimatei, Înalta Curte apreciază că recursul este nefondat. Pentru a ajunge la această soluție instanța a avut în vedere considerentele în continuare arătate. Din actele și lucrările dosarului rezultă că reclamanta a solicitat anularea în parte a actului administrativ nr. x/06.10.2020 emis de pârâtul MLPDA – Autoritatea de Management AMPOR, prin care a fost soluționată contestația nr. x/19.08.2020. A solicitat să se constate că punctajul la Subcriteriul 1.4.1 a fost calculat în mod eronat de către de pârâta ADR sud vest Oltenia și, pe cale de consecință, să se stabilească la acest Subcriteriu un punctaj de 6 puncte și un punctaj final pentru reclamantă de 86 de puncte pentru proiectul propus cu titlu "Achiziție de utilaje pentru dezvoltarea activității". Înalta Curte are în vedere că, în esență, ceea ce se critică de către recurentul-pârât este modalitatea de evaluare a criteriului 1.4.1 – Previzionarea economico-financiară ca urmare a implementării proiectului, la finalul celui de al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției - rata solvabilității generale, reprezentând raportul dinte activele totale și datoriile totale. Recurentul susține că instanța de fond a apreciat eronat că al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției, este anul 4 al perioadei de implementare și operare a investiției, în realitate al doilea exercițiu financiar complet, după implementarea investiției, fiind anul 3 al perioadei de implementare și operare a investiției". Instanța de fond a realizat o analiză formală și sumară, fără a interpreta legea în perspectiva aplicării ei, prin spiritul ei și sensul în care a fost edictată, cercetând la nivel abstract, fără o viziune de ansamblu legată de ceea ce reprezintă efectiv noțiunea de implementare a investiției. Contrar raționamentului primei instanțe, faptul că AM POR ar mai fi admis o contestație similară formulată în privința altui proiect nu poate constitui un criteriu de cenzurare care să susțină nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ contestat. A concluzionat, astfel, că instanța de fond a aplicat în mod greșit normele de drept material (în speță dispozițiile Ghidului solicitantului), motiv care se subsumează prevederilor art. 488, alin. (1), pct. 8 noul C. proc. civ. De asemenea, recurentul-pârât a contestat suma acordată de către instanța de fond ca și cheltuieli de judecată, solicitând reducerea acestora. În ceea ce privește motivele invocate de către recurentul-pârât: Conform dispozițiilor din Ghidul specific, rezultă faptul că serviciile de consultanță la elaborarea cererii de finanțare și/a planului de afaceri sunt incluse la categoria de cheltuieli eligibile, efectuate anterior momentului semnării contractului de finanțare iar acestea au fost prevăzute de către reclamantă ca făcând parte din perioada de implementare a proiectului. Astfel cum a precizat și Recurentul-Pârât în cererea de recurs, aceste cheltuieli sunt decontate conform dispozițiilor Ghidului specific, având în vedere că sunt cheltuieli eligibile și sunt realizate în perioada de implementare a proiectului. Contrar celor afirmate de către recurentul-pârât în cererea de recurs, proiectul reclamantei nu include "investiții demarate" înainte de depunerea cererii de finanțare. În Ghidul specific, sunt definite "perioada de realizare a activităților proiectului" și "perioada de implementare a proiectului", astfel: Perioada de realizare a activităților proiectului după semnarea contractului de finanțare este de maximum 36 de luni și nu depășește data de 31.12.2023. Perioada de realizare a activităților proiectului după semnarea contractului de finanțare poate fi extinsă cu cel mult dublul perioadei prevăzute inițial, în condițiile prevăzute în contractul de finanțare, dar nu mai târziu de 31.12.2023. Perioada de implementare a proiectului cuprinde, atât activitățile realizate înainte de depunerea cererii de finanțare, cât și activitățile ce urmează a fi realizate după momentul contractării proiectului. Aceasta este calculată în mod automat odată cu completarea cererii de finanțare. Astfel, rezultă că perioada de realizare a activităților proiectului este inclusă în perioada de implementare a proiectului, instanța de fond reținând în mod corect aceste aspecte, contrar susținerilor recurentului-pârât. Realizarea efectivă a investiției/a activităților proiectului se face în Anul 2 de implementare a proiectului, ceea ce înseamnă că finalul celui de-al doilea exercițiu financiar complet după realizarea efectivă a investiției/a activităților proiectului este Anul 4, anul în care Rata solvabilității generale este 4,02. Activitățile realizate înaintea depunerii cererii de finanțare trebuiau obligatoriu menționate și justificate în calendarul de desfășurare a activităților. Poziția recurentului-pârât cu privire modul de interpretare diferit, de la un proiect la altul, a dispozițiilor privind Subcriteriul 1.4.1 - Rata rentabilității generale, nu poate fi primită în apărarea acestuia. Modalitatea de calcul este aceeași pentru toate proiectele care se depun în cadrul Programului Operațional Regional 2014 -2020, Axa Prioritară 2 - îmbunătățirea competitivității întreprinderilor mici și mijlocii (Nr. apel: POR/780/2/2), indiferent de componența comisiilor care soluționează contestațiile sau de experții independenți care au acordat punctajul inițial. Este adevărat că toate proiectele se analizează în mod particular, în funcție de investiția care face obiectul proiectului, dar modalitatea de calculare a ratei solvabilității generale este identică pentru toate proiectele și are la bază perioadă de implementare a proiectului indicată de către solicitant. Astfel, în mod corect instanța de fond a reținut că noțiunile esențiale din Ghidul specific, cu repercusiuni directe asupra punctajului acordat, trebuie să fie interpretate previzibil, accesibil și unitar iar chestiunea interpretării acestora nu poate depinde exclusiv de dreptul la opinii diverse ale experților. Totodată, în mod corect instanța de fond a reținut faptul că respectarea principiilor liberului acces la procedurile de finanțare pentru dezvoltarea activității economice și concurența loială ferită de orice împrejurări discriminatorii nu este compatibilă cu susținerile recurentului-pârât, în sensul că evaluarea se realizează de experți diferiți ce pot avea opinii diferite. În ceea ce privește susținerea recurentul-pârât cu privire la faptul că AM POR ar mai fi admis o contestație similară formulată în privința altui proiect și acest fapt nu poate constitui un criteriu de cenzurare care să susțină nelegalitatea și netemeinicia actului administrativ contestat, Înalta Curte apreciază că regulile stabilite în Ghidul specific trebuie aplicate tuturor proiectelor depuse, indiferent de apelul de proiecte și anul depunerii proiectelor. Recurentul-pârât a contestat suma acordată de către instanța de fond ca și cheltuieli de judecată, solicitând aplicarea de către instanța de recurs a dispozițiilor art. 451, alin. (2) C. proc. civ. Înalta Curte constată că instanța de fond având în vedere circumstanțele cauzei în mod corect a făcut aplicarea dispozițiilor art. 451, alin. (2) C. proc. civ. și a obligat recurentul-pârât la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.975 RON. Înalta Curte are în vedere și Decizia nr. 3/2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție –Completul pentru soluționarea recursului în interesul legii, prin care s-a stabilit că: "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.." De asemenea, Înalta Curte constată că și celelalte critici formulate sunt nefondate, judecătorul fondului apreciind în mod corect și legal starea de fapt dedusă judecății, hotărârea pronunțată nefiind susceptibilă de criticile formulate, dimpotrivă, aceasta a fost dată cu aplicarea corectă a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, după cercetarea atentă a fondului și a probatoriilor administrate. Prin urmare, instanța constată că susținerile și criticile recurentului sunt neîntemeiate și nu pot fi primite, iar instanța de fond a pronunțat o hotărâre legală, motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., fiind nefondat. În temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., Înalta Curte va obliga recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata sumei de 2.499 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamant A. S.R.L..

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru toate considerentele expuse la punctul anterior, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca nefondat și va obliga recurentul-pârât Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației la plata sumei de 2.499 de RON, reprezentând cheltuieli de judecată, către reclamanta A. S.R.L..