ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3305/2022
ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3305/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 8 iunie 2022
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
I. Circumstanțele cauzei
Obiectul cererii de chemare în judecată
1.1. Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 14 iunie 2021, sub nr. x/2021, pe rolul Tribunalului Dolj, secția contencios administrativ și fiscal, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației ("MDLPA", "Ministerul") și Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia ("ADR", "Agenția"), a solicitat:
(i) anularea Scrisorii de finalizare etapa CAE, nr. x/03.09.2020, prin care a fost respins proiectul identificat cu SMIS 138317;
(ii) anularea Scrisorii de soluționare a contestației nr. x/16.11.2020;
(iii) suspendarea executării și punerii în aplicare a actelor administrative care au dus la respingerea proiectului anterior menționat, astfel încât suma solicitata prin cererea de finanțare să rămână alocata reclamantei până la data pronunțării instanței de fond;
(iv) obligarea pârâților la reevaluarea proiectului, în sensul reluării procedurii de verificare din etapa CAE;
(v) obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată.
1.2. Prin sentința civilă nr. 1236 din 29 iunie 2021, Tribunalul Dolj, secția contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal.
1.3. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 28 iulie 2021, sub nr. x/2021.
Hotărârea instanței de fond
Prin sentința civilă nr. 229 din 26 august 2021, Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal a dispus următoarele:
(i) a respins cererea de suspendare a actelor administrative care au dus la respingerea proiectului "Dezvoltarea S.C. A. S.R.L. prin oferta de servicii de publicitate și marketing sub sigla A. marketing" în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020, formulată de reclamanta A. S.R.L.;
(ii) a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții Agenția pentru Dezvoltare Regională Sud-Vest Oltenia și Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, Direcția Generală Programul Operațional Regional - Autoritatea de Management pentru POR (AM POR), având ca obiect "anulare Scrisoare de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020, prin care a fost respins proiectul identificat cu SMIS 138317 și Scrisoarea de soluționare a contestației nr. x din 16.11.2020 și obligarea la reevaluarea cererii de finanțare".
Calea de atac exercitată în cauză
Împotriva sentinței civile nr. 229 din 26 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a declarat recurs reclamanta A. S.R.L., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea în tot a sentinței recurate și, în rejudecare, admiterea cererii de suspendare, precum și a acțiunii în anulare, astfel cum au fost formulate.
În motivarea recursului, reclamanta reiterează conținutul actelor procesuale depuse în fond (cererea de chemare în judecată și concluziile scrise), în raport de care apreciază că instanța de fond a prezentat argumente contradictorii în cuprinsul sentinței recurate. Recurenta-reclamantă citează din considerentele sentinței recurate, arătând că cele reținute de instanța de fond nu corespund întâmpinărilor formulate în cauză de pârâți, din perspectiva criteriilor pentru care a fost respinsă cererea de finanțare și a răspunsului dat de intimatul-pârât MDLPA la petițiile depuse de reclamantă sub nr. x. Cu privire la acest răspuns, arată recurenta-reclamantă că, în realitate, solicitările sale au fost redirecționate în mod repetat și nu au fost niciodată în mod real analizate de autoritate.
Consideră recurenta-reclamantă că instanța de fond nu a solicitat pârâților să depună înscrisuri care să probeze afirmațiile din întâmpinări. Constatând că pârâtul MDLPA a răspuns petițiilor reclamantei, prima instanță a concluzionat, fără temei și fără a se sprijini pe vreo probă, că reclamanta nu a contestat aceste răspunsuri.
Recurenta-reclamantă consideră că instanța s-a aflat în eroare întrucât, deși a reținut că cererea de finanțare a fost respinsă pentru neîndeplinirea a trei criterii de eligibilitate - nr. 1, nr. 8 și nr. 19, ulterior a constatat că cererea de finanțare a fost respinsă pentru neîndeplinirea a două criterii - nr. 7 și nr. 19, ceea ce denotă o analiză superficială a cauzei.
Totodată, deși instanța de fond a făcut trimitere la răspunsurile Ministerului la petițiile depuse de reclamantă sub nr. x, aceste înscrisuri nu au fost comunicate reclamantei, în măsura în care au fost depuse la dosar. Instanța de fond era datoare să verifice aceste înscrisuri, respectiv sa compare și să coroboreze informațiile pe care le conțineau, să analizeze termenul de răspuns și calitatea răspunsului față de natura solicitării.
Mai susține recurenta-reclamantă că instanța de fond nu a avut în vedere toate criticile de nelegalitate invocate și nu a motivat de ce nu a luat în considerare toate apărările reclamantei. Solicită a fi avute în vedere, cu titlu de jurisprudență, deciziile nr. 2336/2020 și nr. 6402/2019, pronunțate de ÎCCJ-SCAF.
Apărările formulate în cauză
Intimații-pârâți ADR și MLPDA au depus concluzii scrise, fără a invoca excepții, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.
II. Soluția instanței de recurs
II.1. Analizând cu prioritate termenul de declarare a căii de atac, Înalta Curte constată că recursul declarat împotriva soluției de respingere a cererii de suspendare a fost formulat cu nerespectarea termenului prevăzut de lege, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, hotărârea prin care se pronunță suspendarea poate fi atacată cu recurs în termen de 5 zile de la comunicare, dispoziții aplicabile și în cazul cererii de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 15 din Legea nr. 554/2004, astfel cum dispune art. 15 alin. (2) din acest act normativ.
Potrivit art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:
"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3).", iar conform art. 185 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ.:
"Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate absolută."
Înalta Curte reține că sentința civilă nr. 229 din 26 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, a fost comunicată recurentei-reclamante la data de 02.10.2021, conform dovezii de înmânare aflată la dosarului instanței de fond. Termenul de 5 zile, prevăzut de art. 14 alin. (4) din Legea nr. 554/2004, înăuntrul căruia trebuia declarată calea de atac a recursului împotriva soluției dispuse asupra cererii de suspendare, a început să curgă de la acest moment și s-a împlinit la data de 08.10.2021, potrivit dispozițiilor art. 181, raportat la art. 183-184 din C. proc. civ.
Cererea de recurs a fost depusă prin serviciul de curierat la data de 14.10.2021, în afara termenului legal stabilit pentru atacarea soluției pronunțate asupra cererii de suspendare, care, astfel cum s-a arătat anterior, s-a împlinit la data de 08.10.2021.
Pentru considerentele arătate, în temeiul dispozițiilor art. 185 alin. (1) și art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 229 din 26 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de suspendare.
II.2. Analizând recursul declarat de pârât cu privire la soluția pronunțată asupra cererii de anulare, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
În privința criticii referitoare la existența unor considerente contradictorii în cuprinsul hotărârii de fond, Înalta Curte constată că pretinsa contradicție a fost sesizată de recurenta-reclamantă în raport de întâmpinările depuse de pârâți în dosarul cauzei, care ar conține, în opinia recurentei, argumente diferite pentru care a fost respinsă cererea de finanțare, precum și alte apărări referitoare la răspunsul dat de intimatul-pârât MDLPA la petițiile depuse de reclamantă. Or, cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. se referă la contradicția dintre considerentele hotărârii judecătorești, iar nu la eventuala lipsă de corespondență a acestora față de susținerile din actele procesuale ale părților.
Este de observat, totodată, că aspectele pretins contradictorii, referitoare la criteriile pentru care a fost respinsă cererea de finanțare, au fost analizate de instanța de fond prin raportare la actele administrative contestate - Scrisoarea de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020, prin care a fost respins proiectul identificat cu SMIS 138317 și Scrisoarea de soluționare a contestației nr. x/16.11.2020. La verificarea legalității acestora se au în vedere motivele expuse de autoritatea pârâtă, care justifică soluțiile de respingere a cererii de finanțare și a contestației administrative, motive care nu pot fi modificate/completate în faza judiciară prin apărările din cuprinsul întâmpinărilor și altor acte procesuale.
Totodată, în ceea ce privește răspunsul dat de MDLPA la petițiile depuse de reclamantă sub nr. x, Înalta Curte constată că ceea ce invocă reclamanta, în realitate, nici nu privește o contradicție între considerentele sentinței și apărările ministerului din întâmpinare (care sunt, de altfel, identice cu cele expuse de prima instanță), ci se contestă realitatea afirmațiilor intimatului-pârât, fiind criticată instanța de fond și pentru nesuplimentarea probatoriului prin obligarea pârâților la depunerea de înscrisuri suplimentare.
În mod evident, nici această critică nu se înscrie în dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., pe de-o parte nefiind sesizată existența unei contradicții între considerentele hotărârii, iar pe de altă parte criticile privind administrarea unui probatoriu pretins insuficient neconstituind o critică subsumată vreunui caz de casare din cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.. De altfel, instanța de control judiciar reține că recurenta-reclamantă nu a precizat ce probatorii suplimentare se impuneau a fi administrate, față de materialul probator existent la dosarul cauzei.
A mai susținut recurenta-reclamantă că nu au fost avute în vedere toate apărările și argumentele pe care le-a prezentat, fără a specifica punctual respectivele omisiuni. Or, Înalta Curte constată că prima instanță a analizat integral toate pretențiile reclamantei și motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază, iar concluzia caracterului neîntemeiat al acestora nu echivalează cu necercetarea cauzei.
Prin urmare, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile formulate de recurenta-reclamantă, subsumate dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.
În ceea ce privește criticile referitoare la analiza pretins eronată a criteriilor pe care trebuia să le întrunească cererea de finanțare, pe care Înalta Curte le va analiza din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de recurs consideră că sunt necesare câteva precizări referitoare la actele administrative contestate.
Prin Scrisoarea de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020, intimata-pârâtă ADR a respins cererea de finanțare depusă de reclamantă, constatând că aceasta este neconformă, nefiind îndeplinite criteriile nr. 1, nr. 7, nr. 8, nr. 15 și nr. 19 din grila CAE.
Prin Scrisoarea de soluționare a contestației nr. x/16.11.2020, intimatul-pârât MDLPA a reținut:
"În concluzie, având în vedere cele prezentate mai sus, Comisia privind soluționarea contestației (...) a decis respingerea contestației (se consideră că criteriile nr. 7 și nr. 19 din Grila de verificare a conformității administrative și eligibilității nu sunt îndeplinite) și astfel, respinge proiectul ca neconform administrativ."
Cât privește restul criteriilor reținute a nu fi îndeplinite conform scrisorii de finalizare etapa CAE (nr. 1, 8 și 15), Comisia de soluționare a contestaților a reținut că, pentru criteriile nr. 1 și nr. 15, trebuiau solicitate clarificări din partea beneficiarului, urmând ca organismul de implmentare să decidă dacă criteriul este sau nu îndeplinit după primirea răspunsului. În privința pct. 8, comisia a reținut că beneficiarul a retransmis declarația privind încadrarea în categoria IMM actualizată, dar în cadrul său nu se regăsesc anumite informații, iar acestea nu se corelează cu situațiile financiare prezentate în urma răspunsului la clarificări din etapa CAE. Așadar, Comisia de soluționare a contestațiilor a reținut a nu fi îndeplinit nici criteriul nr. 8 de eligibilitate, însă această concluzie nu a mai fost preluată în partea finală a Scrisorii nr. x/16.11.2020, unde s-a făcut trimitere doar la neîndeplinirea criteriilor nr. 7 și nr. 19.
În sentința recurată, instanța de fond a expus concluziile autorității de soluționare a contestației cu privire la criteriile nr. 1, nr. 8 și nr. 19, omițând a le menționa și pe cele aferente criteriilor nr. 7 și nr. 15; ulterior, instanța de fond a menționat în mod corect că proiectul a fost respins ca neconform administrativ deoarece nu au fost îndeplinite criteriile nr. 7 și nr. 19.
În pofida acestei inconsecvențe, Înalta Curte nu poate reține că prima instanță a făcut o analiză superficială a cauzei, astfel cum susține recurenta-reclamantă. Omisiunea expunerii concluziilor integrale ale Comisiei de soluționare a contestațiilor cu privire la toate criteriile de eligibilitate în dispută nu afectează în vreun fel raționamentul care susține soluția, câtă vreme motivele acțiunii introductive de instanță nu cuprindeau argumente specifice fiecărui criteriu considerat neîndeplinit, ci argumente succinte și globale referitoare la nerespectarea principiului egalității de șanse și a tratamentului egal și la existența unei culpe a autorității pârâte în modalitatea imprecisă de solicitare a clarificărilor, argumente pe care instanța de fond le-a analizat corespunzător. Mai exact, prima instanță a reținut că solicitările adresate reclamantei de a se conforma cerințelor Ghidului solicitantului nu afectează principiul egalității de șanse și a tratamentului egal, iar în ceea ce privește criteriile de eligibilitate, acestea trebuie să fie îndeplinite cumulativ, astfel că pretinsele lămuriri suplimentare pe care ar fi trebuit să le solicite organismul de implementare nu sunt relevante, câtă vreme aceste clarificări vizau doar parte din criterii (nr. 1 și nr. 15). Instanța de recurs observă că pentru criteriile nr. 7 și nr. 19 s-au solicitat clarificări, care au fost depuse de reclamantă, însă aceste clarificări au condus la necorelări cu documentația inițială în privința criteriului nr. 7, respectiv nu au rezolvat necorelările observate inițial în cazul criteriului nr. 19).
În recurs, reclamanta nu a prezentat argumente diferite de cele expuse în fond, reiterând, practic, aceleași motive de pretinsă nelegalitate a actelor administrative atacate. Verificând motivele expuse în cererea de chemare în judecată, raportat la considerentele sentinței recurate și la criticile din recurs, Înalta Curte constată că pricina a fost analizată sub toate aspectele, iar soluția de respingere a acțiunii și de menținere a actelor atacate este legală.
Conform celor două scrisori contestate, recurenta-reclamantă nu a depus înscrisurile necesare dovedirii îndeplinirii tuturor criteriilor din Ghidul solicitantului referitoare la conformitatea administrativă și eligibilitate și, chiar dacă în soluționarea contestației administrative s-a reținut că, pentru criteriile nr. 1 și nr. 15, subzistă și o culpă a autorității de implementare, care nu a solicitat clarificări corespunzătoare, pentru criteriile nr. 7 și nr. 19 s-a menținut soluția de respingere a proiectului (n.r. - cum s-a arătat anterior, și pentru criteriul nr. 8 s-a reținut neconformitatea și după etapa soluționării contestației, dar această împrejurare nu a mai fost precizată în cuprinsul concluziilor actului administrativ respectiv). Ca atare, recurenta-reclamantă trebuia să probeze în fața instanței de contencios administrativ că aceste criterii erau îndeplinite, aducând argumente contrare celor prezentate de autoritățile pârâte și prezentând înscrisuri doveditoare, ceea ce nu s-a întâmplat. Mai mult decât atât, nici în fond și nici în recurs reclamanta nu a contestat efectiv concluzia nerespectării acestor criterii, motivele acțiunii sale rezumându-se la invocarea culpei autorității în nesolicitarea unor clarificări, precum și a volumului de muncă necesar construirii unui proiect fiabil, argumente care nu justifică în vreun fel neîndeplinirea criteriilor în litigiu.
În concluzie, Înalta Curte constată că sunt nefondate criticile recurentei-reclamante în referire la criteriile de conformitate administrativă și eligibilitate pe care autoritatea de soluționare a contestației le-a constat a fi neîndeplinite.
În ceea ce privește răspunsul intimatului-pârât MDLPA la petițiile adresate de recurenta-reclamantă, prin care s-a solicitat reevaluarea contestației, Înalta Curte constată că obiectul acțiunii de față privește examinarea legalității actelor administrative reprezentate de Scrisoarea de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020 și Scrisoarea de soluționare a contestației nr. x/16.11.2020, astfel că petițiile depuse ulterior și răspunsurile date sau lipsa acestor răspunsuri din partea autorității destinatare nu prezintă relevanță în soluționarea pricinii.
Prin acțiune și în recurs, reclamanta și-a expus nemulțumirea față de conduita MDLPA în soluționarea acestor petiții, susținând nerespectarea termenului legal de emitere a unui răspuns, fără a prezenta o conexiune între motivele de nelegalitate a actelor administrative atacate și întârzierea soluționării petițiilor sale, depuse ulterior emiterii celor două scrisori. Pe cale de consecință, câtă vreme obiectul cauzei privește acțiunea în anularea scrisorilor emise în procedura de evaluare a proiectului propus spre finanțare, iar nu obligarea autorității la emiterea unui răspuns față de petiții ulterioare acestor scrisori, instanța de fond nu era ținută să analizeze nici termenul de răspuns și nici conținutul eventualelor răspunsuri emise de MDLPA la petițiile reclamantei, astfel că motivele de nelegalitate de reclamantă sunt nefondate.
Pentru toate aceste considerente, constatând că nu sunt incidente cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în condițiile art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. în ceea ce privește soluția dispusă de prima instanță asupra cererii de anulare, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca tardiv formulat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 229 din 26 august 2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de suspendare.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, în ceea ce privește soluția dispusă asupra cererii de anulare a Scrisorii de finalizare etapa CAE nr. x/03.09.2020 și a Scrisorii de soluționare a contestației nr. x/16.11.2020.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 iunie 2022.