ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4758/2023

Ședința publică din data de 24 octombrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. În cazul în care recursul se respinge fără a fi cercetat în fond ori se anulează sau se constată perimarea lui, hotărârea de recurs va cuprinde numai motivarea soluției fără a se evoca și analiza motivelor de casare".

Circumstanțele cauzei

Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj sub nr. x/2022, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional-AMPOR, anularea actului administrativ nr. 145512/*11.11.2021 emis de pârâtă și obligarea acesteia la reanalizarea contestației formulate de reclamantă, cu privire la punctajul ce i-a fost acordat la subcriteriul 1.3.b, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Soluția instanței de fond

Prin sentința civilă nr. 264/2022 din 06.10.2022, Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal a admis, în parte, cererea formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâtul MINISTERUL DEZVOLTĂRII, LUCRĂRILOR PUBLICE ȘL ADMINISTRAȚIEI - AUTORITATEA DE MANAGEMENT PENTRU PROGRAMUL OPERAȚIONAL REGIONAL - AMPOR, și în consecință a anulat actul administrativ nr. 145512/11.11.2021 prin care a fost respinsă contestația formulată de reclamantă împotriva punctajului acordat în urma rectificării punctajului evaluării tehnice și financiare a Proiectului cu titlul "Achiziții de echipamente pentru dezvoltarea activității de producție a societății A. S.R.L." cu privire la punctajul acordat la Subcriteriul 1.3.b, respingând cererea reclamantei de obligare a pârâtului la reanalizarea contestației.

Deopotrivă, a obligat pârâtul la plata, în favoarea, reclamantei A. S.R.L. a sumei de 21.424,05 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs

Împotriva acestei hotărâri - Sentința Civilă nr. 264/2022 din 06.10.2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a contencios administrativ și fiscal - a declarat recurs pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației, actualmente Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, acesta invocând dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În cadrul motivelor de nelegalitate recurentul a susținut în esență că hoărârea atacată este nelegală și netemeinică, fiind dată cu încălcarea si aplicarea greșită a normelor de drept material, motiv de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Consideră că acest text de lege este incident în speță, deoarece hotărârea instanței de fond a fost dată cu nesocotirea regulilor de rezonabilitate a cheltuielilor alocate activității de consultanță în elaborarea documentatiei de finanțare și pentru implementarea proiectului.

Așadar, susține că instanța de fond a retinut în mod gresit faptul că evaluarea proiectului a fost punctată potrivit adresei interne a ADR-NV.În realitate la acordarea punctajului pentru subcriteriul 1.3.b în etapa de evaluare tehnică financiarä, s-au avut în vedere condițiile de eligibilitate prevăzute de Ghidul solicitantului, dar analiza rezonabilității costurilor cuprinse în bugetul proiectului, prevăzută la art. 3 din H.G. nr. 875/2011, aspecte ignorate de prima instanță.

Soluția primei instanțe este greșită întrucât sunt nesocotite condițiile impuse prin Ghidul solicitantului - condiții specifice de accesare a fondurilor Anexa 4 - Grila de evaluare tehnică și financiară a cererii de finanțare.

În concret, astfel cum a arătat în judecarea pe fond a cauzei, din analiza documentelor atașate proiectului, în scopul detalierii și argumentării costurilor pentru serviciile de consultanță, potrivit opiniei expertului cooptat în soluționarea speței, s-au reținut următoarele:

- Detalierea în structura costurilor cu consultanță ("5.000 euro pentru scrierea Cererii de finanțare si 90.000 euro pentru managementul. Proiectului") a fost făcută doar în urma solicitării de clarificări din etapa de evaluare tehnico-financiară, aspect care nu este mentionat în contractul semnat cu S.C. B. S.R.L. .

- în ceea ce priveștee fundamentarea bugetului cu Contractul de prestări servicii, acesta justifică, având în vedere documentele transmise la depunerea proiectului, doar activitățile prestate, nu suma contractată printr-o detaliere explicită a numărului de ore alocate pe activități, a numărului de experti a specializării acestora în raport cu activitățile proiectului si a tarifului orar, asa cum s-a prezentat mai sus.

- Anexa la OFERTA TEHNICA-FINANCIARĂ Nr. 737/14.10.2020 a fost încărcată în MYSMIS si, respectiv adusă la cunoștința evaluatorilor doar în data de 23.12.2020, nefiind atașată inițial proiectului în scopul justificării numărului de ore alocate fiecărei activități, a numărului de experți prevăzuți pentru realizarea fiecărei activități în funcție de necesitățile acesteia și a tarifului aplicat pentru fiecare categorie de experți.

Referitor la "atribuțiile pe care le are fiecare membru desemnat din partea societății de consultanța sunt detaliate în Cererea de finanțare, Secțiune "Resurse umane implicate", susține recurentul că sunt enumerați 3 consultanți din partea societății de consultanță și cele cuprinse în Planul de afaceri, subcapitolul 2.11 "Resurse umane implicate în realizarea investiției", unde nu se face referire explicită la specializarea consultanților alocați pentru acest proiect, dar nici la numărul acestora.

Prin urmare, recurentul susține că, un prim aspect pe care instanța de fond trebuia sa-l aibă în vedere este că aceste cheltuieli, prin modul în care au fost fundamentate prin documentele depuse de intimata reclamantă, nu demonstrează că sunt rezonabile, transparente și ușor comparabile.

Mai mult, raportat la suma totală bugetată de intimate reclamantă pentru activitatea de consultanță, respectiv 459,021.00 RON fără TVA, se poate observa că valoarea totală alocată activității de consultanță în elaborarea documentației de finanțare și pentru implementarea proiectului, depășește limita rezonabilitații, având în vedere modul de justificare, argumentare ți fundamentare a corectitudinii estimării costurilor.

Mai susține recurentul - pârât că un alt aspect ignorat de prima instanță este acela că evaluarea proiectelor de investiții susținute de fondurile publice aferente instrumentelor structurale se fundamentează pe prevederile Ghidului solicitantului, Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 66/2011 privind prevenirea, constatarea și sancționarea neregulilor apărute în obținerea și utilizarea fondurilor europene și/sau a fondurilor publice naționale aferente acestora, precum și ale H.G. nr. 875/2011 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 66/2011.

Astfel, invocă dispozițiile art. 3 din H.G. nr. 875/2011, solicitând ca instanța de control judiciar să aibă în vedere că, potrivit prevederilor Ghidului specific, finanțarea se acordă, în limita aloci disponibile, proiectelor ordonate descrescător în funcție de punctajul obținut în urma evalu; tehnice și financiare.

Lista proiectelor finanțabile, stabilita la nivelul regiunii Nord-Vest, a cuprins, pe ultim 5 poziții, toate proiectele care au obținut 93 de puncte, respectiv SMIS 147756,146753,1472 146307 și 147456.

Presupunând ca" și proiectul în speță SMIS 143763 are 93 de puncte, în condițiile în caț; alocarea disponibilă nu permite finanțarea tuturor celor 6 proiecte, atunci departajarea s realizează conform prevederilor din Ghidul specific - Anexa 4 Grila de Evaluare Tehnică: Financiară - Secțiunea Observații, pct. 3: "în caz de punctai final egal între mai mulți beneficiari, departajarea se va face în funcție de punctajele sau valorile absolute prezentate (în caz de punctaj egal), obținute I următoarele subcriterii, în ordinea precizată, până la departajarea solicitanților; 1. 2.1. U 2.1.2, 2.1.3, 1.3, 1.2.1, 1.2.2, 3.1, 3.2, 4."

Analizând punctajele obținute de cele 6 proiecte la fiecare din subcriteriile enumerate mai sus, rezultă următoarele:

La subcriteriul 1.1. "Domeniul de activitate (clasa/clasele CAEN) în care se realizea; investiția", toate proiectele au obținut același punctaj (15). Neputându-se realiza departajări in funcție de valori absolute inregistrate (obiectul subcriteriului fiind clasa CAEN), se analizea următorul subcriteriu, 2.1.1.

La subcriteriul 2.1.1. "Rata solvabilității generale (Active totale/Datorii totale)", toa proiectele au obținut 10 puncte. Aici departajarea se face în funcție de valoarea absolută a rai solvabilității generale, înregistrată în cazul fiecărui proiect.

Susține recurentul că, ceea ce dorește să evidențieze este că, pentru proiectul în speță SMIS 1437 înregistrând cea mai mică valoare a ratei de solvabilitate generală (2.21), acesta nu pute inclus în lista proiectelor finanțabile (în urma departajării), nici în situația în care punctajul final ar fi fost 93.

Într-o altă critică recurentul susține că, în ceea ce privește cheltuielile de judecată acordate intimatei reclamante, în situația în care instanța de recurs va aprecia ca fiind legală soluția de la fond în privința actului administrativ contestat, prima instanță a nesocotit prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., în baza cărora se impunea diminuarea acestor cheltuieli, având-în vedere complexitatea scăzută a cauzei și activitatea redusă ce a prestată de apărătorul S.C. A. S.R.L..

Față de modul de formulare a textului legal, apreciază că sunt criterii legale pentru exercitarea atribuției reducerii motivate a cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților: valoarea cauzei și munca (activitatea) desfășurată de avocat și complexitatea cauzei, acesta din urmă fiind un subcriteriu component al muncii, chiar dacă este menționat de sine-stătător în C. proc. civ.

Cele două criterii sunt cumulative, așa cum rezultă din formularea legii,"în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată", ceea ce înseamnă că ele trebuie observate concomitent de către instanță, aspect normal dacă avem în vedere că protecția instituită pentru partea care cade în pretenții este asigurată numai combinând cele doua criterii.

Raportat la sintagma "chiar și din oficiu", recurentul susține că rațiunea pentru care legiuitorul permite reducerea acestor categorii de cheltuieli de judecată a fost protejarea părții ce a căzut în pretenții de instituirea unei obligații excesiv de oneroase, având izvorul într-un contract față de care are calitatea de terț. Astfel, regularizarea cuantumului sumelor achitate cu titlu de onorariu avocațial, proporțional cu circumstanțele cauzei, este menita să asigure un just echilibru între dreptul părții ce a avut câștig de cauză de a-și recupera cheltuielile avansate și culpa procesuală a părții ce a căzut în pretenții.

În rigoarea acestor argumente, părții ce a căzut în pretenții i se recunoaște dreptul de a solicita aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ. chiar de către instanța ce urmează a soluționa pricina. Aceasta presupune însă, ca o condiție sine qua non, posibilitatea părții ce (încă nu) a căzut în pretenții de a cunoaște cuantumul onorariului avocațial achitat și solicitat spre recuperare de partea adversă.

Invocă astfel activitatea redusa a avocatului, raportat la lipsa oricăror acte procesuale întocmite sau depuse de către acesta, precum și practica Înaltei Curți de Casație și Justiție (Decizia nr. 1904 din 13 iunie 2014 pronunțată în recurs de secția Civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție având ca obiect acțiune în revendicare, solicitând deopotrivă a fi avute în vedere și mai multe decizii ale Curții Constituționale:

- Decizia nr. 1.018 din 14 iulie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 687 din 28 septembrie 2011;

- Decizia nr. 401 din 14 iulie 2005, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 848 din 20 septembrie 2005;

- Decizia nr. 492 din 8 iunie 2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 583 din 5 iulie 2006;

- Decizia nr. 728 din 7 mai 2009, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 401 din 12 iunie 2009, prin care Curtea Constituțională a reținut ca prerogativa instanței de a cenzura, cu prilejul stabilirii cheltuielilor de judecată, cuantumul onorariului" avocațial convenit, prin prisma proporționalității sale cu amplitudinea și complexitatea activității depuse, este cu atât mai necesara cu cât respectivul onorariu, convertit în cheltuieli de judecată, urmează a fi suportat de partea potrivnică, dacă a căzut în pretenții, ceea ce presupune în mod necesar ca acesta să îi fie opozabil. Opozabilitatea sa față de partea potrivnică, care este terț în raport cu convenția de prestare a serviciilor avocațiale, este consecința însușirii sale de instanță prin hotărârea judecătorească prin al cărei efect creanța dobândește caracter cert, lichid și exigibil.

Totodată, Curtea a mai reținut că avocatul, prin exercitarea profesiei sale, îndeplinește o activitate economică, activitate care constă în oferirea de bunuri sau servicii pe o piața liberă (Hotărârea din 19 februarie 2002, pronunțată în Cauza Wouters și alții de către Curtea de Justiție a Comunităților Europene, paragraful 49), însă orice activitate economică se desfășoară 'în condițiile legii". În consecință, legiuitorul a apreciat că valoarea onorariului trebuie să fie proporțională cu serviciul prestat, instituind astfel posibilitatea limitării sale în cazul în care nu există un just echilibru între prestația avocațială si onorariul solicitat.

In raport de precizările făcute mai sus, susține recurentul că instanța de judecată investită cu o astfel de cerere trebuie pur și simplu să aprecieze numărul de ore/om alocate în mod necesar de avocat sau structura de care acesta dispune în exercitarea profesiei, pentru cauza în discuție, care să fie înmulțit cu un tarif orar, apreciat liber de către judecător, iar în dovedirea volumului de muncă prestat, intimata reclamantă nu a atașat niciun document (fisă de timp/raport de activitate) din care să reiasă numărul de ore alocat acestui proces, document absolut necesar instanței de judecată în aprecierea complexității lucrării.

Fată de toate acestea, solicită admiterea recursului, casarea în parte a hotărârii recurate și, în urma rejudecării, respingerea în întregime a cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

Apărările intimaților-pârâți

Intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat întâmpinare la recurusl promovat de recurentul - pârât, în cadrul căreia a invocat excepția nulității recursului, pe de o parte, în ceea ce privește soluția dispuisă pe fondul cauzei și, pe de altă parte, în ceea ce privește criticile privind modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat asupra proporționalității cheltuielor de judecată reprezentând onorariul avocațial.

Deopotrivă, a solicitat respingerea recursului promovat de pârât, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers procesual.

Răspunsul la întâmpinare

Deși întâmpinarea intimatei - reclamante A. S.R.L. i-a fost comunicată în termenul legal, recurentul - reclamant nu a combătut apărările acesteia în cadrul unui Răspuns la întâmpinare, astfel cum permit dispozițiile art. 471

1

alin. (4) incidente și în cazul recursului conform art. 490 alin. (2) și art. 494 C. proc. civ.

Procedura de soluționare a recursului

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelului completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului din data de 13 01 2023, a fost fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 06.02.2024, în ședință publică, cu citarea părților.

Prin încheierea din Camera de Consiliu din data de 28 martie 2023 instanța învestită cu judecata recursului a admis cererea de preschimbare formulată de intimata - reclamantă A. S.R.L. și a preschimbat termenul de judecată de la data de 06.02.2024, la data de 24.10.2023.

La acest termen de judecată, Înalta Curte, luând act de concluziile orale formulate de apărătorul intimatei - reclamante A. S.R.L., considerând că au fost lămurite toate împrejurările de fapt și temeiurile de drept ale cauzei, în conformitate cu dispozițiile art. 392 C. proc. civ., a declarat dezbaterile închise și a reținut cauza spre soluționare, în principal, asupra excepției nulității, invocate de intimata - reclamantă și, în subsidiar, eventual, asupra fondului cererii de recurs ce face obiectul pricinii deduse judecății.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului, potrivit prevederilor art. 496-499 din C. proc. civ.

Analizând, în conformitate cu dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., mai întâi excepția nulității recursului, invocată de intimata A. S.R.L., Înalta Curte urmează a o admite, raportat la dispozițiile art. 489 alin. (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Argumentele de fapt și de drept relevante.

În cauză, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional-AMPOR, anularea actului administrativ nr. 145512/*11.11.2021 emis de pârâtă și obligarea acesteia la reanalizarea contestației formulate de reclamantă, cu privire la punctajul ce i-a fost acordat la subcriteriul 1.3.b, cu respectarea prevederilor legale aplicabile, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Ca urmare a admiterii în parte a acțiunii reclamantei de către prima instanță, pârâtul Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației-Autoritatea de Management pentru Programul Operațional Regional-AMPOR, actualmente Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene a declarat recurs, invocând doar formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în condițiile în care nu a adus nici o critică de nelegalitate a sentinței atacate, care să se poată încadra acest motiv.

Examinând cererea de recurs, din perspectiva îndeplinirii condițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., Înalta Curte constată că potrivit acestui text de lege:

"(1) Cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni:

d) motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

Articolul 487 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, prevede că:

"Recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5), aplicabile și în recurs."

Conform art. 489 alin. (1) din C. proc. civ., republicat:

"Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepția cazului prevăzut la alin. (3)", iar potrivit art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., republicat:

"Aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488."

Reține astfel Înalta Curte că recursul este o cale extraordinară de atac, care poate fi exercitată numai pentru motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Analizând cererea de recurs din perspectiva dispozițiilor mai sus menționate, se constată că, deși recurentul a încadrat recursul său în cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea cererii de recurs nu a adus critici care să poată fi încadrate în motivul de nelegalitate prevăzut în textul de lege sus-menționat, .

În ceea ce privește motivul de casare, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., care vizează încălcarea sau aplicarea greșită de către instanță a normelor de drept material, Înalta Curte subliniază că, pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, este necesar ca, din modul în care este redactată hotărârea să nu se poată determina dacă legea a fost sau nu corect aplicată, ori ca instanța să recurgă la textele de lege aplicabile speței, dar fie să le încalce, în spiritul sau litera lor, fie să le aplice greșit (de ex: instanța aplică o normă generală, nesocotind existența normei speciale, aplică o normă care nu este incidentă în speță, dă o interpretare greșită textului de lege corespunzător situației de fapt).

În cazul de față, recurentul s-a limitat a susține doar că hotărârea instanței a fost dată cu nesocotirea regulilor de rezonabilitate a cheltuielilor alocate activității de consultanță în elaborarea documentației de finanțare și pentru implementarea proiectului, respectiv că sunt nesocotite condițiile impuse prin Ghidul solicitantului - condiții specifice de accesare a fondurilor Anexa 4 - Grila de evaluare tehnică și financiară a cererii de finanțare, fără a arăta în concret normele de drept substanțial în raport de care consideră că instanța de fond a făcut o interpretare/aplicare eronată.

Analizând actele și lucrările dosarului din ambele etape procesuale, se constată cu ușurință că, în recurs, pârâtul repune în discuție aspecte ce vizează situația de fapt, reluând o parte din apărările formulate în cadrul întâmpinării depusă la dosarul de fond și asupra cărora s-a dat deja o dezlegare de către prima instanță.

Astfel, Înalta Curte reține că prezenta cerere de recurs nu îndeplinește cerințele de formă prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., întrucât, chiar dacă recurentul a încadrat expres recursul său în motivul de nelegalitate prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., aspectele dezvoltate în cuprinsul cererii nu permit încadrarea acestora în motivul de casare prevăzut de textul de lege anterior menționat, partea exprimându-și doar nemultumirea cu privire la soluția dată de instanța de fond, iar motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocat doar formal.

Or, în practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute limitativ de lege.

Prin urmare, recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac, instanța de recurs fiind învestită cu analiza conformității hotărârii recurate în raport cu dispozițiile legale incidente, prin prisma motivelor de casare expuse de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Motivele de recurs sunt instituite prin dispoziții procedurale speciale, de strictă interpretare, ce nu pot fi extinse prin analogie la situații ce nu au fost avute în vedere la legiferare și trebuie să vizeze numai nelegalitatea hotărârii atacate, spre deosebire de Codul anterior în care motivele vizau și netemeinicia acesteia.

În speța de față, însă, Înalta Curte constată că recurentul-reclamant nu a formulat nicio critică posibil a fi circumscrisă unuia din motivele de nelegalitate prevăzute la art. 488 alin. (1) C. proc. civ., aptă să conducă la casarea hotărârii recurate.

Obligația de motivare presupune indicarea în concret a criticilor neanalizate, a normei de drept material aplicabile în speță și a modului în care aceasta a fost încălcată sau greșit aplicată la situația de fapt reținută de prima instanță, or, recurentul nu a indicat niciun element de natură a contura incidența cel puțin a unui motiv de casare din cele prevăzute limitativ de norma legală anterior menționată.

Lecturând cererea de recurs, Înalta Curte nu a putut identifica în cadrul acesteia critici concrete cu privire la judecata realizată de instanța de fond, recurentul neexpunând în ce constă nelegalitatea hotărârii, necombătând în vreun fel raționamentul instanței de fond privind aplicarea greșită a normelor de drept, motiv pentru care instanța de recurs nu poate exercita controlul judiciar.

În acest sens, Înalta Curte constată că potrivit art. 483 alin. (3) din C. proc. civ.:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", legiuitorul înțelegând să încadreze calea de atac a recursului în rândul căilor extraordinare de atac, obiectul său fiind acela al verificării aspectelor de nelegalitate indicate în mod expres și limitativ de dispozițiile art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile recurentului nu reprezintă veritabile critici împotriva sentinței recurate și, ca atare, nu pot fi apreciate drept motive de nelegalitate pe care să se întemeieze calea de atac, în sensul exigențelor prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.. Or, această neregularitate a cererii de recurs este sancționată cu nulitatea.

Această soluție nu aduce atingere Constituției României, care prevede exercitarea căilor de atac în condițiile prevăzute de lege, și nici Convenției Europene a Drepturilor Omului, care prevede dreptul la un singur grad de jurisdicție în materie civilă (art. 6 par. 1 CEDO și care are prioritate de aplicare față de dreptul generic la un remediu efectiv prev. de art. 13 din Convenție), referirea la "recurs" neputând fi în niciun caz înțeleasă ca referindu-se la calea de atac de reformare a recursului din dreptul intern, înțelesul corect al acestei noțiuni fiind acela de "remediu".

Este evident că motivele de nelegalitate trebuie să îmbrace forma unor critici concrete aduse acesteia, a unor aspecte referitoare la modul de aplicare a legii de către prima instanță la situația concretă, nicidecum nu pot fi formulate sub forma unor susțineri generale, pur teoretice, din care instanța de recurs să poată deduce anumite aspecte neprecizate expres de recurent, legate de nelegalitatea hotărârii.

Conform art. 488 C. proc. civ., modificarea sau casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru ipotezele prevăzute la pct. 1-8.

Aceasta înseamnă că nelegalitatea hotărârii care se atacă trebuie să îmbrace obligatoriu una din formele prevăzute limitativ de art. 488 pct. 1-8, motivele de recurs desemnează ipotezele expres și limitativ prevăzute de lege pentru care se poate cere casarea hotărârii atacate iar textul legal se interpretează în sensul formulării unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Raportat la aceste considerente teoretice, Înalta Curte constată că recurentul-pârât nu a formulat nicio critică concretă împotriva hotărârii recurate, respectiv nu a menționat critici punctuale pe aspectele reținute în considerentele sentinței recurate, în condițiile în care recursul nu reprezintă o cale devolutivă de atac.

Reținând astfel că, prin cererea de recurs nu a fost formulată nicio critică posibil a fi circumscrisă motivelor de nelegalitate prevăzute strict și limitativ la dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a face aplicarea dispozițiilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., constatând nulitatea recursului.

Deopotrivă, având în vedere cererea intimatei-reclamante A. S.R.L. din această etapă procesuală, de acordare a cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea prezentei căi de atac, în cuantum de 11.707.70 RON, constând în onorariul pentru serviciile de asistență juridică acordată în recurs, astfel cum rezultă din Factura Fiscală nr. x din 09.12.2022 și Extrasul de cont, atașate la dosarul de recurs, raportat la soluția ce se preconizează a fi pronunțată asupra recursului declarat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ. urmează a obliga recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), ca " parte care pierde procesul", la plata sumei de 5000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, această sumă fiind apreciată a fi proporțională cu volumul de activitate, complexitatea și durata cauzei, cu aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (2) C. proc. civ.

Soluția instanței de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse și constatând că recurentul-pârât nu s-a conformat exigențelor cerute de lege și nu a formulat critici care să permită încadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ. și cum, în cauză, nu pot fi reținute, în raport de prevederile art. 489 alin. (3) C. proc. civ., motive de ordine publică, Înalta Curte constatând ca fiind întemeiată excepția nulității, invocată de intimata-reclamantă A. S.R.L. în cadrul întâmpinării, va aplica sancțiunea expres prevăzută de art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, pe cale de consecință, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va constata nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației), reținând și incidența în cauză a dispozițiilor art. 499 C. proc. civ.

Totodată, va obliga recurentul -pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) la plata sumei de 5000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată nul recursul formulat de pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) împotriva sentinței civile nr. 264/2022 din data de 6 octombrie 2022 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a III-a de contencios administrativ și fiscal.

Obligă recurentul -pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene (anterior Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației) la plata sumei de 5000 RON, în favoarea intimatei -reclamante A. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată, constând în onorariu de avocat, cu aplicarea dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 din C. proc. civ., astăzi, 24 octombrie 2023.