ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1374/2023

Ședința publică din data de 9 martie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Ploiești la data de 25 noiembrie 2020, reclamanta A. a solicitat anularea Raportului de evaluare nr. x/5.11.2020 întocmit de pârâta Agenția Națională de Integritate și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de proces.

Prin sentința nr. 64 din 20 aprilie 2021 Curtea de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Agenția Națională de Integritate, a anulat Raportul de evaluare înregistrat sub nr. x/05.11.2020 de Inspecția de Integritate din cadrul Agenției Naționale de Integritate, obligând pârâta la 4500 RON cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței a declarat recurs pârâta Agenția Națională de Integritate, criticând-o pentru nelegalitate și, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., a solicitat casarea hotărârii și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

În motivarea recursului s-a arătat că hotărârea primei instanțe nu cuprinde motivele pe care se întemeiază și conține numai motive străine de natura cauzei. Astfel, s-a reținut că situația reclamantei nu se se încadrează în cazurile limitativ prevăzute de art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) și g) din Legea Legea nr. 95/2006, referitoare la incompatibilități, respectiv cea reglementată de lit. g) vizând exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare, în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.

Or, starea de incompatibilităte a intimatei a fost reținută ca urmare a încălcării lit. c) a art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, conform căruia "funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: c) exercitarea oricărei activități sau oricărei alte funcții de manager, inclusiv cele neremunerate." De altfel, acest aspect a fost subliniat în mod expres de către instituția recurentă prin întâmpinarea formulată, în cuprinsul căreia s-a precizat "în primul rând, învederăm că menționarea literei g) a art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006 este o simplă eroare materială, starea de incompatibilitate fiind reținută în baza literei c) a acestui articol", în cuprinsul adresei nr. x/14.09.2020, prin care reclamantei i-a fost comunicat faptul că a fost identificată o situație de incompatibilitate în sarcina sa generată de încălcarea lit. c) a art. 178 alin. (1), cât și chiar în cuprinsul raportului de evaluare contestat, la pag. 7.

Inspectorul de integritate nu putea, așadar, să rețină o situație de incompatibilitate reglementată de lit. g) a art. 178, care se referă la societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, atât timp cât intimata a deținut calitatea de titular al unei P.F.A., entitate reglementată de O.U.G. nr. 44/2008

În opinia recurentei, instanța de fond a analizat, în mod eronat, situația de incompatibilitate în care se găsește intimata din perspectiva calității de "comerciant", pe care o deține titularul unui P.F.A. Or, dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c) se referă în mod expres la calitatea de "manager" și nu la o presupusă calitate de "comerciant" sau la efectuarea unor activități/relații comerciale, iar obligația instanței de fond consta în a analiza dacă în sfera noțiunii de manager sunt incluși și titularii de persoane fizice autorizate, cum este și cazul intimatei, deci dacă aceasta desfășoară o activitate managerială și nu comercială, aspect cu privire la care s-au formulat în mod exclusiv apărări.

De asemenea, instanța de fond a considerat că "în urma analizei activității desfășurate și cea specifică comerțului, reiese că activitatea medicală ca atare este supusă unor reguli și rigori precise, fiind în prezenta unei activităti de cercetare".

Însă, în speță nu este incidentă excepția reglementată de dispozițiile lit. a) a art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, conform cărora " Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu: a) exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică, cu respectarea prevederilor lit. b) și alin. (6)", întrucât art. 185 alin. (15) prevede în mod expres că doar dispozițiile lit. c), d), e) și g) ale art. 178 alin. (1) referitoare la incompatibilități se aplică șefilor de secție, funcție exercitată de intimată.

În concluzie, prin raportul de evaluare nr. x/5.11.2020 s-a constatat starea de incompatibilitate în care s-a aflat intimata A., generată de încălcarea lit. c) a art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, iar nu a lit. g) la care s-a raportat instanța de fond. Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006 se referă la calitatea de "manager" și nu la cea de "comerciant", fiind fără relevanță dacă prin intermediul P.F.A.-ului se desfășoară sau nu activități comerciale. De asemenea, nu are relevanță obiectul de activitate al entității economice, având în vedere faptul că nu este incident vreunul dintre cazurile de excepție reglementate de lit. a) a art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare și, fără a invoca excepții, a solicitat, în esență, respingerea recursului ca nefondat și menținerea ca legală a hotărârii primei instanțe.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

Reclamanta A. a supus controlului de legalitate exercitat de instanța de contencios administrativ raportul de evaluare nr. x/5.11.2020 prin care pârâta Agenția Națională de Integritate a constatat că reclamanta s-a aflat în stare de incompatibilitate întrucât, începând cu data de 7.03.2016 a exercitat simultan atât funcția de șef secție Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice din cadrul Spitalului Județean de Urgență Ploiești, cât și calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată, încălcând astfel dispozițiile art. 185 alin. (15) coroborat cu art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Prima instanța a admis acțiunea și a anulat raportul de evaluare contestat, reținând, în esență, că situația reclamantei nu se încadrează în cazul reglementat de dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, date fiind dispozițiile O.U.G. nr. 44/2008 care reglementează desfășurarea activităților economice de către persoanele fizice autorizate, întreprinderile individuale și întreprinderile familiale, precum și împrejurarea ca activitatea desfășurată de reclamantă în cadrul PFA este una de cercetare, iar nu activitate comercială.

Prin recursul promovat, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate a invocat nemotivarea hotărârii judecătorești și expunerea unor motive străine de natura cauzei, datorate în principal reținerii și analizării eronate a unui alt temei de drept decât cel avut în vedere la întocmirea raportului de evaluare.

Cazul de casare anterior menționat vizează situația în care hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei. Deși aparent este vorba despre motive distincte, în realitate textul conține ipoteze diferite ale aceluiași motiv de casare - nemotivarea hotărârii - deoarece astfel trebuie calificată și o hotărâre care nu este deloc motivată și una care cuprinde motive contradictorii ori motive care sunt străine pricinii.

Obligația instanței de a-și motiva hotărârea adoptată, consacrată legislativ în dispozițiile art. 425 C. proc. civ. are în vedere stabilirea în considerentele hotărârii a situației de fapt expusă în detaliu, încadrarea în drept, examinarea argumentelor părților și punctul de vedere al instanței față de fiecare argument relevant, și, nu în ultimul rând raționamentul logico-juridic care a fundamentat soluția adoptată. Aceste cerințe legale sunt impuse de însăși esența înfăptuirii justiției, iar forța de convingere a unei hotărâri judecătorești rezidă din raționamentul logico-juridic clar explicitat și întemeiat pe considerente de drept.

În prezenta cauză instanța de fond a arătat în mod expres motivele pentru care a ajuns la soluția adoptată, iar sentința recurată respectă dispozițiile art. 22 alin. (2) și art. 425 C. proc. civ.. Astfel, a fost expus silogismul logico-juridic ce a stat la baza soluției pronunțate, fiind clare rațiunile avute în vedere de instanță.

Potrivit dispozițiilor art. 178 alin. (1) din Legea nr. 95/2006, " Funcția de manager persoană fizică este incompatibilă cu:

a) exercitarea oricăror altor funcții salarizate, nesalarizate sau/și indemnizate, cu excepția funcțiilor sau activităților în domeniul medical în aceeași unitate sanitară, a activităților didactice, de cercetare științifică și de creație literar-artistică, cu respectarea prevederilor lit. b) și alin. (6); .

c) exercitarea oricărei activități sau oricărei altei funcții de manager, inclusiv cele neremunerate; .

g) exercitarea funcției de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare."

De asemenea, art. 185 alin. (15) din același act normativ statuează că "Dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. c), d), e) și g) referitoare la incompatibilități și ale art. 178 alin. (2) referitoare la conflictul de interese, sub sancțiunea rezilierii contractului de administrare și a plății de despăgubiri pentru daunele cauzate spitalului, în condițiile legii, se aplică și șefilor de secție, de laborator și de serviciu medical din spitalele publice."

Astfel cum s-a arătat în precedent, prin raportul de evaluare nr. x/5.11.2020, contestat în prezenta cauză, s-a reținut starea de incompatibilitate în care s-a aflat reclamanta A. începând cu data de 7.03.2016, întrucât a exercitat simultat atât funcția de șef secție Diabet zaharat, nutriție și boli metabolice din cadrul Spitalului Județean de Urgență Ploiești, cât și calitatea de persoană fizică autorizată în cadrul A. Persoană Fizică Autorizată.

Analiza raportului de evaluare relevă o incertitudine sub aspectul textului din Legea nr. 95/2006 aplicat de autoritatea pârâtă, întrucât în cuprinsul raportului a fost menționată, în mod repetat, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. g), iar în adresa comunicată reclamantei a fost indicată lit. c) a textului de lege.

Cu toate acestea, din modul de redactare a raportului rezultă faptul că Agenția Națională de Integritate a aplicat situației reclamantei dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006.

Invocarea ulterioară a pretinsei erori materiale, în sensul incidenței dispozițiilor art. 178 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 95/2006, atât prin întâmpinarea depusă în dosarul de fond, cât și prin recursul promovat, nu poate primi valențele enunțate de recurentă, ea reprezentând, în realitate, o completare a motivării actului administrativ contestat. O astfel de completare, realizată direct prin actele de procedură depuse în fața instanței, nu poate fi dispusă de autoritatea pârâtă și nu poate fi avută în vedere cu titlu de motivare a însuși actului atacat.

Cerința motivării actului administrativ trebuie să fie îndeplinită la momentul emiterii actului, instanța fiind obligată să analizeze legalitatea actului exclusiv prin prisma prevederii legale indicate în cuprinsul acestuia.

În acest context, prima instanță a constatat, în mod just, că situația reclamantei nu se încadrează în ipoteza reglementată de dispozițiile art. 178 alin. (1) lit. g) din Legea nr. 95/2006, aceasta neexercitând funcția de membru în organele de conducere, administrare și control în societățile reglementate de Legea nr. 31/1990.

De asemenea, din interpretarea coroborată a dispozițiilor O.U.G. nr. 44/2008, art. 386 alin. (3) din Legea nr. 95/2006 reiese natura juridică distinctă a persoanei fizice autorizate, astfel încât, date fiind și considerentele deciziei CCR nr. 869/2015, instanța de fond a reținut în mod corect că activitatea efectiv desfășurată de către reclamantă în cadrul PFA A., respectiv cea de "cercetare-dezvoltare în alte științe naturale și inginerie" nu se circumscrie unei activități comerciale reglementate de Legea nr. 31/1990, ci activităților de cercetare științifică care, conform art. 178 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 95/2006, exclud starea de incompatibilitate reținută în mod nelegal de către Agenția Națională de Integritate.

Prin urmare, constatând că sentința recurată nu poate fi reformată prin prisma cazului de casare invocat, întrucât ea cuprinde motivele pe care se întemeiază, iar acestea nu sunt străine de natura cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 496 C. proc. civ. Înalta Curte va respinge recursul ca nefondat.

Totodată, reținând culpa procesuală a recurentei-pârâte Agenția Națională de Integritate, în temeiul dispozițiilor art. 453 C. proc. civ. Înalta Curte o va obliga pe aceasta să plătească intimatei-reclamante A. cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, onorariu avocat în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâta Agenția Națională de Integritate împotriva sentinței nr. 64 din 20 aprilie 2021 a Curții de Apel Ploiești, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurenta-pârâtă Agenția Națională de Integritate să plătească intimatei-reclamante A. cheltuieli de judecată în cuantum de 2000 RON, onorariu avocat în recurs.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 9 martie 2023.