ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 22 noiembrie 2023

Deliberând asupra recursului în casație declarat, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 131, pronunțată la data de 26.05.2022 de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 396 alin. (2) C. proc. pen., au fost condamnați, printre alții, inculpații:

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului A. cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni conform art. 92 C. pen.

Pe perioada termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul A. va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă,e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului A. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Maramureș.

In temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul A. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei orașului Borsa sau în cadrul Parohiei ortodoxe Borșa, pe o perioadă de 80 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului A. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligațiilor impuse.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului B. cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni conform art. 92 C. pen.

Pe perioada termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul B. va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e)să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului B. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Maramureș.

In temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul B. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei orașului Borsa sau în cadrul Parohiei ortodoxe Borșa, pe o perioadă de 80 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului B. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligațiilor impuse.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. s-a aplicat inculpatului C. cu titlu de pedeapsă accesorie interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 91 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani închisoare pe un termen de supraveghere de 2 ani și 6 luni conform art. 92 C. pen.

Pe perioada termenului de supraveghere, conform art. 93 alin. (1) C. pen., inculpatul C. va respecta următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Maramureș, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Conform art. 93 alin. (2) C. pen., s-a impus inculpatului C. ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Maramureș.

In temeiul art. 93 alin. (3) C. pen., inculpatul C. va presta o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei orașului Borsa sau în cadrul Parohiei ortodoxe Borșa, pe o perioadă de 80 de zile.

În temeiul art. 91 alin. (4) C. pen., s-a atras atenția inculpatului C. asupra dispozițiilor art. 96 C. pen., privind revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare a măsurilor de supraveghere sau de neîndeplinire a obligațiilor impuse.

A fost menținută poprirea asigurătorie instituită prin Ordonanța cu numărul 44/P/2020 din data de 21.12.2012 a DNA-Serviciul Teritorial Cluj asupra:

- sumei de 300 euro consemnată de inculpatul A. la D. Borșa în contul x, conform recipisei de consemnare nr. x, emisă la data de 10.12.2020.

- Sumei de 300 euro consemnată de inculpatul B. la D. Borșa în contul x, conform recipisei de consemnare nr. x, emisă la data de IO. 12.2020, în vederea confiscării speciale.

În temeiul art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., coroborat cu art. 292 alin. (4) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpatul A. a sumei de 300 euro și de la inculpatul B. a sumei de 300 euro.

S-a dispus arhivarea mijloacelor materiale de probă (25 de suporturi optice) înregistrate la poziția nr. 139/2020 în Registrul mijloacelor de probă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarea stare de fapt:

În perioada anilor 2016-2018, inculpații A., C., B., și alții, au remis diverse sume de bani martorului E., care a lăsat să se creadă față de aceștia că are influență asupra mai multor funcționari din cadrul unor persoane juridice de drept privat sau asupra unor funcționari publici - instructori auto din cadrul unor școli de șoferi, profesori de legislație rutieră, medici și psihologi din instituții medicale și cabinete psihologice, examinatori (polițiști) de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș (pe care nu i-a nominalizat în mod expres)-, promițându-le în schimbul sumelor de bani în cauză că-i va determina pe funcționarii susmenționați să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice/să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, având ca finalitate obținerea în mod fraudulos a unor permise de conducere auto/a altor categorii de conducere auto decât cele deținute de unii cumpărători de influență, fără ca aceștia să urmeze în fapt cursurile de pregătire teoretică și practică în cadrul vreunei școli de șoferi, să efectueze examenele medicale și psihologice necesare pentru obținerea permisului de conducere auto și fără să promoveze în mod legal proba teoretică și cea practică a examenului necesar obținerii permisului de conducere auto.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel inculpații A., C., B., și alții.

Prin decizia penală nr. 1189/A din 29.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a respins, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., C., B., și alții, împotriva sentinței penale nr. 131/26.05.2022 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2020.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea de Apel a reținut, în esență, că probele administrate au dovedit în afara oricărui dubiu, faptul că inculpații apelanți au acționat în cunoștință de cauză, cu intenția de a obține în mod nelegal, cu eludarea procedurilor legale, permise de conducere, prin achitarea unor sume de bani către persoana traficantă a influenței, respectiv martorul E., care s-a prevalat de o influență - chiar și inexistentă - asupra unor funcționari publici din poliție sau de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere.

Împotriva hotărârii instanței de apel au formulat cerere de recurs în casație inculpații A., C. și B., la data de 21.07.2023.

Prin cererea de recurs în casație formulată, inculpații nu au invocat niciun caz de recurs în casație prin indicarea acestuia în mod expres, precizând doar că au fost condamnați pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală.

Au arătat că martorul E. nu a afirmat niciodată că se vor obține permisele de conducere fără susținerea examenelor teoretice și practice. Susnumitul nu a indicat niciun nume de funcționar public care ar facilita obținerea permisului de conducere în mod fraudulos, lăsând impresia inculpaților că totul va decurge legal și într-un timp mai scurt.

Au arătat că, în prima ipoteză în care s-ar susține că inculpații ar fi acceptat să obțină permis de conducere fals, fapta acestora ar constitui, în situația obținerii permisului fals, complicitate la fals și nu cumpărare de influență. Această ipoteză este exclusă pentru că inculpații știau că un permis fals se descoperă la prima verificare în trafic și, totodată, nu mai întocmeau dosare cu examinări medicale etc. și nu mai așteptau să fie programați pentru pregătiri teoretice și practice.

In această situație, au arătat că nu există nicio infracțiune; nici complicitate la fals, pentru că nu s-a obținut niciun permis de conducere auto fals, și, evident nici infracțiunea de cumpărare de influență.

În ipoteza plauzibilă în care inculpații au dat diferite sume de bani pentru a se înscrie la școala de șoferi, prin E., pentru a efectua cursuri teoretice și practice, însă în final susnumitul, nefiind instructor auto, neavând școală de șoferi, doar prin diferite mijloace dolosive a lăsat această impresie, obținând diferite sume de bani, inculpații au devenit victimele unei înșelăciuni.

Au arătat că E. nu a indicat numele vreunui funcționar public sau a vreunei instituții competente pentru a putea facilita obținerea unui permis de conducere, în condițiile în care încă nu s-au efectuat orele teoretice și practice pentru pregătirea unui cursant, candidat pentru examenul auto, astfel că în cauză lipsesc elementele constitutive ale infracțiunii de cumpărare de influență.

Dosarul a fost înaintat la Înalta Curte de Casație și Justiție, fiind stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație la data de 11.10.2023.

Prin încheierea din data de 11.10.2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în dosarul nr. x/2020, a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de recurenții inculpați A., B. și C. împotriva deciziei penale nr. 1189/A din data de 29 iunie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2020.

A fost fixat termen de judecată, în ședință publică, la data de 22.11.2023, cu citarea părților.

La termenul din data de 22.11.2023, au avut loc dezbaterile asupra recursului în casație declarat de inculpați, cauza rămânând în pronunțare.

Examinând recursul în casație declarat de inculpații A., B. și C., Înalta Curte, după deliberare, a constatat că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Conform dispozițiilor art. 433 C. proc. pen., în calea extraordinară a recursului în casație, Înalta Curte de Casație și Justiție este obligată să verifice, în condițiile legii, conformitatea hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, iar conform art. 447 C. proc. pen., pe această cale se verifică exclusiv legalitatea deciziei prin prisma cazurilor de recurs în casație expres și limitativ prevăzute de lege.

Așadar, se constată că, potrivit noului C. proc. pen., recursul în casație este o cale extraordinară de atac, prin care sunt supuse verificării hotărâri definitive care au autoritate de lucru judecat, însă, numai în cazuri expres și limitativ prevăzute de lege și doar pentru motive de nelegalitate. Drept urmare, chestiunile de fapt analizate de instanța de fond și de apel (situația de fapt rezultată din coroborarea probelor), intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Prin limitarea cazurilor în care poate fi exercitată, această cale extraordinară de atac tinde să asigure echilibrul între principiul legalității și principiul respectării autorității de lucru judecat, stabilitatea situațiilor juridice rezultate din hotărârile judecătorești definitive, legalitatea hotărârilor definitive putând fi verificată doar pentru motivele expres și limitativ prevăzute, așa cum s-a arătat anterior, fără ca pe calea recursului în casație să poată fi invocate și, corespunzător, să poată fi analizate de către Înalta Curte de Casație și Justiție orice încălcări ale legii, ci numai cele pe care legiuitorul le-a apreciat ca având consecințe grave, excluzând reexaminarea faptelor și probelor, dar și încadrarea juridică dată acestora și, implicit, evaluarea legii penale mai favorabile, deoarece, în acest mod, s-ar ajunge la transformarea recursului în casație într-un "apel deghizat".

Aceste considerații sunt valabile și cu privire la cazul de recurs în casație invocat de inculpații A., B. și C., prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării "dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală" și care se circumscrie situațiilor în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare ori când instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Dată fiind natura juridică a recursului în casație, de cale de atac exclusiv de drept, acest caz de casare nu poate fi invocat pentru a se obține, de exemplu, schimbarea încadrării juridice a faptei sau a calificării juridice în aplicarea legii penale mai favorabile, acesta fiind atributul exclusiv al instanțelor de fond și de apel.

Pe de altă parte, raportat la modul de legiferare a celor două teze ale art. 16 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. (neprevederea în legea penală și lipsa vinovăției prevăzute de lege) și la dispozițiile art. 15 alin. (1) C. pen., în conformitate cu care infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și imputabilă persoanei care a săvârșit-o, se constată că doar neprevederea în legea penală, ce subsumează situațiile în care nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii din punct de vedere obiectiv, a fost avută în vedere de legiuitor atunci când a reglementat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen. Ca atare, dispozițiile ce reglementează acest caz de recurs în casație corespund prevederilor art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen., conferind Înaltei Curți posibilitatea de a examina în cadrul recursului în casație criticile prin care se invocă împrejurarea că fapta nu este prevăzută de legea penală și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii, cu excepția celor ce vizează vinovăția, deci doar din perspectiva tipicității obiective a infracțiunii.

Astfel, în speță, în raport cu situația de fapt, astfel cum a fost stabilită în mod definitiv de către instanța de apel, Înalta Curte constată că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor de cumpărare de influență, constând în aceea că, în perioada anilor 2016-2018, inculpații A., C. și B. au remis diverse sume de bani martorului E., care a lăsat să se creadă față de aceștia că are influență asupra mai multor funcționari din cadrul unor persoane juridice de drept privat sau asupra unor funcționari publici - instructori auto din cadrul unor școli de șoferi, profesori de legislație rutieră, medici și psihologi din instituții medicale și cabinete psihologice, examinatori (polițiști) de la Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere și Înmatriculare a Vehiculelor Maramureș (pe care nu i-a nominalizat în mod expres)-, promițându-le în schimbul sumelor de bani în cauză că-i va determina pe funcționarii susmenționați să-și încalce atribuțiile de serviciu specifice/să efectueze acte contrare atribuțiilor de serviciu, având ca finalitate obținerea în mod fraudulos a unor permise de conducere auto/a altor categorii de conducere auto decât cele deținute de unii cumpărători de influență, fără ca aceștia să urmeze în fapt cursurile de pregătire teoretică și practică în cadrul vreunei școli de șoferi, să efectueze examenele medicale și psihologice necesare pentru obținerea permisului de conducere auto și fără să promoveze în mod legal proba teoretică și cea practică a examenului necesar obținerii permisului de conducere auto.

Or, criticile formulate de inculpați, deși au fost circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., caz de casare ce vizează lipsa elementelor de tipicitate ale infracțiunii pentru care s-a dispus o soluție de condamnare, sunt întemeiate pe argumente prin care, în realitate, se tinde la o reevaluare a materialului probator și la reținerea unei alte situații de fapt decât cea reținută cu titlu definitiv de către instanța de apel (având în vedere cele susținute de recurenții inculpați, că aceștia credeau că vor obține permisele de conducere în mod legal, în timp ce instanța de apel a reținut că probele administrate au dovedit, în afara oricărui dubiu, faptul că inculpații au acționat în cunoștință de cauză, cu intenția de a obține în mod nelegal, cu eludarea procedurilor legale, permise de conducere, prin achitarea unor sume de bani către persoana traficantă a influenței, respectiv martorul E.), ceea ce nu este permis a se realiza pe calea extraordinară de atac a recursului în casație, care se limitează la verificarea unei hotărâri intrată în puterea lucrului judecat doar la anumite chestiuni de drept, expres și limitativ prevăzute de lege, situația de fapt rezultată din coroborarea probelor intrând, însă, în puterea lucrului judecat și excedând cenzurii instanței învestită cu judecarea recursului în casație.

Pe cale de consecință, Înalta Curte constată că, prin criticile aduse hotărârii definitive, recurenții - inculpați A., C. și B. nu au evidențiat elemente de nelegalitate care să conducă la concluzia că faptele pentru care au fost condamnați nu sunt prevăzute de legea penală.

Pentru considerentele dezvoltate anterior, având în vedere că, în cauză, nu este incident cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen., în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A., C. și B. împotriva deciziei penale nr. 1189/A din 29 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A., C., B., în cuantum de câte 680 RON, vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpații A., C. și B. împotriva deciziei penale nr. 1189/A din 29 iunie 2023 pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurenții inculpați la plata sumei de câte 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile cuvenite apărătorilor desemnați din oficiu pentru recurenții inculpați A., C., B., în cuantum de câte 680 RON, rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 22 noiembrie 2023.