ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 8 februarie 2024

Asupra recursului în casație de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019, în al doilea ciclu procesual, s-au hotărât următoarele:

În baza art. 396 alin. (2) C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- schimbarea, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată, prev. de art. 18

2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 2 ani.

- fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 1 an închisoare;

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

- uz de fals în formă continuată, prev.de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

- delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 2 ani închisoare;

În temeiul art. 67 alin. (2) C. pen. coroborat cu art. 66 alin. (2) C. pen., au fost interzise inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., pe o durată de 1 an.

- fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale), la pedeapsa de 1 an închisoare;

- uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., la pedeapsa de 6 luni închisoare;

În baza art. 38 alin. (1) C. pen., art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. și art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, care a fost sporită cu 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv cu 1 an și 8 luni închisoare, urmând ca, în final, inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 3 ani 8 luni închisoare și interzicerea, pe o perioadă de 2 ani, a drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen.

În temeiul art. 65 alin. (1) C. pen. a fost interzisă inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanța ca pedeapsă complementară.

În baza art. 397 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile Comuna Oncești, reprezentată prin primar, sumele de: 2.300.000 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru daunele materiale cauzate prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 acte materiale), la care s-a adăugat rata de dobandă prevăzută în convenția de împrumut calculată până la plata integrală a debitului; 572.577 RON, reprezentând despăgubiri civile pentru daunele materiale cauzate prin săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale).

S-a constatat că prejudiciul cauzat persoanei vătămate Agenția pentru Finanțarea Investițiilor Rurale București a fost recuperat integral.

În baza art. 397 alin. (2) Cod procedură s-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului asupra bunurilor imobile ale inculpatului, dispusă prin ordonanța procurorului din 14.08.2019 .

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen., s-a dispus desființarea înscrisurilor falsificate mentionate în rechizitoriu, respectiv a unui număr de 41 de ordine de plată aflate în volumul VI dosar urmărire penală, emise în numele părții civile Comuna Oncești: nr. 373/10.11.2017, nr. 390/15.11.2017, nr. 396/17.11.2017, nr. 404/24.11.2017, nr. 407/27.11.2017, nr. 413/11.12.2017, nr. 417/13.12.2017, nr. 418/18.12.2017, nr. 429/19.12.2017, nr. 430/19.12.2017 nr. 422/19.12.2017 nr. 446/21.12.2017, nr. 450/21-12-2017 nr. 458/21.12.2017, nr. 456/21.12.2017, nr. 447/21.12.2017, nr. 455/21.12.2017, nr. 448/21.12.2017, nr. 457/21.12.2017, nr. 445/21.12.2017, nr. 456/27.12.2017, nr. 457/27.12.2017, nr. 458/27.12.2017, nr. 455/27.12.2017, nr. 77/14.02.2018, nr. 79/22.02.2018, nr. 78/22.02.2018 nr. 80/27.02.2018, nr. 81/27.02.2018, nr. 88/13.03.2018, nr. 110/04.04.2018, nr. 152/10.05.2018, nr. 190/14.06.2018, nr. 351/23.10.2017, nr. 359/26.10.2017, nr. 395/17.11.2017 nr. 308/16.10.2017, nr. 352/23.10.2017, nr. 353/23.10.2017 nr. 370/02.11.2017, nr. 374/06.11.2017, precum și a unui număr de cecuri pentru ridicare de numerar întocmite în numele părții civile Comuna Oncești, aflate în același volum din dosarul de urmărire penală: nr. 10/04.03.2016, nr. 24/03.08.2016, nr. 27/11.08.2016, nr. 28/23.08.2016, nr. 18/03.05.2017, nr. 32/05.092017, nr. 34/04.10.2017, nr. 35/06.11.2017, nr. 5/07.02.2018, nr. 8/05.03.2018, nr. 12/05.04.2018, nr. 15/04.05.2018, nr. 20/05.07.2018, nr. 22/15.07.2016, nr. 38/11.11.2016, nr. 16/19.04.2017, nr. 21/23.05.2017, nr. 38/14.11.2017, nr. 2/12.01.2018, nr. 9/26.03.2018, nr. 14/05.04.2018, nr. 17/14.05.2018, nr. 12/11.04.2016, nr. 18/13.06.2016, nr. 21/08.07.2016, nr. 15/10.04.2017, nr. 17/26.04.2017, nr. 19/12.05.2017, nr. 22/29.05.2017, nr. 24/07.06.2017, nr. 33/05.10.2017, nr. 36/06.11.2017, nr. 8/26.03.2018, nr. 13/05.04.2018, nr. 3/12.01.2016, nr. 4/08.02.2016, nr. 23/29.07.2016 nr. 33/05.10.2016, nr. 31/04.08.2017, nr. 1/12.01.2018, nr. 19/12.06.2018, nr. 7/16.02.2016, nr. 8/19.02.2016, nr. 11/15.03.2016, nr. 13/14.04.2016, nr. 29/31.08.2016, nr. 35/14.10.2016 nr. 37/11.11.2016 nr. 41/12.12.2016, nr. 2/18.01.2017, nr. 7/13.02.2017, nr. 8/20.02.2017, nr. 10/03.03.2017, nr. 40/05.12.2017, nr. 42/22.12.2017 .

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul A. să plătească părții civile Comuna Oncești suma de 59.063,49 RON, reprezentând cheltuieli judiciare efectuate de parte.

În baza art. 274 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. să plătească în favoarea statului cheltuieli judiciare în sumă de 1000 RON.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 744 din 23 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de familie în dosarul nr. x/100/219*, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 1 martie 2023, s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a desființat, în parte, hotărârea atacată, numai cu privire la durata pedepsei principale aplicate pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 18

2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acțiuni materiale) și de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale), cu privire la durata pedepsei principale rezultante și cu privire la acțiunea civilă și, rejudecând în aceste limite:

A fost redusă pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 18

2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acțiuni materiale), la 1 an închisoare.

A fost redusă pedeapsa de 1 an închisoare aplicată inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale), la 6 luni închisoare.

Au fost menținute pedepsele de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (41 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată, prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (55 de acte materiale) și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În baza art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. au fost contopite pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an închisoare, 6 luni închisoare, 6 luni închisoare, 1 an închisoare și 6 luni închisoare, stabilindu-se pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, rezultând pedeapsa de 3 ani și 2 luni închisoare.

Au fost diminuate despăgubirile civile la care a fost obligat inculpatul la plata dobânzii prev. de art. 1 alin. (2) din convenția de împrumut nr. 3343/23 noiembrie 2018 încheiată între partea civilă comuna Oncești și Ministerul Finanțelor Publice, alături de suma de 572.577 RON - reprezentând despăgubiri civile pentru daunele materiale cauzate prin săvârșirea infracțiunii prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

Au fost menținute restul dispozițiilor sentinței apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare au fost lăsate în sarcina statului, ca și onorariul apărătorului desemnat din oficiu.

Prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/100/219*, s-a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei penale nr. 744 din data de 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2019, s-a casat, în parte, decizia penală recurată, sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., precum și al pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. și s-a dispus trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj.

A fost anulat mandatul de executare a pedepsei închisorii nr. 234 din 23 mai 2022 emis de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. x/2019 și s-a dispus punerea în libertate a inculpatului A., dacă nu este reținut ori arestat în altă cauză.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale deciziei recurate.

Cheltuielile ocazionate de soluționarea recursului în casație au fost lăsate în sarcina statului, ca și onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat A., în sumă de 680 RON.

Pentru a pronunța această hotărâre, Înalta Curte a constatat, în esență, că în condițiile în care limita minimă a pedepsei principale prevăzute de lege pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată, prevăzută de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. - reținută în sarcina inculpatului A., este de 8 luni, pedeapsa principală de 6 luni închisoare aplicată acestuia în apel pentru infracțiunea sus-menționată este inferioară limitei minime legale prevăzute de lege, ceea ce a avut drept consecință stabilirea unei pedepse rezultante, de asemenea, inferioare limitei legale.

Pentru aceste argumente, Înalta Curte a concluzionat că pedeapsa principală aplicată inculpatului A. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată și, în consecință, și cea rezultantă stabilită în sarcina acestuia, se află în alte limite decât cele prevăzute de lege. Ca urmare, constatând incident cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., Înalta Curte a admis recursul în casație formulat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție - Direcția Națională Anticorupție, Serviciul Teritorial Cluj împotriva deciziei instanței de apel, a casat, în parte, decizia recurată, doar sub aspectul cuantumului pedepsei stabilite pentru infracțiunea sus-menționată și al pedepsei rezultante aplicate inculpatului A. și a dispus trimiterea cauzei la instanța de apel în vederea rejudecării ei în limitele anterior menționate, respectiv strict în vederea stabilirii pedepsei pentru infracțiunea de fals material în limitele legale și a aplicării corespunzătoare a pedepsei rezultante.

Urmare rejudecării cauzei în apel, prin decizia penală nr. 834/A din 9 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2019, s-au decis următoarele:

În temeiul disp. art. 450 C. proc. pen. și în baza deciziei penale nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală în dosarul nr. x/2019, în rejudecarea apelului declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a redus pedeapsa la care a fost condamnat inculpatul pentru comiterea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și reținerea art. 396 alin. (10) C. proc. pen., de la 1 an închisoare la 9 luni închisoare.

În temeiul art. 39 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare, compusă din pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare și sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse (45 luni închisoare).

În temeiul art. 555 C. proc. pen. s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei rezultante de 3 ani și 3 luni închisoare.

S-a constatat că toate celelalte dispoziții ale deciziei penale nr. 744 din 23 mai 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2019 au fost menținute de către Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022.

În temeiul art. 422 C. proc. pen. cu trimitere la art. 72 C. pen. s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată, de la data de 23 mai 2022 la data de 25 noiembrie 2022.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare ocazionate de rejudecarea apelului au fost lăsate în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 600 RON, a fost avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, instanța de apel a reținut, în esență, că, raportat la limitele casării stabilite prin decizia de trimitere, în contextul art. 450 C. proc. pen., rejudecarea apelului declarat de către inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 157 din 22 iulie 2021 pronunțată de Tribunalul Maramureș se rezumă la individualizarea pedepsei aplicate pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu respectarea limitelor legale de pedeapsă reduse cu 1/3 potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (în condițiile în care inculpatului i s-a încuviințat judecarea cauzei în procedura simplificată) și la refacerea operațiunilor de contopire impuse de prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în vederea stabilirii pedepsei rezultante în limite legale.

Ca urmare, procedând exclusiv la individualizarea pedepsei aplicate inculpatului A. pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale în formă continuată (41 acte materiale), prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (constând în aceea că, în perioada 16.10.2017-14.06.2018, în calitate de contabil în cadrul Primăriei Oncești, în exercițiul atribuțiilor de serviciu, a falsificat un număr de 41 de ordine de plată prin contrafacerea semnăturii ordonatorului de credite în persoana primarului B., de la rubrica "semnătura plătitorului și ștampila" în scopul de a le folosi la Trezoreria Sighetu Marmației pentru efectuarea de plăți din fonduri europene și din bugetul național aferente contractului de finanțare nr. x/07.09.2017, în alte scopuri decât cele stabilite prin contractul de finanțare), instanța de apel a apreciat că o pedeapsă de 9 luni închisoare, apropiată de minimul special prevăzut de lege (de 8 luni închisoare) reflectă gravitatea infracțiunii și periculozitatea infractorului.

În fine, în contextul prezentat, procedând și la refacerea operațiunilor de contopire impuse de prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., instanța de apel a contopit pedeapsa de 9 luni închisoare aplicată inculpatului pentru infracțiunea sus-menționată, cu celelate pedepse aplicate acestuia (menținute prin decizia de trimitere), respectiv: 2 ani închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (41 de acțiuni materiale), prev. de art. 18

2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 6 luni închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (41 acte materiale), prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată (55 de acte materiale) prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..] și 6 luni închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], stabilind pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare la care s-a adăugat sporul de 1/3 din celelalte pedepse, rezultând pedeapsa de 3 ani și 3 luni închisoare.

*****

Împotriva deciziei penale nr. 834/A din 9 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori în dosarul nr. x/2019, în termen legal, a formulat recurs în casație inculpatul A., invocând cazul de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În argumentarea acestuia, recurentul inculpat a arătat, în esență, că pedeapsa aplicată prin decizia recurată este nelegală întrucât, la data de 29 decembrie 2021, a formulat un denunț referitor la o persoană care desfășoară activități pe linia infracțiunilor de corupție și de serviciu, denunț înregistrat la Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, sub nr. x/2022.

Prin încheierea din 12 ianuarie 2022, Curtea de Apel Cluj a dispus efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației pentru a se comunica dacă există vreun denunț formulat de inculpat, urmare căruia s-a facilitat identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane și dacă recurentului îi sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2022. Prin adresa din 26 aprilie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației a comunicat că cercetările în dosar se efectuează in rem și că, raportat la faza procesuală a cauzei, nu se poate afirma dacă denunțul formulat a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere a autorului infracțiunilor sesizate.

La termenul de judecată din data de 11 aprilie 2023, inculpatul a solicitat instanței de apel învestită în rejudecare reluarea cercetării judecătorești și efectuarea unei adrese către Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, pentru ca unitatea de parchet destinatară să precizeze dacă îi sunt aplicabile dispozițiile art. 19 din Legea nr. 682/2022, solicitarea sa fiind respinsă, ca inadmisibilă.

Inculpatul a efectuat însă în continuare demersuri personale în acest sens, solicitând Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației să comunice stadiul dosarului de urmărire penală sus-menționat.

Or, având în vedere faptul că, în speță, este vorba despre o probă câștigată deja în proces, care are consecințe deosebit de importante sub aspectul legalității pedepsei, respectiv reducerea la jumătate a limitelor acesteia, inculpatul a solicitat Curții de Apel Cluj, în principal, să repună cauza pe rol pentru a fi lămurită această împrejurare de care depinde soluționarea fondului, respectiv oportunitatea reținerii în beneficiul său a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, iar în subsidiar, să amâne pronunțarea pentru a-i fi acordată posibilitatea de a dovedi că este beneficiarul dispozițiilor legale invocate.

Ambele solicitări au fost însă respinse, întrucât instanța de apel a apreciat că nu există vreo împrejurare care trebuie lămurită în acest stadiu al procesului. Procedând în acest fel, instanța de apel nu i-a acordat posibilitatea de a proba că este beneficiarul dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, deși intra în obligația acesteia să administreze orice probă și să efectueze orice demers necesar pentru a pronunța o hotărâre legală.

În plus, instanța de apel a majorat pedeapsa aplicată inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., întrucât nu a stabilit-o la minimul special posibil după aplicarea dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen., respectiv 8 luni închisoare, ci la 9 luni închisoare, depășind astfel limitele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 613/RC din 23.11.2022.

Pentru argumentele prezentate, concluzionând, recurentul inculpat a solicitat admiterea recursului în casație, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel, respectiv Curtea de Apel Cluj, susținând că pedeapsa aplicată în al doilea ciclu procesual prin decizia penală nr. 744 din 23.05.2022 de către Curtea de Apel Cluj este legală, întrucât durata pedepsei închisorii de 6 luni nu este inferioară limitei legale prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., în condițiile în care inculpatului îi este acordat beneficiul prev. de art. 19 din Legea nr. 682/2002.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 7 iulie 2023, sub nr. x/2019**, fiind repartizată aleatoriu completului C10 Filtru.

Constatând că cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost introdusă în termenul prevăzut de lege și respectă condițiile prevăzute de art. 434, art. 436 alin. (1) și (6) C. proc. pen. și art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen., dar și pe cea prev. de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 438 C. proc. pen., prin încheierea din 26 octombrie 2023, Înalta Curte, judecătorul de filtru, în temeiul art. 440 alin. (4) C. proc. pen., a admis-o în principiu, pentru argumentele expuse în cuprinsul acesteia.

Prin aceeași încheiere, Înalta Curte, judecătorul de filtru a respins cererea de suspendare a executării deciziei atacate formulată de recurentul inculpat, argumentele avute în vedere în acest sens fiind redate în cuprinsul hotărârii.

La termenul inițial fixat pentru dezbaterea recursului în casație pe fond, 7 decembrie 2023, la solicitarea recurentului inculpat, care a învederat că dorește să fie asistat juridic de apărătorul său ales, Înalta Curte a amânat cauza la data de 8 februarie 2024.

La acest ultim termen, Înalta Curte a primit concluziile apărătorului recurentului inculpat și ale reprezentantului Ministerului Public asupra căii extraordinare de atac, acestea fiind detaliat redate în practicaua prezentei decizii.

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul A. în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiile legalității și cel al respectării autorității de lucru judecat, recursul în casație vizează exclusiv legalitatea anumitor categorii de hotărâri definitive și numai pentru motive expres și limitativ prevăzute de lege.

Dispozițiile art. 433 C. proc. pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că recursul în casație urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Realizându-se în cadrul strict reglementat de lege, analiza de legalitate a instanței de recurs nu este una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

În cauza de față, recurentul inculpat A. a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., potrivit căruia hotărârile sunt supuse casării atunci când "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

Delimitând sfera de aplicabilitate a acestui caz de recurs în casație, instanța supremă a statuat, în jurisprudența sa constantă, că el este incident numai în situația în care pedeapsa stabilită de instanța de fond sau de apel, prin raportare la toate normele de drept penal substanțial relevante pentru tratamentul sancționator, astfel cum au fost reținute prin hotărârea definitivă, este nelegală.

Altfel spus, prin intermediul acestui caz de casare pot fi cenzurate erorile care se produc în legătură cu stabilirea pedepsei principale, a pedepselor complementare sau accesorii, dar și a măsurilor educative, fie prin aplicarea unei sancțiuni neprevăzute de lege, fie prin nerespectarea limitelor lor legale ori a ansamblului tratamentului sancționator, astfel cum au fost definitiv reținute prin decizia recurată.

În aceste coordonate, evaluând criticile formulate de inculpatul A. în actualul cadru procesual, Înalta Curte reține următoarele:

Un prim aspect invocat de recurentul inculpat A. în sfera cazului de recurs în casație analizat vizează faptul că, în rejudecare, instanța de apel nu a reținut și valorificat cauza specială de reducere a pedepsei prevăzută de art. 19 din Legea nr. 682/2002, omisiune care ar fi afectat legalitatea pedepselor aplicate.

În acest sens, recurentul inculpat a făcut trimitere la denunțul formulat, la data de 29 decembrie 2021, care, potrivit adresei aflate la dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Cluj, a făcut obiectul dosarului nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației, învederând că instanța de rejudecare a respins, ca inadmisibilă, cererea sa de solicitare a unor informații suplimentare în legătură cu oportunitatea reținerii, în beneficiul său, a prevederilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, respingându-i, totodată, și cererea de repunere a cauzei pe rol sau de amânare a pronunțării, în vederea demonstrării faptului că este beneficiarul dispozițiilor legale invocate. Aceasta în condițiile în care, anterior, prin adresa din 27 aprilie 2022, Parchetul de pe lângă Judecătoria Sighetu Marmației comunicase că, în dosarul nr. x/2022, cercetările se efectuează in rem și că, raportat la faza procesuală a cauzei, nu se poate afirma dacă denunțul formulat de inculpatul A. a facilitat sau nu identificarea și tragerea la răspundere a autorului infracțiunilor sesizate.

Altfel spus, invocând lipsa de diligență a instanței de rejudecare în lămurirea chestiunii aduse în discuție, recurentul inculpat a criticat, în realitate, însăși omisiunea acestei instanțe de a reține în favoarea sa beneficiul legal evocat.

Un alt aspect invocat în sfera cazului de recurs în casație prev. de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. vizează cuantumul pedepsei principale aplicate prin decizia recurată pentru săvârșirea infracțiunii de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., recurentul inculpat A. susținând că pedeapsa de 9 luni închisoare depășește limitele stabilite de Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, prin care s-a dispus rejudecarea cauzei în apel.

În contextul acestor susțineri, Înalta Curte de Casație și Justiție constată, prioritar, că, ambele critici formulate de recurentul inculpat aduc în discuție limitele rejudecării cauzei în apel, astfel cum au fost acestea stabilite prin decizia inițială a instanței de casație.

În acest sens, constată că, urmare a deciziei penale nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală și a îndrumărilor date de instanța de casație, în conformitate cu dispozițiile art. 450 C. proc. pen., rejudecarea cauzei în apel s-a rezumat, pe de o parte, la individualizarea pedepsei principale aplicate inculpatului A. pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., cu respectarea limitelor legale de pedeapsă reduse cu 1/3, potrivit art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (în condițiile în care inculpatului i s-a încuviințat judecarea cauzei în procedura simplificată) și, pe de altă parte, la refacerea operațiunii de contopire impuse de prev. art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., în concordanță cu noua durată a pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals material.

Prin urmare, în contextul chestiunilor factuale stabilite în mod definitiv în apel, în al doilea ciclu procesual, fără a efectua o judecată efectivă asupra cauzei, instanța de apel învestită în rejudecare s-a limitat, concordant cu statuările instanței de casație, la stabilirea pedepsei principale pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, în limitele legale reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare) și, pe cale de consecință, și a pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. pentru întreaga activitate infracțională.

În acest context, criticile recurentului inculpat, referitoare la greșita respingere, de către instanța de apel, a cererii sale de clarificare a stadiului urmăririi penale efectuate în baza denunțului său și la omisiunea acestei instanțe de a reține, în beneficiul său, incidența cauzei de atenuare a pedepsei prevăzute de art. 19 din Legea nr. 682/2002, se relevă ca fiind lipsite de temei legal. Urmărind să supună cenzurii instanței de casație soluția dată de instanța de apel unei cereri în probațiune formulate de inculpat și, implicit, modalitatea în care respectiva instanță a evaluat condițiile de incidență a unei cauze de atenuare a pedepsei, aceste critici nu pot fi cenzurate în actualul cadru procesual, deoarece ele nu se circumscriu cazurilor limitativ prevăzute de legea procesual penală, în temeiul cărora instanța de casație poate cenzura legalitatea pedepselor aplicate.

Aceasta deoarece, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres reglementate de legea procesual penală. Pe calea recursului în casație nu se poate invoca și, corespunzător, Înalta Curte de Casație și Justiție nu are posibilitatea de a analiza orice aspect de nelegalitate a hotărârilor, ci numai pe acelea pe care legiuitorul le-a considerat importante și le-a prevăzut explicit în cuprinsul art. 438 alin. (1) C. proc. pen.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat de jurisdicția ordinară, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să dea o nouă interpretare materialului probator și să rețină o stare de fapt diferită de cea valorificată în hotărârea atacată. Concluzia este aceeași nu doar prin raportare la chestiunile faptice aflate chiar la baza raportului penal de conflict, ci și a celor care definesc o anumită conduită procesuală a inculpatului, atunci când aceasta din urmă poate avea consecințe în planul tratamentului sancționator.

Este cazul manifestării de voință a recurentului inculpat A. intervenite pe parcursul procesului penal, orientată spre obținerea unui tratament sancționator mai blând, manifestare al cărei conținut obiectiv nu ar putea fi reapreciat pe calea recursului în casație, în unicul scop de a da acestuia efecte juridice opuse celor reținute prin hotărârea definitivă, fie în sensul înlăturării unui beneficiu deja recunoscut, fie dimpotrivă, al recunoașterii acestuia direct în calea extraordinară de atac, cum este cazul în speță.

Din această perspectivă, Înalta Curte constată că susținerile recurentului inculpat A., privind neaplicarea eronată a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, nu aduc în discuție veritabile aspecte de nelegalitate a pedepsei, subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., ci tind la cenzurarea opțiunii instanței de a apel de a nu valorifica respectiva cauză de atenuare a pedepsei.

În acest sens, reține că, potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 (în vigoare la data săvârșirii faptelor), " persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1 și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege."

Acest text de lege, declarat parțial neconstituțional prin Decizia Curții Constituționale nr. 67/2015 (publicată în M. Of., Partea I, nr. 185 din 18.03.2015), instituie o cauză legală de reducere a limitelor de pedeapsă, cu implicații directe în procesul de individualizare judiciară a pedepsei.

Statuând asupra interpretării dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, prin Decizia nr. 3/2018, a stabilit că textul instituie o cauză legală specială de reducere a pedepsei, cu caracter personal, a cărei aplicabilitate este condiționată de îndeplinirea cumulativă a unor cerințe referitoare la: calitatea persoanei care o invocă, conduita procesuală pe care trebuie să o adopte aceasta și stadiul cauzei în care se urmărește producerea efectelor atenuante de pedeapsă.

Prin urmare, reținerea cauzei de atenuare a pedepsei invocate de recurent implică, în mod inevitabil, un proces de apreciere a unor elemente de fapt, prerogativă exclusivă a instanțelor de fond și de apel, singurele în măsură să stabilească dacă, în contextul concret, un inculpat a denunțat și a facilitat, în condițiile expres prevăzute de lege, identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni.

Or, Curtea de Apel Cluj nu a reținut incidența cauzei de atenuare invocate de inculpatul A., soluția dată cererii acestuia, de efectuare a unor noi verificări la unitățile de parchet, și argumentele avute în vedere de instanța de apel neputând fi cenzurate în recurs în casație.

Aceeași concluzie se impune și cu privire la susținerea recurentului inculpat A. referitoare la nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, pedeapsă care, în opinia sa, fiind superioară limitei minime de 8 luni închisoare prevăzute de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., redusă în condițiile art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ar încalcă coordonatele rejudecării cauzei stabilite prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală și prin aceasta, limitele prevăzute de lege.

Înalta Curte constată că, subsecvent deciziei anterior menționate, pronunțate în recurs în casație, instanța de apel învestită în rejudecare a fost îndrituită să procedeze exclusiv la stabilirea pedepsei principale pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, în formă continuată, în limitele legale reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen. (cuprinse între 8 luni și 3 ani 4 luni închisoare) și, pe cale de consecință, și a pedepsei principale rezultante aplicate inculpatului A. pentru întreaga activitate infracțională.

Contrar susținerilor recurentului, prin decizia penală nr. 613/RC din 23 noiembrie 2022, Înalta Curte nu a impus instanței de rejudecare să stabilească o pedeapsă principală cu o durată echivalentă limitei minime prevăzute de lege, reduse conform art. 396 alin. (10) C. proc. pen., ci să procedeze, pe de o parte, la o individualizare propriu-zisă a pedepsei pentru infracțiunea de fals material, luând în considerare efectele reținerii cauzei de atenuare, iar, pe de altă parte, la stabilirea legală a pedepsei principale rezultante pentru întreaga activitate infracțională.

Or, pedeapsa principală de 9 luni închisoare aplicată recurentului pentru infracțiunea de fals material în înscrisuri oficiale, prev. de art. 320 alin. (1) și (2) C. pen., cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen., se încadrează în limitele speciale, cuprinse între 8 luni închisoare și 3 ani și 4 luni închisoare, reduse ca urmare a aplicării dispozițiilor art. 396 alin. (10) C. proc. pen.

În mod asemănător, pedeapsa principală rezultantă de 3 ani și 3 luni închisoare (compusă din pedeapsa principală cea mai grea, de 2 ani închisoare și sporul obligatoriu de 1/3 din totalul celorlalte pedepse, respectiv 15 luni închisoare) este rezultatul corectei contopiri a pedepsei de 9 luni închisoare, în condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., cu restul pedepselor definitiv aplicate recurentului, respectiv: 2 ani închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de art. 295 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de schimbare, fără respectarea prevederilor legale, a destinației fondurilor obținute din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, cu consecințe deosebit de grave, în formă continuată (41 de acțiuni materiale), prev. de art. 18

2

alin. (1) și (3) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 6 luni închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (41 acte materiale), prev. de art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..], 1 an închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de fals intelectual în formă continuată (55 de acte materiale) prev. de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..] și 6 luni închisoare [pentru săvârșirea infracțiunii de uz de fals în formă continuată (55 de acte materiale), prev. de 323 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen..].

Pentru considerentele prezentate, concluzionând că în cauză nu pot fi identificate situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege și constatând neîntemeiate criticile formulate de recurentul inculpat A., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de acesta împotriva deciziei penale nr. 834/A din data de 9 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Constatând însă că, astfel cum rezultă din informațiile comunicate la data de 6 decembrie 2023, de Compartimentul Evidență din cadrul Penitenciarului Baia-Mare, consemnate în referatul din aceeași dată întocmit de grefa instanței supreme (aflat la dosarul nr. x/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală), recurentul inculpat a fost încarcerat, în executarea pedepsei aplicate prin decizia recurată, începând cu data de 09.05.2023, după ce, anterior, s-a aflat în executarea acesteia, în perioada 23.05.2022 -25.11.2022, Înalta Curte va dispune deducerea din pedeapsa aplicată recurentului atât a perioadei executate de la data de 23.05.2022 la data de 25.11.2022, precum și de la data de 09.05.2023 la zi.

Urmare soluției astfel dispuse, în temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va dispune obligarea recurentului inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, urmând ca, potrivit art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, să fie suportat din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 834/A din data de 9 mai 2023 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată recurentului perioada executată de la data de 23.05.2022 la data de 25.11.2022, precum și de la data de 09.05.2023 la zi.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul parțial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat, în cuantum de 170 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 8 februarie 2024.