ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 629/2024

Ședința publică din data de 24 septembrie 2024

Deliberând asupra recursului de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin încheierea din data de 26 iunie 2024 a judecătorului de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea formulată de petentul A., privind sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel Craiova a reținut că dispozițiile legale a căror neconstituționalitate a fost invocată vizează un text de lege care este în vigoare și în legătură cu care nu s-a constatat anterior, printr-o decizie a Curții Constituționale, că este neconstituțional.

Referitor la condiția de admisibilitate potrivit căreia dispoziția legală a cărei neconstituționalitate a fost invocată să aibă legătură cu soluționarea cauzei, s-a arătat că aceasta vizează incidența prevederii legale asupra soluției ce se va pronunța în cauza dedusă judecății, adică asupra obiectului procesului penal aflat pe rolul instanței judecătorești și a cărei neconstituționalitate se cere a fi constatată.

Raportând aspectele expuse la necesitatea identificării legăturii excepției de neconstituționalitate invocate cu soluționarea cauzei, s-a constatat că între excepția de neconstituționalitate invocată și soluționarea cauzei a fost creată artificial această legătură, deoarece ceea ce se contestă în realitate este competența procurorului general adjunct de a soluționa plângerea formulată în temeiul art. 339 alin. (1) din C. proc. pen. împotriva ordonanței procurorului prin care s-a dispus soluția de clasare.

Judecătorul de cameră preliminară din cadrul Curții a apreciat că ceea ce se invocă în această solicitare de sesizare a Curții Constituționale nu reprezintă o veritabilă neconcordanță a dispozițiilor C. proc. pen. cu legea fundamentală. Astfel, a considerat că, sub aparența invocării unei excepții de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, petentul solicită în fapt modificarea/abrogarea dispozițiilor prin care legiuitorul a reglementat modul de desemnare a procurorului general adjunct în cazurile de absență a procurorului general sau de imposibilitate a exercitării funcției, indiferent de cauza acesteia ori de vacanță a funcției de procuror general, statuând că pentru astfel de situații procurorul general adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate.

S-a constatat că aspectul privitor la soluționarea în cauză a plângerii formulate de petentul A. împotriva soluției de clasare dispusă în dosarul nr. x/2022 al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova de către procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul ordonanței nr. 508/C/2024 din data de 24.04.2024 a procurorului general al Pachetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție prin care s-a dispus admiterea declarației de abținere formulată de procurorul general al Pachetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova și trimiterea dosarului pentru soluționarea plângerii formulate în temeiul art. 339 din C. proc. pen. de către procurorul general nu are legătură cu soluționarea fondului cauzei.

S-a mai reținut că, potrivit dispozițiilor art. 340 din C. proc. pen., obiectul cauzei îl constituie plângerea împotriva soluțiilor de neurmărire sau netrimitere în judecată, iar nu plângerea împotriva soluției dispuse de procurorul general cu privire la soluția de neurmărire sau netrimitere în judecată, iar în conformitate cu art. 341 alin. (5)

1

din C. proc. pen. judecătorul de cameră preliminară verifică soluția atacată pe baza lucrărilor și a materialului din dosarul de urmărire penală și a oricăror înscrisuri noi prezentate.

S-a concluzionat că în cauza de față nu există o legătură efectivă între necesitatea pronunțării unei hotărâri în contenciosul constituțional și soluționarea cauzei, deoarece aspectele invocate nu se constituie în chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale sub forma unei excepții de neconstituționalitate.

Împotriva încheierii din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat recurs petentul A..

Prin cererea formulată, petentul a susținut, în esență, că sunt îndeplinite condițiile de admisibilitate a sesizării, iar, cu referire la legătura dispozițiilor legale cu soluționarea cauzei, a arătat că procurorul general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nu avea competența să soluționeze plângerea sa, ci potrivit art. 339 din C. proc. pen. competența îi revenea prim procurorului parchetului, procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori procurorului șef de secție al parchetului.

În speță, plângerea a fost soluționată de o altă persoană decât cea nominalizată de acest text de lege, cea ce echivalează cu nesoluționarea acesteia, fapt ce împiedică instanța să se pronunțe pe fond, întrucât s-ar încălca dreptul petentului la un grad de jurisdicție. A menționat că textul art. 339 din C. proc. pen. nu prevede posibilitatea ca prim procurorul parchetului, procurorul general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori procurorul șef de secție al parchetului să fie substituit în aceste atribuții de un adjunct, nefiind acceptată delegarea de atribuții, iar art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 nu poate deroga de la dispozițiile imperative procesual penale.

Petentul a apreciat că această normă încalcă dispozițiile art. 1 alin. (5), art. 16 alin. (1) și (2), art. 21 alin. (2) și (3) și art. 24 alin. (1), art. 147 alin. (2), art. 124 alin. (1) și (2), art. 126 alin. (2) și (3), art. 132 alin. (1) din Constituția României. A arătat că încalcă art. 1 alin. (5), nefiind clar dacă art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 se completează sau nu cu art. 339 din C. proc. pen. din legea specială sau se află în concurs.

A mai precizat că i s-a îngrădit dreptul de acces liber la justiție, dreptul la apărare și la un proces echitabil, ceea ce contravine art. 21. alin. (1), (2) și (3), art. 24 alin. (1) și art. 126 alin (1), (2) și (3) din Constituție.

Examinând recursul declarat de recurentul petent A. împotriva încheierii din data de 26 iunie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori pronunțată în dosarul nr. x/2024, Înalta Curte constată că acesta este nefondat pentru considerentele următoare:

Potrivit art. 29 alin. (1) din Legea 47/1992, Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia.

Cu privire la admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, se observă că trebuie îndeplinite cerințele prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, și anume:

- excepția să fie ridicată în fața instanțelor de judecată, la cererea uneia dintre părți sau, din oficiu, de către instanța de judecată sau de arbitraj comercial, respectiv de procuror în fața instanței de judecată, în cauzele în care participă;

- excepția să vizeze neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare;

- excepția să nu aibă ca obiect prevederi constatate ca neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale;

- excepția să aibă legătură cu soluționarea cauzei, indiferent de obiectul acesteia.

În ceea ce privește primele trei condiții, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, respectiv: excepția a fost invocată de către petentul A., într-un dosar aflat pe rolul Curții de Apel Craiova; excepția are în vedere neconstituționalitatea dispozițiilor în vigoare ale art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022, iar textul de lege criticat nu a fost declarat neconstituțional printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Excepția de neconstituționalitate fiind un incident apărut în cadrul unui litigiu, înseamnă că invocarea ei impune justificarea unui interes. Stabilirea acestui interes se face pe calea verificării pertinenței excepției, în raport cu procesul în care a intervenit, impunându-se ca decizia Curții Constituționale în soluționarea excepției să fie de natură a produce un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul principal.

Cerința relevanței este expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării acestui litigiu. Irelevanța este situația în care o excepție de neconstituționalitate nu are legătură cu cauza în care a fost invocată, așadar nu este pertinentă pentru soluționarea litigiului.

În ceea ce privește admisibilitatea cererii de sesizare a Curții Constituționale, instanța, în virtutea atributului de verificare a condițiilor prevăzute de dispozițiile art. 29 alin. (1)-(3) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale, mai înainte de trimiterea spre judecare la Curtea Constituțională a excepției, trebuie să examineze pertinența acesteia. Analiza pertinenței excepției nu se poate limita la constatarea unei legături formale cu soluționarea cauzei a textului invocat ca neconstituțional.

Totodată, condiția relevanței excepției, care impune ca normele criticate să aibă incidență în rezolvarea cauzei, nu trebuie analizată in abstracto și dedusă din orice fel de tangență a prevederilor legale în discuție cu litigiul aflat pe rolul instanței, ci impune o analiză riguroasă.

Din interpretarea art. 29 din Legea nr. 47/1992, rezultă că legătura dintre prevederile legale a căror neconstituționalitate se invocă și modul de soluționare a cauzei trebuie să fie evidentă și de natură a produce consecințe directe asupra soluției ce urmează a fi dată în cauză, în eventualitatea admiterii excepției de neconstituționalitate. Aceasta deoarece instrumentul excepției a fost pus de legiuitor la îndemâna părților pentru ca acestea, în raport cu interesele lor, să beneficieze de un control de constituționalitate a acelor prevederi legale care au un rol hotărâtor asupra modului de soluționare a cauzei, iar nu a oricărei dispoziții legale ce poate fi incidentă în desfășurarea unui proces penal.

Totodată, examinarea acestor aspecte presupune stabilirea existenței unui interes procesual al rezolvării excepției de neconstituționalitate, incidența acestuia apreciindu-se din perspectiva relevanței și pertinenței asupra soluționării cauzei. Instanța de judecată în fața căreia s-a invocat o excepție de neconstituționalitate nu are competența examinării acesteia, ci se limitează exclusiv la analizarea pertinenței excepției, în sensul unei legături cu soluționarea cauzei, în orice fază a procesului și oricare ar fi obiectul acestuia, precum și a îndeplinirii celorlalte cerințe legale.

Înalta Curte constată că recurentul A. a criticat dispozițiile art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 care prevăd că: " La parchetele de pe lângă curțile de apel unde există un singur procuror general adjunct, în perioada absenței procurorului general sau a imposibilității exercitării funcției, indiferent de cauza acesteia, procurorul general adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate. În cazul vacanței funcției de procuror general, indiferent de cauza acesteia, procurorul general adjunct îl înlocuiește de drept în exercitarea atribuțiilor ce îi revin în această calitate, până la delegarea unui procuror în funcția de procuror general. În cazul în care există 2 sau 3 procurori generali adjuncți, prin ordin al procurorului general se va stabili ordinea în care se exercită conducerea parchetului de pe lângă curtea de apel."

Totodată, instanța supremă constată că excepția a fost invocată în cursul judecării, în fața judecătorului de cameră preliminară, a plângerii formulate de petentul A. împotriva ordonanței din data de 29.03.2024 dispusă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova în dosarul nr. x/2022, menținută prin ordonanța procurorului general adjunct al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 79/II/2/2024 din data de 30.04.2024.

Instanța supremă arată că scopul invocării excepției de neconstituționalitate nu poate fi acela de a supune, formal, jurisdicției constituționale orice dispoziție legală, ci de a împiedica pronunțarea unei soluții întemeiată pe o dispoziție neconstituțională.

Raportându-se la cele anterior expuse, în acord cu instanța de fond, Înalta Curte, apreciază că textul prevăzut la art. 105 alin. (3) din Legea nr. 304/2022 nu are, în mod real, legătură cu soluționarea plângerii formulate în temeiul dispozițiilor art. 340 din C. proc. pen., deoarece criticile aduse dispozițiilor legale antemenționate privesc modalitatea de înlocuire a procurorului general în caz de absență sau imposibilitate de exercitare a funcției ori în cazul vacanței funcției de procuror general.

Înalta Curte constată că pronunțarea unei soluții de Curtea Constituțională nu ar avea un efect concret în speță în ceea ce-l privește pe petent, întrucât dispoziția legală a cărei neconstituționalitate acesta a invocat-o nu are aplicabilitate în soluționarea plângerii sale împotriva soluției de clasare dispusă de procuror, respectiv nu are legătură cu soluționarea plângerii sale.

Plângerea, în sine, are ca obiect doar soluția de clasare, nu și ordonanța ulterioară a procurorului ierarhic superior.

Curtea Constituțională a României, prin Decizia nr. 385 din 04 iunie 2019, a stabilit că "legătura cu soluționarea cauzei" presupune atât aplicarea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce nu sunt îndeplinite în prezentul demers judiciar al recurentului.

Or, în condițiile în care remediul procesual al excepției de neconstituționalitate nu a fost folosit de petentul A. în concordanță cu finalitatea sa, respectiv armonizarea normelor criticate cu legea fundamentală, cu aplicabilitate directă asupra soluției ce urmează a fi pronunțată în cauză, instanța supremă apreciază că, în mod corect a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale, soluția dispusă prin încheierea recurată fiind, în aceste limite, legală.

Pentru argumentele prezentate, Înalta Curte, în temeiul art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, republicată, va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul formulat de recurentul A. împotriva încheierii din data de 26.06.2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024.

Obligă recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 septembrie 2024.