ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 63/2024

Ședința publică din data de 25 ianuarie 2024

Deliberând asupra recursului declarat de inculpatul A., constată următoarele:

Prin încheierea din data de 21 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în temeiul art. 29 alin. (1) și (5) din Legea nr. 47/1992, a respins, ca inadmisibilă, cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a prevederilor art. 70 alin. (2), (4) din C. proc. pen., precum și a prevederilor art. 347 din C. proc. pen. formulată de petentul A..

A obligat pe petent la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a dispune astfel, curtea de apel a reținut că, prin cererea formulată și înregistrată pe rolul instanței sub nr. x/2021/a1*/a3 la data de 12.12.2023 (dosar asociat celui cu nr. x/2021/a1* având ca obiect contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 143 din data de 26.09.2023 pronunțate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoșani în dosar nr. x/2021), petentul A. a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (2), (4) din C. proc. pen. și art. 347 din C. proc. pen.

În motivarea cererii, petentul a arătat că prevederile normative invocate încalcă dispozițiile art. 21 din Constituția României, dar și pe cele ale art. 6, art. 13 din CEDO, care conferă părților dreptul la un proces echitabil și dreptul la un recurs efectiv, susținând că, în opinia sa, un judecător nu își poate judeca cererea de recuzare formulată împotriva lui, iar în materie penală, beneficiază de două grade de jurisdicție.

Curtea de apel a reținut că, din analiza actelor și lucrărilor dosarului, se constată că cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepțiilor de neconstituționalitate este inadmisibilă.

Astfel, s-a reținut că, prin rechizitoriul din data de 02.06.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, emis în dosarul nr. x/2019, a fost trimis în judecată inculpatul A. pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Sub aspectul situației de fapt, în actul de sesizare s-a reținut, în esență, că, la data de 09.01.2018, inculpatul A. a încheiat în fals un antecontract de vânzare-cumpărare sub semnătură privată a unui apartament, contract în care avea calitate de cumpărător, deși apartamentul fusese deja vândut cu clauză de întreținere persoanei vătămate B., nepotul proprietarei. În act se menționa în mod fals că apartamentul ar fi liber de sarcini, că inculpatul i-ar fi dat proprietarei – defuncta C. suma de 230.000 RON (sumă pe care nu i-a remis-o niciodată), că de față la încheierea actului și remiterii banilor ar fi fost martorele D. și E., în locul cărora inculpatul a semnat în fals.

Totodată, s-a mai arătat că, dându-se drept avocat, inculpatul A. a convins-o pe C. să-i dea o procură notarială pentru a solicita la Judecătoria Dorohoi rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare cu clauză de întreținere încheiat cu nepotul său - persoana vătămată B., pe care inculpatul l-a șantajat pentru a-l determina să renunțe la contract în favoarea lui, amenințându-l pe acesta cu închisoarea și cu plata unor daune, spunându-i că este avocat, că are bani și o fundație puternică în spate, cu care "învârte pe degete poliția și justiția".

Ulterior, după decesul numitei C., inculpatul a solicitat la Tribunalul Botoșani o hotărâre care să țină loc de act autentic de vânzare-cumpărare, folosind la instanță copia antecontractului de vânzare-cumpărare falsificat. În acest timp, inculpatul s-a dat drept avocat și în fața surorii defunctei – martora F., cât și în fața mai multor funcționari, în special cu ocazia înhumării defunctei C..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Judecătoriei Dorohoi sub nr. x/2021 în data de 04.06.2021.

Prin încheierea camerei de consiliu nr. 143 din data de 22 iunie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Dorohoi, în baza art. 345 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., s-au respins cererile și excepțiile invocate de inculpatul A. cu privire la legalitatea sesizării instanței, a legalității administrării probelor și a efectuării actelor de organele de urmărire penală, ca neîntemeiate.

În temeiul art. 346 alin. (2) din C. proc. pen., s-a constatat legalitatea sesizării instanței cu rechizitoriul nr. x/2019 din 02.06.2021 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Dorohoi, privind pe inculpatul A..

În temeiul art. 342 din C. proc. pen., art. 35 și art. 41 din C. proc. pen., s-a constatat că instanța este competentă teritorial și material să soluționeze cauza.

S-a dispus începerea judecății cauzei privind pe inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la înșelăciune, prevăzută de art. 32 alin. (1) rap. la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., șantaj, prevăzută de art. 207 alin. (1) și (3) din C. pen., și fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen.

Împotriva acestei încheieri inculpatul A. a formulat contestație.

Prin încheierea nr. 143 din data de 26.09.2023 pronunțată de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoșani în dosarul nr. x/2021, definitivă la aceeași dată, în temeiul art. 347 din C. proc. pen., s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 143 din 22.06.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Dorohoi.

Împotriva acestei încheieri inculpatul a formulat o nouă contestație, înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava la data de 09.11.2023, sub nr. x/2021/a1*, în cadrul căreia a formulat prezenta cerere de sesizare a Curții Constituționale, care, după crearea unui dosar asociat, în aplicarea dispozițiilor art. 97 alin. (1) și (3) din Regulamentul de Ordine Interioară a Instanțelor Judecătorești, a fost înregistrată sub nr. x/2021/a1*/a3.

În contextul prezentat, notând dispozițiile prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 republicată, curtea de apel a reținut, în esență, că, în speță, cauza are ca obiect contestație, iar dispozițiile prevăzute de art. 70 alin. (2), (4) din C. proc. pen. reglementează procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării procurorului în cursul urmăririi penale, motiv pentru care dispozițiile procedural-penale a căror excepție de neconstituționalitate invocată nu-și găsesc aplicabilitatea, faza de urmărire penală fiind finalizată odată cu emiterea rechizitoriului și sesizarea instanței de judecată.

Ca atare, analiza celorlalte condiții ce se cer a fi îndeplinite în mod cumulativ pentru a putea fi considerată admisibilă solicitarea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (2), (4) din C. proc. pen. nu se mai justifică a fi efectuată, cererea petentului privind sesizarea Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (2), (4) din C. proc. pen., formulată în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava urmând a fi respinsă, ca inadmisibilă.

Relativ la cea de-a doua excepție, judecătorii de cameră preliminară din cadrul prezentei instanțe au reținut faptul că prin Decizia nr. 591 din 21 octombrie 2014 a Curții Constituționale s-a statuat că legătura cu soluționarea cauzei presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ, pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului (pct. 18).

În analiza condițiilor anterior menționate, referitor la cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 din C. proc. pen., s-a constatat că aceasta a fost invocată în cadrul unui litigiu în dosarul nr. x/2021 aflat pe rolul judecătorilor de cameră preliminară din cadrul Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori în procedura de judecată și care are ca obiect contestația formulată de petent împotriva încheierii nr. 143 din data de 26.09.2023 pronunțate de judecătorii de cameră preliminară din cadrul Tribunalului Botoșani în dosar nr. x/2021 prin care s-a soluționat contestația formulată de acesta împotriva încheierii nr. 143 din data de 22 iunie 2023, pronunțată de judecătorul de cameră preliminară în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Dorohoi.

S-a mai reținut că excepția are ca obiect dispoziții dintr-o lege, fiind vizate cele ale art. 347 din C. proc. pen., în ce privește caracterul definitiv al încheierilor pronunțate împotriva hotărârilor date în conformitate cu art. 346 alin. (1) - (4

2

), apreciate de petent ca venind în contradicție cu prevederile art. 21 din Constituția României, art. 6, art. 13 din Convenția EDO, iar norma vizată de excepție nu a fost constatată ca fiind neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Astfel, notând dispozițiile prev. de art. 347 din C. proc. pen., precum și pe cele prev. de art. 21 din Constituția României și art. 6, 13 Convenția EDO, curtea de apel a reținut că excepția de neconstituționalitate ridicată de petent nu are legătură cu cauza, întrucât motivele invocate nu vizează efectuarea, în mod concret, a unui control de constituționalitate asupra dispozițiilor criticate.

Astfel, textele de lege vizate reglementează din punct de vedere juridic instituția contestației ce poate fi formulată împotriva încheierilor pronunțate de judecătorul de cameră preliminară de la instanța de fond în conformitate cu art. 347 din C. proc. pen. (cu trimitere la termenul de formulare, instanța competentă, motivele de contestație ce pot fi invocate), fără nicio referire concretă la caracterul (definitiv ori nedefinitiv) al încheierii pronunțate de judecătorii de cameră preliminară de la instanța de control judiciar.

Sub acest aspect, dispozițiile articolului criticat trebuie coroborate cu prevederile art. 425

1

din C. proc. pen., care reglementează cu caracter general contestația, dar cu privire la care nu s-a invocat vreo excepție de neconstituționalitate.

Prin urmare, în condițiile în care judecătorii de cameră preliminară din cadrul curții nu sunt investiți cu soluționarea unei contestații întemeiate pe prevederile art. 347 din C. proc. pen. (contestația formulată de petent vizând tocmai soluția pronunțată în temeiul acestor dispoziții legale), excepția de neconstituționalitate invocată nu are legătură cu cauza dedusă judecății.

Conchizând, examinând îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege pentru a se constata admisibilitatea cererii, curtea de apel a constatat că, în ceea ce privește excepția de neconstituționalitate a prevederilor invocate, aceasta respectă condițiile reglementate de art. 29 din Legea nr. 47/1992, mai puțin condiția privind legătura excepției cu soluționarea cauzei, având în vedere conținutul dispozițiilor legale criticate, precum și obiectul cauzei supuse judecății, motiv pentru care cererea de sesizare a Curții Constituționale cu soluționarea excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 din C. proc. pen. a fost respinsă, ca inadmisibilă.

Împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, a declarat recurs inculpatul inculpatul A..

În motivarea cererii, recurentul a solicitat sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 347 din C. proc. pen. și art. 70 alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen., susținând, referitor la condițiile de admisibilitate a cererii, că sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 29 alin. (1)-(5) din Legea nr. 47/1992, întrucât excepția de neconstituționalitate este ridicată de părți, în fața unei instanțe judecătorești, ea privește dispoziții dintr-o lege care au legătură cu soluționarea cauzei, iar prevederile invocate nu au fost constatate ca fiind neconstituționale printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Pe fondul excepției de neconstituționalitate, inculpatul A. a susținut că dispozițiile prevăzute de art. 347 din C. proc. pen. și art. 70 alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen. nu respectă cerințele constituționale referitoare la calitatea, previzibilitatea și claritatea legii, fiind contrare dispozițiilor art. 21 din Constituția României, art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

Sub aspectul situației de fapt, recurentul a susținut, în esență, că nu a beneficiat de un proces echitabil în cauzele nr. 1504/222/2021/a1 și nr. 1504/222/2021/a1*/a3 aflate pe rolul Curții de Apel Suceava, cu argumentarea că avocatului desemnat din oficiu nu i s-a acordat un termen rezonabil pentru a pregăti o apărare eficientă și efectivă cu privire la cererile și excepțiile invocate în procedura de cameră preliminară. Totodată, a criticat și faptul că nu i s-a acordat nici lui, personal, timpul necesar pentru a-și pregăti apărarea în cele două cauze menționate pentru susținerea eficientă a cererilor și excepțiilor invocate.

Examinând recursul formulat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021, Înalta Curte constată că este nefondat, urmând a-l respinge, în considerarea următoarelor argumente:

Prioritar, similar primei instanțe, Înalta Curte reține că din economia dispozițiilor Legii nr. 47/1992, rezultă că sesizarea instanței de contencios constituțional în cadrul controlului de constituționalitate a posteriori implică examinarea prealabilă a următoarelor cerințe de admisibilitate, cumulativ, prevăzute de art. 29 alin. (1)-(3) din lege:

a) - calitatea de parte în proces a autorului excepției;

b) - identificarea normei/normelor legale criticate, dar și a măsurii în care legea în care sunt inserate se află în vigoare la data soluționării cererii;

c) - existența unei legături între norma legală criticată și soluția ce ar putea fi dată în cauza respectivă, indiferent de faza litigiului;

Fiind expresia cerinței pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului, "legătura cu soluționarea cauzei" poate fi stabilită numai în urma unei analize concrete a particularităților speței, prin evaluarea atât a "aplicabilității textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și a necesității invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate" (mutatis mutandis, Decizia Curții Constituționale nr. 591 din 21 octombrie 2014, publicată în M. Of. nr. 916 din 16 decembrie 2014).

d) - verificarea deciziilor pronunțate anterior de către Curtea Constituțională cu privire la constituționalitatea acelei dispoziții legale, pentru a exclude o eventuală inadmisibilitate a cererii, ca efect al constatării neconstituționalității normei criticate printr-o decizie precedentă.

Înalta Curte constată că, dacă evaluarea primelor două și a ultimei condiții dintre cele patru anterior enunțate implică un examen preponderent formal, cea de-a treia cerință cumulativă reclamă, în anumite cazuri, o evaluare mai amănunțită, ce nu se circumscrie în totalitate limitelor unei abordări pur formale a chestiunii admisibilității cererii de sesizare.

O atare evaluare nu contravine însă dispozițiilor art. 2 ori art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Curtea Constituțională este unica autoritate competentă să supună controlului de constituționalitate actele normative prevăzute de art. 2 alin. (1) din legea specială.

Încheierea de sesizare a Curții Constituționale are, însă, valențele unui act procedural, prin care sunt definite limitele învestirii autorității de jurisdicție constituțională. Instanța de judecată în fața căreia a fost invocată excepția de neconstituționalitate are, potrivit legii, nu doar competența, ci și obligația corelativă de a cenzura eventualele susțineri ale autorului excepției și, în mod subsecvent, de a fixa limitele sesizării autorității de jurisdicție constituțională în strictă conformitate cu dispozițiile legii pertinente, dar și cu specificul cauzei.

În aceste coordonate de principiu, procedând la reevaluarea admisibilității sesizării Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 347 din C. proc. pen. și art. 70 alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte reține că recurentul pretinde că textele în cauză sunt contrare art. 21 din Constituția României, art. 6 și art. 13 din Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, în lipsa acordării de către instanțele de judecată a unui termen rezonabil pentru ca inculpatul, personal și prin apărător desemnat din oficiu, să își pregătească o apărare eficientă și efectivă cu privire la cererile și excepțiile invocate în procedura de cameră preliminară.

Examinând excepția de neconstituționalitate invocată de recurentul A. prin prisma exigențelor de admisibilitate prevăzute de art. 29 din Legea nr. 47/1992 și a tuturor motivelor invocate de către inculpat, Înalta Curte constată că nu este însă îndeplinită condiția referitoare la "legătura" normei contestate cu soluția ce ar putea fi dată în cauză, în planul componentei privind necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate.

În acest sens, dispozițiile art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992 privind organizarea și funcționarea Curții Constituționale prevăd că instanța de contencios constituțional "decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei [...]".

Cu privire la condițiile de admisibilitate a excepției de neconstituționalitate, Curtea Constituțională a reținut că, potrivit jurisprudenței sale, "legătura cu soluționarea cauzei", în sensul art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "presupune atât aplicabilitatea textului criticat în cauza dedusă judecății, cât și necesitatea invocării excepției de neconstituționalitate în scopul restabilirii stării de legalitate, condiții ce trebuie întrunite cumulativ pentru a fi satisfăcute exigențele pe care le impun aceste dispoziții legale în privința pertinenței excepției de neconstituționalitate în desfășurarea procesului". (a se vedea Decizia nr. 438 din 8 iulie 2014, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 600 din 12 august 2014)

Referitor la această problematică, Curtea Constituțională a arătat că, în esență, "condiția relevanței excepției de neconstituționalitate, respectiv a incidenței textului de lege criticat în soluționarea cauzei aflate pe rolul instanței judecătorești, nu trebuie analizată în abstract, ci trebuie verificat în primul rând interesul procesual al invocării excepției de neconstituționalitate, mai ales prin prisma efectelor unei eventuale constatări a neconstituționalității textului de lege criticat. Cu alte cuvinte, excepția de neconstituționalitate trebuie să fie realmente utilă părților care au invocat-o pentru soluționarea litigiului în cadrul căruia a fost ridicată." (a se vedea Decizia nr. 360 din 08 iunie 2022, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1017 din 19 octombrie 2022)

Practic, "decizia Curții Constituționale trebuie să fie de natură a produce un efect concret asupra desfășurării procesului, cerința relevanței fiind expresia utilității pe care soluționarea excepției invocate o are în cadrul rezolvării litigiului dintre părți". (a se vedea Decizia nr. 39 din 17 ianuarie 2019, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 345 din 06 mai 2019)

Așadar, condiția privind existența unei legături între norma a cărei constituționalitate se dorește a fi verificată și soluționarea cauzei, presupune în mod necesar ca sesizarea să aibă aptitudinea de a fi utilă, în sensul că, eventuala constatare a neconstituționalității să fie de natură a produce un efect concret în situația juridică a părții, în cauza în care a fost invocată, deoarece, ca orice mijloc procedural, excepția de neconstituționalitate nu poate fi utilizată decât în scopul și cu finalitatea prevăzute de lege, respectiv pentru verificarea constituționalității unei dispoziții legale care are legătură cu soluționarea cauzei.

Astfel, referitor la pretinsa neconstituționalitate a dispozițiilor prevăzute de art. 70 alin. (2) și alin. (4) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că acestea privesc procedura de soluționare a abținerii sau a recuzării procurorului în cursul urmăririi penale, iar în raport cu stadiul concret în care se află dosarul, contestație formulată de recurent împotriva unei încheieri definitive, excepția de neconstituționalitate invocată apare inadmisibilă, lipsa legăturii cu cauza fiind vădită.

Înalta Curte constată că premisa ca dispozițiile legale criticate să aibă legătură cu soluționarea cauzei nu este îndeplinită nici cu privire la dispozițiile art. 347 din C. proc. pen., a căror neconstituționalitate a fost invocată, întrucât decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă vreun efect concret în cauză.

Criticile expuse de recurent vizează exclusiv dreptul la un proces echitabil din perspectiva acordării timpului necesar pentru pregătirea unei apărări eficiente și efective cu privire la cererile și excepțiile invocate în procedura de cameră preliminară.

Se reține că prin încheierea nr. 161 din 21 decembrie 2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel Suceava a respins, ca inadmisibilă, contestația formulată de inculpatul A. împotriva încheierii penale nr. 143 din 26.09.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2021 al Judecătoriei Dorohoi, cu argumentarea, în esență, că inculpatul a învestit Curtea de Apel Suceava cu soluționarea unei căi de atac care nu întrunește cerințele legale și, ca atare, nu este admisibilă potrivit dreptului comun.

Înalta Curte constată că recurentul a înțeles să solicite sesizarea Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a art. 347 din C. proc. pen. într-o cale de atac inadmisibilă, iar dispozițiile invocate nu au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât criticile invocate nu vizează dispoziții legale referitoare la admisibilitatea căii de atac formulate.

Sub acest aspect, în jurisprudența sa constantă, Curtea Constituțională a reținut că "o excepție de neconstituționalitate ridicată într-o acțiune ab initio inadmisibilă, este, de asemenea, inadmisibilă în condițiile în care nu sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină o atare soluție în privința cauzei în care a fost ridicată excepția". (Decizia nr. 203 din 06 martie 2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 324 din 14 mai 2012; Decizia nr. 585 din 31 octombrie 2023, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 162 din 27 februarie 2024).

Așadar, indiferent de soluția pronunțată de Curtea Constituțională referitor la excepția de neconstituționalitate ridicată într-o cauză ab initio inadmisibilă, decizia instanței de contencios constituțional nu va produce niciun efect cu privire la o astfel de cauză, decât în măsura în care sunt contestate chiar dispozițiile legale care determină soluția de inadmisibilitate în privința cauzei în care a fost ridicată excepția.

În acest context, Înalta Curte constată la rândul său, în mod similar primei instanțe, că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor procesual penale invocate de recurent nu are legătură cu soluționarea cauzei, întrucât, având în vedere cadrul procesual și stadiul concret în care se află litigiul, decizia Curții Constituționale asupra excepției invocate nu ar fi de natură să producă un efect concret asupra conținutului hotărârii din procesul penal de față.

Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că nu se impune sesizarea Curții Constituționale, deoarece nu este îndeplinită condiția de admisibilitate a cererii de sesizare ca prevederile ce fac obiectul excepției să aibă legătură cu cauza, având în vedere că aspectele invocate nu reprezintă chestiuni de ordin prejudicial care să fie date în competența jurisdicției constituționale, calea de atac urmând a fi respinsă ca atare.

Soluția se înscrie într-o logică firească, pentru că altfel sesizarea Curții Constituționale ar fi de prisos, întrucât instanța de contencios constituțional ar constata, la rândul său, neîndeplinirea condițiilor de admisibilitate și ar respinge excepția ca inadmisibilă, fără a mai proceda la verificarea temeiniciei acesteia.

Pentru aceste considerente, reținând că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 70 alin. (2) și (4) din C. proc. pen. și art. 347 din C. proc. pen. este contrară dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

În baza art. 275 alin. (2) din Codul de procedură, va obliga pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în raport de alin. (6) al aceluiași articol, onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 340 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul A. împotriva încheierii din data de 21 decembrie 2023 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2021.

Obligă pe recurent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru recurent, în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 25 ianuarie 2024.