ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 07 februarie 2024

Deliberând asupra recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 83/08.03.2023 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe, în temeiul art. 299 alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 1 an închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării a drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., respectiv a dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, pe durată de 1 an, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual (persoană vătămată B.).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 299 alin. (2) C. pen., a fost condamnat același inculpat A. la pedeapsa de 9 luni închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, pe durată de 1 an, care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual (persoană vătămată C.).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. g) C. pen., care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În temeiul art. 219 alin. (1) C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare și pedeapsa complementară a interzicerii, pe o durată de 1 an, a exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de acesta), care se va executa potrivit art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală (persoană vătămată B.).

A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen., care se va executa potrivit art. 65 alin. (3) C. pen.

În baza art. 272 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (2 acte materiale), a fost condamnat același inculpat A. la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de influențare a declarațiilor în formă continuată.

În baza art. 38 alin. (2) C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, la care s-a adăugat un spor de 11 luni închisoare reprezentând o treime din celelalte pedepse stabilite (1 an închisoare, 9 luni închisoare și de 1 an închisoare), urmând ca în final inculpatul A. să execute o pedeapsă rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare, în regim de detenție, potrivit art. 60 C. pen.

În baza art. 45 alin. (2) C. pen., raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen., cu aplicarea art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., a aplicat inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare, pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de a ocupa o funcție publică sau de a exercita profesia sau activitatea în executarea căreia a săvârșit fapta, dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. sau de a se apropia de acesta, pe o perioadă de 1 an, care se execută după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., raportat la art. 45 alin. (2) C. pen., a fost aplicată inculpatului, pe lângă pedeapsa principală rezultantă, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și n) C. pen., care se execută din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

În temeiul art. 396 alin. (1) și (6) raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., la art. 154 alin. (1) lit. d) C. pen. și art. 5 C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) C. pen. interpretat prin Deciziile nr. 297/2018 și nr. 358/2022 ale Curții Constituționale a României, a încetat procesul penal pornit față de inculpatul A. trimis în judecată în stare de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de folosire abuzivă a funcției în scop sexual în formă continuată, prevăzută de art. 299 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (fără posibilitatea stabilirii numărului de acte materiale - persoana vătămată D.), ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

Conform art. 7 din Legea nr. 76/2008, dispune prelevarea de probe biologice de la inculpatul A., în vederea introducerii profilului său genetic în baza de date a SNDGJ, la introducerea în penitenciar, de personalul medical al penitenciarului, cu sprijinul personalului de pază și în prezența unui polițist, fără nici o altă notificare prealabilă din partea instanței de judecată.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a adus la cunoștința inculpatului A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare a profilului genetic.

În conformitate cu art. 19, art. 20 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 397 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 1385 și art. 252, 257 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D., și a obligat inculpatul A., la plata către aceasta a sumei de 7078 RON, reprezentând diferința de salariu pe perioada 04.01.2018-31.12.2019 și a sumei de 35.000 RON cu titlu de daune morale și respinge restul pretențiilor civile formulate de acesta.

În temeiul art. 19, art. 20 și art. 25 alin. (1) C. proc. pen. și art. 397 alin. (1), (2) C. proc. pen. raportat la art. 1385 și art. 252, 257 C. civ., a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B. și a obligat inculpatul A., la plata către aceasta a sumei de 50.000 RON cu titlu de daune morale și a respins restul pretențiilor civile formulate de acesta.

A luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

În baza art. 404 alin. (4) lit. c) C. proc. pen. raportat la art. 249 C. proc. pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanța nr. 2273/P/2018 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe din 27.05.2019, asupra autoturismului marca x (serie șasiu x) aparținând inculpatului A., precum și asupra oricăror alte bunuri mobile și/sau imobile, cu excepția celor prevăzute de lege și asupra sumelor de bani aflate în conturile bancare aparținând inculpatului.

În temeiul art. 162 alin. (1) C. proc. pen. și art. 163 alin. (1) C. proc. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii, mijloacele materiale de probă: Coletul nr. 1 - urme papilare rămase în lucru; Coletul nr. 2 - urme papilare inapte; Coletul nr. 3 - plicul nr. 1 ce conține o șuviță de păr aparținând părții civile D. (plic primit de către soțul părții civile), plic nr. 2 ce conține o bucată material textil prezentând o pată de culoare maronie (plic primit de către partea civilă D.) și plic nr. 3 ce conține o coală albă format A4, neinscripționată (plic primit de către partea civilă D.); Colet nr. 5 - fire de păr ridicate din incinta încăperii denumită, Birou director, unde se consumau relațiile sexuale dintre inculpat și partea civilă D.; Colet nr. 6 - înscrisul ridicat de pe biroul situat în încăperea anterior menționată; Colet nr. 13 - cutia de șervețele folosite, recipient de plastic și alte ambalaje; Colet nr. 1B - șervețele umede uscate și hârtie igienică (acestea fiind anterior expertizate în cadrul Institutului Național de Criminalistică) - înregistrate sub nr. x/2023 în Registrul mijloacelor de probă de la această instanță, se arhivează împreună cu dosarul cauzei.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, inculpatul A. și părțile civile B. și D..

Prin decizia penală nr. 720/AP din 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția Penală, în dosarul nr. x/2020 în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a fost admis apelul formulat de partea civilă D. împotriva sentinței penale nr. 83/08.03.2023 pronunțată de Judecătoria Sfântu Gheorghe în dosarul penal nr. x/2020 care, a fost desființată în ceea ce privește cuantumul daunelor morale acordate părții civile D. și, rejudecând în aceste limite au fost majorate daunele morale acordate părții civile D. de la 35.000 RON la 50.000 RON.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate.

În temeiul art. 421 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. au fost respinse apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sfântu Gheorghe, inculpatul A. și partea civilă B..

Împotriva hotărârii instanței de apel a declarat recurs în casație, inculpatul A., prin care a invocat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

În motivarea recursului în casație, apărarea inculpatului A., a susținut că, hotărârea atacată este nelegală, întrucât s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, având în vedere că nu s-a reținut incidența unei cauze de reducere a pedepsei. Astfel, la data săvârșirii faptei, pentru care a fost condamnat, avea calitatea de funcționar public deținând funcția de Director al Direcției de Asistență Socială Sfântu Gheorghe.

Apărarea a arătat că, din analiza sentinței penale nr. 83 din 08.03.2023 și a deciziei nr. 720/AP din 05.09.2023, precum și a întregului dosar nr. x/2020 al Curții de Apel Brașov s-a reținut în favoarea inculpatului aplicarea dispozițiilor art. 308 alin. (1) și (2) C. pen. conform cărora dispozițiile art. 289-292, art. 295, art. 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către persoanele care exercită permanent sau temporar, o funcție de demnitate publică sau o funcție publică de orice natură, conform dispozițiilor art. 175 alin. (1), iar în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime.

Or, în baza art. 299 alin. (2) C. pen., s-a aplicat inculpatului A. o pedeapsa rezultantă de 1 an și 9 luni de închisoare, fără a se face aplicarea dispozițiilor de lege menționate anterior, stabilindu-se o pedeapsă în alte limite.

Astfel s-a menționat că situația din speța dedusă judecății se încadrează în motivul prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. dispoziții ce nu trebuie interpretate restrictiv, în sensul că se aplică doar situațiilor în care pedeapsa excede limitelor prevăzute de lege, ci se aplică și situațiilor în care o pedeapsă a fost "sporită" automat cu un maxim, deși legea nu prevedea acest lucru, ci obliga la individualizare între anumite limite, cu atât mai mult cu cât pedeapsa rezultantă s-a obținut prin neaplicarea dispozițiilor legale corespunzătoare.

S-a considerat că o analiză concretă, bazată pe întreg sistemul de individualizare judiciară a unei sancțiuni, se impune a fi efectuată de o instanță ce se găsește într-o cale ordinară de atac, sens în care a solicitat rejudecarea laturii penale a cauzei de către o astfel de instanță, și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Totodată, a susținut că prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, iar instanța de apel deși a reținut faptul că inculpatul era funcționar public (fără a face aplicabilitatea art. 308 alin. (1) si 2. C. pen. pentru fapta prev. de art. 299 alin. (2) C. pen.) a menținut pedeapsa aplicată de către prima instanța fără să respecte modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei în conformitate cu principiul non reformation in peius.

În această ipoteză a arătat că nerespectarea principiului non reformation in peius prin menținerea pedepsei aplicate de prima instanță, s-a apreciat că poate fi cenzurat în calea de atac a recursului în casație, în temeiul art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Totodată, în baza art. 441 alin. (1) C. proc. pen.. a solicitat suspendarea executării hotărârii atacate.

După îndeplinirea procedurii de comunicare a recursului în casație, dosarul de recurs a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub dosar nr. x/2020, când s-a stabilit termen pentru examinarea, în Cameră de Consiliu, a admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație, conform art. 440 alin. (1) din C. proc. pen., la data de 10 ianuarie 2024, dată până la care, de asemenea, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat în cauză.

Înalta Curte, prin încheierea din 10 ianuarie 2024 a dispus admiterea în principiu a cererii de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, respingerea cererii de suspendare a executării hotărârii atacate formulată de recurentul inculpat A.. A trimis cauza completului C8, în vederea judecării recursului în casație și a fost fixat termen de judecată la data de 7 februarie 2024.

Examinând cauza, în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul în casație declarat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020, este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege. Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel.

Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală. Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus.

Prin urmare, recursul în casație nu poate tinde la reevaluarea unor elemente sau împrejurări de fapt ce au fost stabilite cu autoritate de lucru judecat, iar Înalta Curte de Casație și Justiție nu este abilitată să acorde relevanță unor aspecte care ar putea influența criteriile de individualizare a pedepsei prin reținerea unor circumstanțe atenuante.

Starea de fapt reținută în cauză, materialul probator administrat, încadrarea juridică a faptelor, precum și reținerea sau nu a unei cauze de reducere a pedepsei ori a circumstanțelor atenuante/agravante, nu mai pot constitui motive de cenzură din partea instanței supreme în procedura recursului în casare, după cum nu se poate realiza o reindividualizare a pedepselor, având în vedere scopul recursului în casație reglementat ca și o cale extraordinară de atac de reformare numai sub aspect legal, de drept și nu faptic, excluzând rejudecarea pentru a treia oară a unei cauze în parametrii în care a avut loc judecata în fond și apel.

În aceste coordonate, în raport cu motivele de recurs în casație astfel cum au fost formulate, dispozițiile incidente și scopul prezentei căi extraordinare de atac, Înalta Curte constată că, prin cererea de recurs în casație, recurentul inculpat A. a invocat, în susținerea cazului de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., nelegalitatea pedepsei de 1 an și 9 luni de închisoare întrucât nu s-a reținut incidența unei cauze de reducere a pedepsei.

Susținerile apărării vizând nereținerea dispozițiilor legale ce ar implica reducerea cuantumului pedepsei aplicate nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casație, reprezentând chestiuni subsumate temeiniciei hotărârii recurate.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic anterior expuse și de la dispozițiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Astfel, Înalta Curte constată că fapta reținută în speță în sarcina inculpatului A., respectiv infracțiunea de folosire abuzivă a funcției în scop sexual în formă continuată, prevăzută de art. 299 alin. (2) C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., constând în aceea că în perioada ianuarie 2015- octombrie 2017, în calitate de director al Direcției de Asistență Socială Sfântu Gheorghe, la diferite intervale de timp și în baza aceleiași rezoluții infracționale, a pretins și a obținut favoruri de natură sexuală (respectiv raporturi sexuale consumate) de la persoana vătămată D. - angajată în cadrul Direcției de Asistență Socială Sfântu Gheorghe într-o poziție ierarhic inferioară (asistent social), prevalându-se în acest scop de autoritatea ce decurgea din funcția deținută asupra victimei - prevede pedeapsa închisorii de la 3 luni la 2 ani sau amenda.

Nu poate fi primită critica recurentului inculpat A. formulată sub acest aspect, în sensul că nu s-a reținut incidența unei cauze de reducere a pedepsei. Astfel, prima instanță a aplicat inculpatului o pedeapsă egală cu minimul special prevăzut de lege, iar instanța de apel deși a reținut faptul că inculpatul era funcționar public (fără a face aplicabilitatea art. 308 alin. (1) si 2. C. pen. pentru fapta prev. de art. 299 alin. (2) C. pen.) a menținut pedeapsa aplicată de către prima instanța fără a respecta modalitatea de individualizare judiciară a pedepsei, nu pot face obiectul analizei în cadrul recursului în casație, reprezentând chestiuni subsumate temeiniciei hotărârii recurate. Critica recurentului inculpat adusă procesului de individualizare a pedepsei de către curtea de apel și solicitarea acestuia de reducere a pedepsei nu fac obiectul cenzurii în calea extraordinară a recursului în casație, deoarece sunt aspecte care țin de temeinicia hotărârii recurate.

Totodată, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020).

Așa cum s-a arătat, în incidența cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., legalitatea pedepselor este verificată exclusiv prin raportare la încadrarea juridică a faptelor stabilită prin hotărârea definitivă, cu luarea în considerare a cauzelor de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost deja stabilită de instanța de apel, în acest cadru procesual excluzându-se criticile privind greșita individualizare a pedepsei.

Pornind de la considerațiile de ordin teoretic anterior expuse și de la dispozițiile legale incidente, în cauză se constată caracterul legal al pedepsei aplicate recurentului inculpat, sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege, nefiind identificate în cauză situații de aplicare a pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Prin urmare, astfel de susțineri formulate în cauză de către recurentul inculpat A. vizând reindividualizarea pedepsei aplicate acestuia, așa cum au fost formulate, excedează scopului și obiectului recursului în casație, astfel cum sunt reglementate de dispozițiile art. 433 și art. 447 C. proc. pen.

Pentru considerentele expuse, potrivit art. 448 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 720/AP din data de 15 septembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Brașov, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 200 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 februarie 2024.