ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 505/2024

Ședința publică din data de 02 iulie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

S-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) rap. la art. 104 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 15.05.2024 de către Judecătoria Districtuală din Szeged, Biroul de Investigație în dosarul nr. x. Bny. 694/2024 privind pe persoana solicitată A. și s-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Ungaria în vederea efectuării urmăririi penale, cu respectarea regulii specialității prevăzute de art. 117 din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a dispus arestarea persoanei solicitate, în vederea predării către autoritățile judiciare din Ungaria, pentru o perioadă de 30 de zile, de la data de 19.06.2024 la 18.07.2024, inclusiv și s-a revocat măsura arestului la domiciliu dispusă prin încheierea de la data de 09.062024.

S-a constatat că persoana solicitată nu și-a dat consimțământul la predare și s-a prevalat de regula specialității conform art. 117 din Legea nr. 302/2004.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută la data de 08.06.2024 și s-a aflat în arest la domiciliu în perioada 09.06.2024 - 19.06.2024.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen.., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a constatat că la data de 09.06.2024 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, a înaintat dosarul nr. x/2024, având ca obiect procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria la data de 14.05.2024, împotriva lui A., cetățean român și moldovean, pentru săvârșirea infracțiunilor de apartenență la un grup infracțional organizat, spălarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secțiunile 375 și 399, în calitate de autor, reținându-se un număr de trei infracțiuni comise în perioada 01.06.2023 - 31.08.2023, în Ungaria, pentru a dispune, în conformitate cu dispozițiile art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la luarea măsurii arestării provizorii în vederea predării persoanei solicitate, pe o durată de 15 zile.

În sesizare s-a arătat că la data de 30.05.2024 s-a înregistrat la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București solicitarea autorităților judiciare din Ungaria, transmisă prin intermediul Biroului SIRENE, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14.05.2024 față de A., cetățean român și moldovean, urmărit internațional pentru săvârșirea infracțiunilor menționate anterior.

În fapt, s-a arătat că persoana căutată era șeful unei organizații criminale ierarhice cu scopul de a obține venituri prin comiterea de fraude folosind sistemul informațional și spălare de bani în scopul ascunderii veniturilor ilegale. Membrii grupului infracțional organizat au folosit B. și C. pentru a comunica între ei în secret și contactau victimele declarând că sunt angajați ai băncii și îi convingeau să instaleze D. pe computerul lor. Folosind aplicația D., aceștia au obținut datele bancare ale victimei și și-au transferat banii în alte conturi bancare, care au fost înregistrate pe numele unor marionete ale grupului infracțional organizat. O altă metodă era trimiterea de linkuri către victime falsificând site-urile serviciilor de livrare existente, determinând victimele să creadă că trebuia să-și dea datele bancare pentru a-și primi comenzile.

S-a mai arătat că marionetele/pionii erau și ei coordonați de liderii grupului infracțional organizat, ridicând banii din conturi sau cumpărând alte monede după cum le ordonau liderii grupării infracționale. Prin această metodă au obținut în mod ilegal cel puțin 32843,813 HUF (cca. 84220 Euro).

S-a reținut că infracțiunile reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul semnalării, au corespondent în legislația română în dispozițiile art. 250 și 367 C. pen. și art. 49 din Legea nr. 129/2019.

Prin încheierea de la data de 09.06.2024 instanța a respins sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și a dispus luarea măsurii arestului la domiciliu pentru o perioadă de 15 zile. Totodată, pentru continuarea procedurii potrivit art. 104 din aceeași lege, s-a amânat judecarea cauzei și s-a fixat un nou termen de judecată în vederea emiterii unei adrese către Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București în vederea prezentării mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Ungaria și a traducerii acestuia în limba română.

La data de 18.06.2024 a fost depus la dosar mandatul european de arestare, în limba română și în limba maghiară.

Persoana solicitată, personal, a precizat că nu este de acord cu predarea către autoritățile maghiare și a arătat că există un motiv de refuz al predării, întrucât mandatul european de arestare conține neclarități, iar în Ungaria există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil, așa cum reiese, în opinia apărării, din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

Analizând sesizarea privind persoana solicitată și dispozițiile legale, instanța de fond a constatat că aceasta este întemeiată.

Din analiza mandatului european de arestare Curtea de apel a reținut că acesta a fost emis de Judecătoria Districtuală din Szeged, Ungaria, Biroul de Investigație, urmare a emiterii unui mandat național de arestare de către Biroul Național de Investigații al Poliției, Departamentul de Terorism și Criminalitate Economică, Unitatea de Investigații Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, în vederea efectuării urmăririi penale.

S-a constatat că faptele astfel descrise constituie infracțiunile de participarea la un grup infracțional organizat, spălarea produselor infracțiunii și criminalitate informatică și au corespondent în dispozițiile art. 367 și 250, 360 din C. pen. român și ale art. 49 din Legea nr. 129/2019.

S-a precizat totodată că prescripția răspunderii penale va interveni la data de 14.05.2032.

Prima instanță a constatat că nu este incident niciunul dintre cazurile de refuz de predare prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004.

Relativ la susținerile formulate de persoana solicitată prin apărător, prima instanță a constatat că mandatul european de arestare emis de către autoritățile judiciare ungare, respectiv de către Judecătoria din Szeged, Biroul de Investigații, îndeplinește condițiile de fond și de formă prevăzute de lege, în cuprinsul mandatului european fiind menționate datele persoanei solicitate care, de altfel, nu a formulat obiecțiuni privind identitatea.

De asemenea, s-a reținut că în cuprinsul mandatului european de arestare este menționat mandatul național de arestare, respectiv mandatul emis de către Biroul Național de Investigații al Poliției, Departamentul de Terorism și Criminalitate Economică, Unitatea de Investigații Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, cu precizarea că mandatul european de arestare este emis în vederea efectuării urmăririi penale.

S-a constatat că afirmația apărării în sensul că se solicită predarea persoanei solicitate pentru executarea mai multor mandate naționale nu corespunde realității, este vorba despre un singur mandat, aprobat de procuror, pentru cele trei infracțiuni descrise în fapt și în drept în cuprinsul mandatului, respectiv participare la un grup infracțional organizat, spălarea produselor infracțiunii și criminalitatea informatică.

Contrar celor arătate de apărare, mandatul european conține, foarte detaliat, atât situația de fapt, respectiv acuzația care îi este adusă persoanei solicitate, precum și încadrarea juridică dată faptelor descrise, care are corespondent în legislația română.

Cu privire la împrejurarea că în dreptul infracțiunii de "facilitarea intrării și a șederii ilegale" există o bifă, instanța constată că aceasta este o eroare, nu a fost în realitate indicată această faptă în cuprinsul acuzației, nu este nici subliniată, nici evidențiată precum celelalte infracțiuni descrise în mandat, astfel că bifa respectivă este numai o eroare și ca atare nu face obiectul mandatului. În consecință, nu există nicio nelămurire cu consecințe asupra respectării regulii specialității.

S-a reținut că a mai arătat apărarea că "în mandatul european de arestare există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil și a independenței sistemului judiciar".

În ceea ce privește susținerea apărării că inculpatului nu i se va respecta dreptul la un proces echitabil, ori că în statul solicitant ar exista o încălcare a independenței sistemului judiciar, s-a constatat că la dosar a fost depusă o simplă cerere a avocatului ales de studiere a dosarului de urmărire penală și nu rezultă că aceasta a fost respinsă, nu există dovezi în sensul celor arătate de apărare, iar aceste aspecte nu constituie motiv de refuz al predării.

Cu privire la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, instanța de fond a constatat că susținerile apărării constituie critici aduse mandatului european de arestare, despre care s-a afirmat că nu îndeplinește condițiile de fond și formă, fără a se pune în discuție, în realitate, interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană.

Mai întâi, instanța de fond a constatat că sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene nu este obligatorie, în această fază procesuală.

S-a reținut că în cerere se solicită sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene cu următoarele întrebări:

- dacă art. 1 alin. (3) din Decizia cadru 2002/584 trebuie interpretat în sensul că, atunci când autoritatea judiciară de executare chemată să decidă cu privire la predarea unei persoane care face obiectul unui mandat european de arestare dispune de elemente care evidențiază existența unor deficiențe sistemice sau generalizate cu privire la respectarea dreptului la un proces echitabil din statul membru emitent, aceasta poate refuza predarea în situația în care în mandatul european de arestare sunt menționate mai multe mandate naționale de arestare, nu este menționat clar scopul urmăririi penale/judecății sau executării unei pedepse, neputând fi analizate circumstanțele specifice cauzei în ceea ce privește respectarea dreptului său fundamental la un proces echitabil în statul emitent;

- în cazul unui răspuns negativ la prima întrebare, descrierea deficitară a acuzației și a implicării persoanei solicitate în conduita infracțională și a proceselor pendinte sau finalizate împotriva persoanei solicitate, raportat la obiectul specific (încadrarea juridică) și natura infracțiunii pentru fiecare proces penal distinct și stadiul acestor proceduri, pot reprezenta un motiv de refuz al predării;

- dacă art. 27 alin. (2) și (3) din Decizia cadru 2002/584/JAI a Consiliului din 13 iunie 2002 privind mandatul european de arestare și procedurile de predare între statele membre, astfel cum a fost modificată prin Decizia cadru 2009/299/JAI a Consiliului din februarie 2009 trebuie interpretat în sensul că principiul specialității enunțat în alin. (2) al acestui articol se opune indicării în mandatul european de arestare a mai multor mandate naționale și mai multor infracțiuni diferite care nu sunt detaliate, fără a se realiza o descriere a încadrării raportat la fiecare procedură fără a se cere acordul pentru extinderea urmăririi penale

Instanța de fond a observat că aspectele menționate de apărare în cerere nu vizează interpretarea unuia dintre actele prevăzute la art. 35 paragraful (1) din Tratatul privind Uniunea Europeană, (art. 19 par. 3 lit. b) conform căruia Curtea de Justiție a Uniunii Europene hotărăște în conformitate cu tratatele: cu titlu preliminar, la solicitarea instanțelor judecătorești naționale, cu privire la interpretarea dreptului Uniunii sau la validitatea actelor adoptate de instituții; ci reiterează, în realitate, toate criticile privind condițiile de fond și formă ale mandatului european de arestare formulate, în concret, de persoana solicitată, în cauza de față, chestiuni ce au fost analizate anterior, astfel că nu există vreun temei pentru a se dispune sesizarea Curții de Justiție a Uniunii Europene.

Împotriva sentinței penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, a formulat contestație persoana solicitată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, fiind acordat termen aleatoriul la data de 02 iulie 2024.

În dezbateri, apărătorul ales al contestatorului, privitor la necesitatea sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, a precizat că admisibilitatea cererii vizează interpretarea dreptului unional, respectiv a dispozițiilor art. 1 alin. (3) din Decizia-cadru 2002/584/JAI privind mandatul european de arestare, respectiv obligația de a respecta dreptul la un proces echitabil, întrucât legea nu prevede o cale de atac, astfel încât sesizarea devine obligatorie, iar din această cauză, motivele de inadmisibilitate a cererii trebuie restrânse, sens în care a invocat cauzele Aranyoși și Căldăraru și Openbaar Ministerie, dar și deciziile pronunțate împotriva statului polonez, acest aspect fiind dezvoltat, pe cale jurisprudențială.

Privitor la fondul cauzei, a susținut că, în cuprinsul mandatului european de arestare, există neconcordanțe ce creează suspiciunea că predarea unui cetățean român pe teritoriul Ungariei ar putea să genereze riscul nerespectării dreptului la un proces echitabil. Totodată, a susținut că faptul că persoana solicitată nu s-a aflat pe teritoriul Ungariei în perioada în care a fost săvârșită infracțiunea de care este acuzat, dar și situația conturilor sale bancare reprezintă aspecte ce susțin existența unui risc de încălcare a dreptului la un proces echitabil, în eventualitatea predării sale.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează:

Referitor la cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A., susținerea apărării a fost în sensul că se încalcă dreptul la un proces echitabil în eventualitatea predării, în considerarea neconcordanțelor din cuprinsul mandatului european de arestare, arătând că se face trimitere la două fapte de fraudă majoră săvârșită prin folosirea unui sistem informatic și fraudă majoră comisă în calitate de complice și ca parte a unei organizații criminale, contestatorul fiind descris drept liderul organizației, iar ulterior, la încadrarea în drept a faptei, acesta fiind calificat drept complice. De asemenea, s-a arătat că, ulterior, în cuprinsul mandatului european de arestare este menționată fapta de spălare a produselor infracțiunii, facilitarea intrării și șederii ilegale și participarea la un grup infracțional organizat, aspecte cu privire la care, în fața Curții de Apel, s-a susținut că ar putea reprezenta neconcordanțe generate de traducerea eronată a actului, chestiuni ce nu pot fi confirmate în absența altor informații, pe teritoriul Ungariei contestatorului fiindu-i refuzat dreptul de a consulta dosarul.

Înalta Curte apreciază că, pe de o parte, motivele invocate țin de fondul cauzei, de acuzațiile aduse, iar apărările expuse în fața instanței (respectiv, că nu i s-a acordat dreptul de a consulta dosarul) își vor putea găsi rezolvarea doar la instanța emitentă, persoana solicitată având posibilitatea de a contesta temeinicia emiterii mandatului de arestare. Așadar, nu se poate afirma că persoanei solicitate nu i-ar fi respectat dreptul la un proces echitabil în sensul definit de Convenția Europeană a Drepturilor Omului, fiecare stat membru al Uniunii Europene având obligația de a asigura un proces echitabil cu toate componentele sale ce rezultă din art. 6 CEDO, nefiind indicate temeiuri concrete pentru justificarea acestei susțineri.

Pe de altă parte, întrebările pe care persoana solicitată intenționa să le adreseze Curții de Justiție, în esență, nu au legătură cu obiectul cauzei. Astfel, în ceea ce privește existența mai multor mandate interne de arestare fără a fi menționat, în mod clar, dacă motivul predării persoanei solicitate este desfășurarea urmăririi penale sau a judecății ori executarea unei pedepse, se reține că în mandatul european de arestare se menționează că a fost emis de Judecătoria Districtuală din Szeged, Ungaria, Biroul de Investigație, urmare a emiterii unui mandat național de arestare de către Biroul Național de Investigații al Poliției, Departamentul de Terorism și Criminalitate Economică, Unitatea de Investigații Speciale, la data de 25 aprilie 2024, mandat care a fost completat prin hotărârea nr. 29022/634-1296/2023 bu. din data de 09 mai 2024, mandatul de arestare fiind aprobat de către Parchetul Districtual Szeged, în vederea efectuării urmăririi penale.

Totodată, cu privire la neconcordanța acuzației, se reține că în mandatul european de arestare au fost indicate infracțiunile de apartenență la un grup infracțional organizat, spălarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secțiunile 375 și 399, faptele fiind descrise în mod clar cu precizarea încadrărilor juridice în dispozițiile din C. pen. din Ungaria.

Prin urmare, cum s-a reținut anterior, argumentele care stau la baza sesizării Curții de Justiție a Uniunii Europene, nu vizează soluționarea cauzei de față, raportat la obiectul cauzei și că nu reprezintă aspecte de nelegalitate a mandatului european de arestare, nefiind cauze de refuz obligatoriu sau opțional a executării mandatului.

Pentru aceste motive, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

În ceea ce privește fondul cauzei, cu titlu preliminar, instanța de control judiciar notează că, potrivit dispozițiilor art. 84 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată: Mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Alin. (2) al acelui text statuează că "mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002."

Mandatul european de arestare asigură garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției și reprezintă instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru administrarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă.

În cauză, se constată că față de persoana solicitată A. la data de 14.05.2024 s-a emis mandatul european de arestare de către autoritățile judiciare din Ungaria pentru săvârșirea infracțiunilor de apartenență la un grup infracțional organizat, spălarea produselor provenite din săvârșirea de infracțiuni, criminalitatea informatică, fapte prevăzute de C. pen. maghiar în secțiunile 375 și 399, în calitate de autor, reținându-se un număr de trei infracțiuni comise în perioada 01.06.2023 - 31.08.2023, în Ungaria.

Înalta Curte, efectuând propriul examen al cererii de executare a mandatului european de arestare emis de către autoritățile judiciare din Ungaria, constată că sunt îndeplinite condițiile de fond și formă prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, care sunt aceleași cu cele din decizia cadru, respectiv mandatul european de arestare a fost

De asemenea, se reține că mandatul european de arestare a fost emis de autoritățile judiciare din Ungaria pe numele persoanei solicitate în vederea cercetării pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la un grup infracțional organizat, spălarea produselor infracțiunii și criminalitate informatică și au corespondent în dispozițiile art. 367 și art. 250, art. 360 din C. pen. român și ale art. 49 din Legea nr. 129/2019.

De asemenea, se constată că nu există niciunul dintre cazurile de refuz al predării persoanei solicitate și apreciază că nu sunt întrunite nici cerințele de refuz al executării, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, niciuna din cele două ipoteze reglementate atât la alin. (1), cât și alin. (2) lit. c) nefiind incidente în cauză, întrucât, în cauză, nu a fost emis mandatul european de arestare în scopul executării unei pedepse cu închisoarea sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate, specificul fazei procesuale pentru care a fost emis mandatul fiind altul, respectiv efectuarea urmăririi penale.

Totodată, instanța de fond a avut în vedere că persoana solicitată nu a renunțat la drepturile conferite de regula specialității, dispunând predarea cu respectarea dispozițiilor art. 117 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, astfel că nu va putea fi urmărită, judecată sau privată de libertate pentru o altă faptă anterioară predării decât dacă statul membru de executare o consimte.

Apărările persoanei solicitate în sensul că urmărirea penală și judecarea pe teritoriul Ungariei sunt pentru alte fapte decât cele menționate în cuprinsul mandatului european de arestare ce face obiectul cauzei, că există un risc sistemic de încălcare a dreptului la un proces echitabil și a independenței sistemului judiciar întrucât nu i s-a acordat dreptul să studieze dosarul, nu reprezintă motive obligatorii sau facultative de refuz al predării. Înalta Curte notează că mandatul european de arestare a fost emis tocmai pentru efectuarea de cercetări de către autoritățile judiciare din Ungaria, unde persoana solicitată are posibilitatea să-și facă apărările ce le consideră de cuviință pentru combaterea acuzațiilor care i se aduc.

În concluzie, reținând în baza propriului examen că în speță nu este incident vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare, prevăzut de art. 99 alin. (1) și (2) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de fond este temeinică și legală.

De asemenea, se constată că în mod corect instanța de fond a dispus arestarea persoanei solicitate pe o perioadă de 30 zile (de la data de 19.06.2024 la 18.07.2024 inclusiv), revocând măsura arestului la domiciliu dată prin încheierea de la data de 09.062024, aceasta reprezentând singura măsură oportună pentru buna desfășurare a procedurii de executare și recunoaștere a mandatului european de arestare, ce are la bază principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002, publicată în jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002. În cadrul procedurii de executare a mandatului european de arestare, în cazul unei soluții de admitere, prin sentința prin care instanța se pronunță asupra executării mandatului european de arestare, se dispune întotdeauna arestarea persoanei solicitate în vederea predării, o atare dispoziție fiind în concordanță cu natura acestui mijloc specific de cooperare internațională. Predarea, ca o consecință directă a admiterii sesizării privind punerea în executare a mandatului european de arestare, presupune implicit privarea de libertate a persoanei solicitate, numai astfel organele de poliție însărcinate cu executarea hotărârii definitive de predare pot proceda la reținerea și remiterea acesteia către autoritățile judiciare ale statului solicitant.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte va respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

Va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va obliga contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACEST MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

I. Respinge ca inadmisibilă cererea de sesizare a Curții de Justiție a Uniunii Europene, formulată de persoana solicitată A..

II. Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată A. împotriva sentinței penale nr. 92/F din data de 19 iunie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2024.

Obligă contestatorul persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 iulie 2024.