ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 03 octombrie 2024

Deliberând asupra căii de atac declarate de revizuentul A., constată următoarele:

Prin decizia penală nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a respins, ca nefondat, apelul declarat de revizuentul A. împotriva sentinței penale nr. 172 din data de 1.03.2024, pronunțată de Judecătoria Sector 3 București, în dosarul nr. x/2023 și a obligat pe apelant la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a decide astfel, analizând sentința apelată atât în raport de criticile formulate, cât și sub toate aspectele de fapt și de drept, conform art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., curtea a constatat că apelul declarat de revizuentul A. este nefondat.

Astfel, curtea de apel a reținut dispozițiile prevăzute de art. 452 alin. (1) și art. 453 din C. proc. pen. și a constatat că hotărârea instanței de fond, prin care a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de revizuire, este legală și temeinică.

S-a reținut că, prin cererea de revizuire, condamnatul a invocat că motivele s-ar subsuma cazului de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen. și s-a constatat că, față de înscrisurile depuse în probațiune, acestea nu sunt apte să dovedească ceea ce revizuentul susține în motivarea existenței unei erori judiciare, ci reprezintă în concret o încercare de suplimentare a probatoriului, ceea ce este nepermis în calea extraordinară de atac.

Astfel, deși revizuentul a susținut că a descoperit fapte și împrejurări noi ce nu au fost cunoscute la soluționarea cauzei și care dovedesc netemeinicia hotărârii pronunțate în cauză, curtea a constatat că faptele/mijloacele de probă în baza cărora s-a formulat prezenta cerere nu conduc la stabilirea existenței unor temeiuri legale ce permit revizuirea. În plus, faptele în baza cărora s-a formulat cererea de revizuire au mai fost prezentate parțial într-o cerere de revizuire anterioară care a fost soluționată prin sentința penală nr. 563/22.06.2023 a Judecătoriei Sectorului 3 București, definitivă prin decizia penală nr. 1729/A/05.12.2023 a Curții de Apel București, pronunțată în dosarul nr. x/2023.

Așadar, chiar dacă în mod generic revizuentul a indicat în susținerea cererii cazul de revizuire reglementat de art. 453 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., precizarea sa apare, raportat la motivele invocate, ca una strict formală, întrucât nu a probat îndeplinirea în speță a condițiilor impuse de acestea.

Împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, a formulat o cale de atac revizuentul A., susținând, în esență, că nu a beneficiat de un proces echitabil.

Cauza a fost înregistrată ca apel pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală la data de 13.09.2024, sub nr. x/2023.

La termenul fixat în cauză, 03 octombrie 2024, reprezentatul Ministerului Public a invocat excepția inadmisibilității căii de atac ce formează obiectul cauzei.

Examinând cauza, cu prioritate, din perspectiva admisibilității căii de atac formulate de condamnatul A., Înalta Curte constată următoarele:

Înalta Curte reține că este învestită cu soluționarea unei căi de atac exercitate de condamnatul A. împotriva unei decizii pronunțate în apel, aceasta fiind exercitată împotriva unei hotărâri definitive.

Astfel, se constată, prioritar, că cererea condamnatului A. nu este întemeiată în drept, că aceasta a fost înaintată instanței supreme spre a fi soluționată ca și contestație și a fost înregistrată ca apel.

În referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425

1

alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel".

În ceea ce privește hotărârile supuse apelului, Înalta Curte notează că potrivit art. 408 alin. (1) din C. proc. pen., calea ordinară de atac poate fi exercitată exclusiv împotriva sentințelor și încheierilor pronunțate în primă instanță, decizia atacată nefiind susceptibilă de apel.

Se constată astfel că ne aflăm în ipoteza în care condamnatul A. a promovat împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, o cale de atac neprevăzută de lege, întrucât, în raport de motivele concrete invocate în cuprinsul cererii, aceasta nu poate fi calificată în nicio cale ordinară sau extraordinară de atac din cele prevăzute de C. proc. pen.

Or, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii. Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii.

În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept.

Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe revizuent la plata sumei de 200 de RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., va dispune ca onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, să fie plătit din fondurile Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca inadmisibilă, calea de atac formulată de revizuentul A. împotriva deciziei penale nr. 947/A din data de 12 iulie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă pe revizuent la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 360 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 03 octombrie 2024.