ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 354/2023

Ședința publică din data de 21 februarie 2023

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 05.06.2020 pe rolul Judecătoriei Sibiu, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a solicitat să se dispună rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare materializat prin factura proforma nr. x/03.04.2020 având ca obiect vânzarea cumpărarea a 15.000 bucăți de măști KN95 FFP2 și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtei să restituie avansul de 220.000 RON achitat în data de 06-09.04.2020; cu cheltuieli de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 1710, art. 1712, art. 1714 C. civ.

Pârâta B. S.R.L. a formulat întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin întâmpinare, pârâta a invocat excepțiile de necompetență materială și teritorială a Judecătoriei Sibiu, având în vedere valoarea obiectului cererii, dar și împrejurarea că sediul pârâtei este în Baia Mare, jud. Maramureș, iar aceasta nu deține un dezmembrământ fără personalitate juridică în altă localitate. Pe fond, a solicitat respingerea acțiunii, ca neîntemeiate.

Prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata sumei de 45.965 RON, reprezentând diferența de preț rămasă neachitată, rezultată din vânzarea cantității de 15.000 bucăți măști protecție facială, livrate și recepționate de reclamantă, precum și obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat și taxa de timbru).

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1650, art. 1660 și art. 1549 C. civ.

Prin sentința civilă nr. 4628/2.11.2020, pronunțată de Judecătoria Sibiu în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția necompetenței materiale și s-a declinat competența de soluționare a cererii formulate de reclamantă în favoarea Tribunalului Sibiu, secția a II-a civilă.

La data de 16.06.2020, reclamanta A. S.R.L. a formulat împotriva pârâtei B. S.R.L. o acțiune similară, înregistrată sub dosar nr. x/2020 la Tribunalul Sibiu.

Pârâta a formulat întâmpinare în dosarul nr. x/2020, prin care a invocat excepția conexității față de dosarul x/2020, iar, pe fond, a solicitat respingerea cererii de chemare în judecată pentru aceleași motive din întâmpinarea formulată în dosarul nr. x/2020.

Prin încheierea din 9 februarie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția litispendenței invocată din oficiu și a dispus trimiterea dosarului nr. x/2020 spre judecată, alături de dosarul x/2020

Prin sentința civilă nr. 389/2021 din 21 octombrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul Sibiu, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea conexă înregistrată în dosarul nr. x/2020, formulată de reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. și, în consecință, a dispus rezoluțiunea contractului de vânzare-cumpărare materializat prin factura proforma nr. x/3.04.2020, având ca obiect vânzarea-cumpărarea a 15.000 bucăți de măști KN95 FFP2, precum și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtei să restituie avansul achitat de reclamantă, în sumă de 220.000 RON. A anulat, ca netimbrată, acțiunea principală formulată în dosarul x/2020 de către reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâtei B. S.R.L. și a respins cererea reconvențională formulată în aceeași cauză de pârâta reclamantă reconvențional B. S.R.L. împotriva reclamantei pârâtă reconvențional A. S.R.L.

Totodată, a obligat pârâta B. S.R.L. să plătească reclamantei suma de 12.214,56 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe pârâta reclamantă B. S.R.L. a declarat apel, solicitând admiterea apelului, schimbarea în tot a sentinței apelate în sensul respingerii acțiunii principale și admiterii cererii reconvenționale; cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată (taxă de timbru și onorariu de avocat).

Prin decizia nr. 165/2022 din 11 mai 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Alba Iulia, secția a II-a Civilă a respins apelul declarat de pârâta B. S.R.L. împotriva sentinței nr. 389/2021 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosarul nr. x/2020. Totodată, a obligat apelanta la 4760 RON, cheltuieli de judecată în favoarea intimatei.

Împotriva acestei decizii, la 29 iulie 2022, pârâta-reclamantă reconvențional B. S.R.L., prin avocat, a declarat, în termen legal, recurs, solicitând admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei spre o nouă judecată Curții de Apel Alba-Iulia.

În motivare, recurenta a susținut incidența motivelor de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., însă, anterior dezvoltării motivelor de recurs, autoarea prezentului demers judiciar a evocat situația de fapt și parcursul procesual al cauzei, reiterând susținerile formulate în fața instanțelor devolutive.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a arătat că instanța de fond și-a bazat motivarea rezoluțiunii contractului pe raportul de încercare nr. L4-233 din 09.08.2021 efectuat asupra măștilor în litigiu de către CCSACBRNE.

În continuare, învederează că, deși a criticat acest aspect prin prisma motivelor de apel, instanța de apel nu a răspuns criticilor sale privind reținerea și întemeierea soluției pe Raportul de încercare nr. x din 09.08.2021 întocmit de CCSACBRNE.

De asemenea, a mai susținut că, în cererea de apel, a arătat că acest raport nu poate combate documentele de testare a produselor emise de producătorul lor și pe care le-a depus la dosarul cauzei, deoarece CCSACBRNE, conform răspunsului adresat instanței, nu este organ de expertiză pentru această categorie de produse și că determinările efectuate se fac prin metode adaptate cu anumite limitări, în regim neacreditat C. (conform proces-verbal de analiză a cererii/comenzii), iar determinarea se face, la fel ca și în cazul raportului de încercare extrajudiciar, doar prin utilizarea aerosolilor de ulei de parafină.

Însă, conform Raportului de încercare efectuat de către laboratorul KATRI Coreea (Institutul Coreean de Cercetare & Testare a articolelor de îmbrăcăminte), pe care l-a depus la dosarul cauzei, la Testul de penetrație a filtrului de particule (metoda de testare cu ulei de parafină) produsul a fost admis rezultatul fiind 94% și superior, iar anterior testării produsul a fost pre-tratat prin lăsarea la o temperatură de (38+2,5) oC și umiditate (85+5%) R.H pentru 24 de ore și la temperatura camerei timp de 4 ore.

De asemenea, recurenta a mai susținut că, pe lângă testul de penetrație a filtrului de particule (metoda de testare cu ulei de parafină), produsul trebuie și a fost supus și altor teste cum sunt penetrarea filtrului de particule prin metoda clorura de sodiu, test de rezistență respiratorie, testarea debitului de scurgere, puritate rezistența la tensiune a articulației benzii pentru cap.

Totodată, a mai învederat că orice expertiză efectuată asupra produsului în cauză trebuie să aibă în vedere Testul de încercare efectuat de producător și să se efectueze în aceleași condiții de laborator așa cum reiese și din răspunsul comunicat de către Institutul Național de Cercetare - Dezvoltare pentru Protecția Muncii - I.N.C.D.P.M. "Alexandru Darabonț".

Or, conform susținerilor recurentei, raportul de încercare nr. L4-233 din 09.08.2021 nu menționează dacă, anterior testării, s-a făcut pre-tratarea produsului "la o temperatură de (38+2,5) °C și umiditate (85+5%) R.H pentru 24 de ore și la temperatura camerei timp de 4 ore."

În continuare, a mai învederat că cele două instituții acreditate de către C. pentru echipamente individuale de protecție în România, I.N.C.D.P.M. "Alexandru Darabonț" și Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitate Minieră și Protecție Antiexplozivă - INSEMEX Petroșani, au comunicat faptul că nu dețin aparatura necesară efectuării de rapoarte de încercare specifice standardului EN 149+A1:2010 și că, prin urmare, nu pot emite astfel de rapoarte de încercare, pe când CCSACBRNE s-a angajat a efectua expertiza prin metode adaptate și neacreditate și doar cu privire la testul de penetrație a filtrului de particule (metoda de testare cu ulei de parafină) fără a menționa dacă utilizează metoda de pre-tratare prin lăsarea la o temperatură de (38+2,5) °C și umiditate (85+5%) R.H pentru 24 de ore și la temperatura camerei timp de 4 ore, astfel încât, în accepțiunea recurentei, raportul efectuat de CCSACBRNE nu poate fi edificator și exact științific în ceea ce privește respectarea de către măștile de protecție din litigiu a standardului EN 149+A1:2010 și dacă acestea sunt sau nu echipamente de protecție echivalente standardului european FFP2.

Recurenta susține că, față de aceste critici din cadrul cererii de apel, instanța nu a motivat în niciun fel înlăturarea lor.

Or, în condițiile în care, potrivit art. 477 C. proc. civ., instanța de apel rejudecă fondul în limitele stabilite, expres sau implicit, de către apelant, precum și cu privire la soluțiile care sunt dependente de partea din hotărâre care a fost atacată, recurenta afirmă că instanța de apel nu a făcut nicio referire la criticile privind Raportul de încercare x din 09.08.2021, întemeindu-și totuși soluția de respingere pe acest raport.

Totodată, recurenta susține că motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. vizează și cererea reconvențională, cerere respinsă de către instanța de fond "întrucât s-a dispus rezoluțiunea contractului dintre părți și restabilirea situației anterioare" și asupra căreia instanța de apel nu face nicio mențiune în considerentele deciziei 165/11.05.2022.

În dezvoltarea motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta a susținut încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1254 alin. (3) C. civ. raportat la prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ.

În acest sens, apreciind greșită aplicarea dispozițiilor art. 1254 alin. (3) din C. civ. (2009), în sensul obligării doar a uneia din părțile contractului sinalagmatic la restituirea prestației efectuate în baza contractului desființat, pe motiv că "prima instanță nu a fost sesizată cu privire la restituirea celor 15.000 de măști", atât timp cât prima instanță a fost sesizată cu "repunerea părților în situația anterioară".

De asemenea, a mai arătat că principiul consacrat de art. 1254 alin. (3) din C. civ. prevede că "în cazul în care contractul este desființat, fiecare parte trebuie să restituie celeilalte, în natură sau prin echivalent, prestațiile primite, potrivit prevederilor art. 1.639 - 1.647, chiar dacă acestea au fost executate succesiv sau au avut un caracter continuu", iar aplicarea principiului disponibilității prevăzut de art. 9 alin. (2) C. proc. civ. putea fi invocat de către instanța de apel doar dacă reclamantul nu ar fi cerut decât anularea actului juridic, iar pârâtul (cealaltă parte contractantă) nu ar fi solicitat, pe calea cererii reconvenționale, restituirea prestațiilor efectuate.

Totodată, mai arată că, pentru ipoteza în care cumpărătorul unui bun cere desființarea contractului, solicitând și restituirea prețului, fără a menționa nimic despre restituirea bunului către partea adversă, s-a ridicat problema dacă restituirea prestației pârâtului se dispune numai în cazul când acesta a formulat cerere reconvențională sau poate fi dispusă și în baza solicitării formulate prin întâmpinare. Or, în practica instanțelor de judecată, soluțiile majoritare sunt în sensul că instanța învestită cu soluționarea unei astfel de cereri în desființare a contractului este obligată să se pronunțe cu privire la repunerea ambelor părți în situația anterioară, prin restituirea prestației fiecăreia, indiferent dacă pârâtul a solicitat expres restituirea prestației sale, nefiind, deci, necesară cererea reconvențională, acest lucru decurgând firesc din cuprinsul art. 1254 alin. (3).

Prin urmare, recurenta consideră că, dispunând repunerea părților în situația anterioară, instanța de fond și de apel ar fi trebuit, în mod firesc, să oblige și reclamanta la restituirea bunurilor, având în vedere că principiul restabilirii situației anterioare (restitutio in integrum) sau al repunerii în situația anterioară este acea regulă de drept potrivit căreia tot ce s-a executat în baza unui act juridic anulat trebuie restituit, astfel încât părțile raportului juridic să ajungă în situația în care acel act juridic nu s-ar fi încheiat.

La 13 octombrie 2022, intimata a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține următoarele:

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta a formulat două critici.

În esență, aceasta a susținut, pe de o parte, că instanța de apel nu a făcut nicio referire la criticile privind Raportul de încercare x din 09.08.2021 efectuat asupra măștilor în litigiu de către CCSACBRNE, nemotivând înlăturarea lor, cu toate că și-a întemeiat soluția de respingere pe acest raport, iar, pe de altă, parte, a susținut că același motiv de casare (prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.) vizează și cererea reconvențională asupra căreia instanța de apel nu face nicio mențiune în considerentele deciziei recurate.

Motivul prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se sprijină sau cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Din perspectiva acestui motiv de casare, printr-o primă critică, recurenta a susținut că instanța de apel nu a făcut nicio referire la criticile privind Raportul de încercare x din 09.08.2021, cu toate că și-a întemeiat soluția pe acest raport.

Răspunzând criticii formulate, Înalta Curte reține, din examinarea considerentelor deciziei atacate, că instanța de apel a ajuns la concluzia că măștile livrate reclamantei de către pârâtă nu sunt de tipul celor comandate (KN95 FFP2), ci sunt măști de tipul KN94, pe baza evaluării înscrisurilor depuse la dosar (emise de producător).

Referirea la Raportul de încercare nr. x din 09.08.2021 constituie doar un considerent supraabundent, care confirmă starea de fapt reținută pe baza probatoriului cu înscrisuri. Chiar și în lipsa acestei probe, concluzia instanței de apel rămânea aceeași, astfel că neanalizarea criticilor pârâtei-reclamante referitoare la acest raport de încercare nu este în măsură să conducă la casarea hotărârii.

În rest, criticile recurentei referitoare la valoarea probatorie a raportului de încercare nu pot fi analizate în recurs, întrucât constituie aspecte de netemeinicie.

Răspunzând și celeilalte critici formulate, subsumate aceluiași motiv de casare, Înalta Curte reține că, prin sentința primei instanțe, menținută în apel, s-a dispus rezoluțiunea Contractului de vânzare-cumpărare materializat prin factura proforma x/3.04.2020, având ca obiect vânzarea-cumpărarea a 15.000 bucăți de măști KN95 FFP2, precum și repunerea părților în situația anterioară, respectiv obligarea pârâtei să restituie avansul achitat de reclamantă în sumă de 220.000 RON, dar și respingerea cererii reconvenționale.

Totodată, din verificarea actelor de la dosar, reiese că autoarea prezentului demers judiciar nu a solicitat nici pe cale de întâmpinare și nici prin cererea reconvențională ca, în situația admiterii acțiunii, reclamanta să fie obligată la această prestație, ci singura solicitare formulată de pârâtă a constat în obligarea reclamantei la plata diferenței de preț de 45.965 RON rezultată din vânzarea cantității de 15.000 bucăți măști protecție facială.

Așadar, prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat achitarea integrală a prețului vânzării, solicitare care de la bun început era diametral opusă cererii introductive, admiterea acțiunii ducând automat la respingerea pretenției formulate prin intermediul cererii reconvenționale, așa cum, de altfel, s-au și pronunțat instanțele.

Prin urmare, fiind admisă acțiunea în rezoluțiunea contractului, în mod logic nu se mai impunea analiza cererii reconvenționale, care viza executarea aceluiași contract.

În concluzie, criticile recurentei nu pot fi asimilate unei nemotivări a hotărârii instanței de apel, nejustificând invocarea motivului de recurs reglementat de prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În altă ordine de idei, așa cum reiese din înscrisul depus de intimata-reclamantă-pârâtă, aflat la 32 din dosarul de recurs, la 04.10.2022 părțile litigante au încheiat un proces-verbal de predare primire, prin care au fost predate reprezentantului legal al recurentei 14982 bucăți măști FFP2, cu mențiunea că diferența a fost utilizată în cadrul procesului ca mostre.

Având în vedere că acest înscris face dovadă faptului că, prin restiturea măștilor furnizate, a avut loc o repunere integrală a părților în situația anterioară, criticile recurentei referitoare la încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1254 alin. (3) C. civ. raportat la prevederile art. 9 alin. (2) C. proc. civ. nu se mai impun a fi analizate, devenind lipsite de interes.

În concluzie, pentru toate considerentele prezentate, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., statuând asupra caracterului nefondat al recursului, Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurenta-pârâtă reclamantă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 165/2022 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

Cu privire la cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, formulată de intimata-reclamantă-pârâtă A. S.R.L., Înalta Curte reține că, prin întâmpinare, intimata a solicitat obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată, sens în care a depus factura seria x.A. nr. x din 23.09.2022 în valoare de 7140 RON (reprezentând "onorariu avocat intimat recurs dosar nr. x/2020"), însoțită de un extras de cont care atestă efectuarea plății acesteia la 12.10.2022 și de împuternicirea avocațială a avocatului semnatar al întâmpinării, iar în ședință publică, înainte de încheierea dezbaterilor, apărătorul intimatei-reclamante-pârâte a mai depus o factură seria x.A. nr. x din 16.02.2023 în valoare de 1785 RON, reprezentând "cheltuieli de deplasare ICCJ - dosar nr. x/2020".

Înalta Curte reține că, în lipsa detalierii/individualizării acestor cheltuieli de deplasare, cererea de obligare a părții căzute în pretenții la suportarea acestora apare ca fiind insuficient motivată, astfel încât o va respinge.

Prin urmare, reținând ca fiind dovedite exclusiv cheltuielile reprezentând onorariul de avocat aferent acestei etape procesuale, față de soluția de respingere a recursului, în temeiul art. 494 C. proc. civ., raportat la art. 453 alin. (1) din același act normativ, Înalta Curte va obliga recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7140 RON către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. împotriva deciziei nr. 165/2022 din 11 mai 2022, pronunțată de Curtea de Apel Alba-Iulia, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta-pârâtă-reclamantă B. S.R.L. la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 7140 RON către intimata-reclamantă-pârâtă A. S.R.L.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 februarie 2023.