ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2247/2023

Ședința publică din data de 31 octombrie 2023

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 29 decembrie 2021 pe rolul Tribunalului București, secția a VI a civilă, sub număr de dosar x/2022, reclamanta Grup Transport Feroviar S.A. prin administrator A., în contradictoriu cu pârâta Societatea Natională de Transport Feroviar de Marfa CFR Marfă S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 8.753.400 RON reprezentând contravaloarea profitului nerealizat ca urmare a neintroducerii vagoanelor ce formează obiectul contractului de reparații periodice nr. V 3.7/77/18.01.2016, obligarea pârâtei la plata penalităților de 3.134.250 RON aferente profitului nerealizat calculat până la data de 14.12.2021, cât și în continuarea, până la plata efectivă și integrală a debitului, obligarea pârâtei la plata sumei de 47.324.919,19 RON cu titlu de daune, precum și plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1387 din 10 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția netimbrării.

A anulat cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A. prin administrator A. și prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta Societatea Națională de Transport Feroviar de Marfă CFR Marfă S.A., ca netimbrată.

Pentru a hotărî astfel, prima instanța a constatat că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, reclamanta a formulat cererea de reexaminare, aceasta fiind respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 09.05.2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021

S-a reținut, în esență, că reclamanta a invocat, în susținerea respingerii excepției de netimbrare, prevederile art. 77 din Legea nr. 85/2006, precizând că cererea a fost formulată de administratorul special al unei societăți aflată în procedura de reorganizare, care poate formula acțiuni în numele debitoarei, și a fost și însușită de către administratorul judiciar desemnat.

Instanța a apreciat că astfel de alegații constituie argumente în susținerea cererii de reexaminare împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, alegații ce au fost formulate deja în cadrul cererii de reexaminare a modului de stabilire a taxei de timbru, cerere ce a fost respinsă ca neîntemeiată prin încheierea din data de 09.05.2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021

Astfel, s-a reținut că această încheiere beneficiază de autoritate de lucru judecat și instanța învestită cu judecarea excepției de netimbrare nu poate face o nouă analiză a aspectelor ce au fost deja tranșate, fiind inadmisibilă erijarea prezentului judecător într-o instanță de control judiciar a încheierii menționate.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta Grup Transport Feroviar S.A., prin administrator A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului și, pe cale de consecință, schimbarea în totalitate a sentinței civile apelate în sensul respingerii excepției netimbrării și trimiterea cauzei spre o justă și echitabilă continuare a soluționării cauzei.

Prin decizia civilă nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, a fost respins ca nefondat apelul formulat de apelanta-reclamantă GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., prin administrator A., împotriva sentinței civile nr. 1387 din 10 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2021, în contradictoriu cu intimata-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A..

În termen legal, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ., reclamanta GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A. a declarat recurs împotriva deciziei civile nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

În motivare, după o scurtă prezentare a situației de fapt, redând considerente ale deciziei atacate, societatea recurentă a susținut, în esență, că este sub incidența Legii nr. 85/2006, fiind în reorganizare judiciară, având administrator special cu drept de administrare. Pentru dovedirea acestora, precizează că a depus: certificatul constatator emis de către Oficiul Registru Comerțului București din care rezultă faptul că societatea este sub influenta legii insolvenței, extras de pe portalul instanțelor de judecată din care rezultă faptul că aceasta este supusă legii insolvenței, fiind în reorganizare judiciară, sentința civilă nr. 10773 din data de 10.12.2013 prin care s-a deschis procedura insolventei împotriva societății recurente.

Un argument foarte important în soluționarea prezentei cauze, arată recurenta, este reprezentat de faptul că, împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru, administratorul judiciar B. a formulat cerere de reexaminare prin care a certificat cele învederate de societatea recurentă prin administrator special și, totodată, și-a însușit cererea de chemare în judecată, motive pe care nici instanța de control judiciar și nici instanța de fond nu le-au analizat. Atât instanța de fond, cât și instanța de apel nu au menționat că cererea de reexaminare a fost formulată și de către administratorul judiciar B..

Astfel, consideră că, prin aceasta, instanța de judecată a încălcat regulile de procedura privind citarea în cauză, atât în fața instanței de fond, cât și în fața instanței de control judiciar, a administratorului judiciar B., ceea ce se circumscrie motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Apreciază ca fiind nelegală reținerea instanței de apel, în sensul că "singura cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, partea nemaiputând să aducă critici cu privire la caracterul timbrabil sau nu al cererii ulterior soluționării cererii de reexaminare pe calea apărărilor la excepția netimbrării sau a apelului", întrucât societatea recurentă a formulat cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru, fiind îndeplinite toate condițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006.

Subliniază că a solicitat respingerea excepției lipsei achitării taxei judiciare de timbru prin punerea în aplicare a dispozițiilor art. 77 din legea insolvenței aplicabilă în prezenta cauză, cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru fiind formulată și de administratorul judiciar, cel care și-a însușit cererea de chemare în judecată.

Susține că, în situația sa, administratorul special este cel care administrează societatea, inițiază toate plățile, promovează toate acțiunile în justiție în vederea recuperării creanțelor, administratorul judiciar având obligația doar de a supraveghea activitatea desfășurată de societate, în acest sens fiind pronunțată de către judecătorul sindic încheierea din data de 27.06.2014 din cadrul dosarului nr. x/2013 În susținerea celor relatate solicită a se avea în vedere și prevederile art. 49 alin. (1) lit. a), art. 18 alin. (2) lit. e) Legea nr. 85/2006 - legea insolvenței.

Mai mult, în temeiul dispozițiilor art. 22 alin. (2) C. proc. civ., instanțele de judecată chemate să soluționeze cauza aveau obligația de a afla adevărul și de a aplica dispozițiile legale incidente în cauză, art. 77 din Legea nr. 85/2006, și nu de a indica soluția greșită din dosarul nr. x/2021, dosar ce s-a soluționat în camera de consiliu, fără citarea părților, fără cercetări din partea instanței de judecată.

Prin urmare, nicio instanța de judecată nu poate nega situația juridică a societății recurente și nu poate eluda dispozițiile legale imperative, art. 77 din Legea nr. 85/2006, care prevăd că o societate în insolvență care introduce acțiuni în pretenții pentru recuperarea creanțelor este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Concluzionând, decizia civilă recurată este nelegală, întrucât instanța a încălcat normele de drept material reprezentate de dispozițiile art. 77 din Legea nr. 85/2006, art. 33 și 39 din O.U.G. nr. 80/2013, ceea ce se circumscrie motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Totodată, atât instanța de fond, cât și instanța de control judiciar nu s-au pronunțat cu privire la cererea de reexaminare a taxei judiciare de timbru și cu privire la cererea de însușire a cererii de chemare în judecată, ambele formulate de către administratorul judiciar, motive invocate de societatea recurentă însă neanalizate în ambele hotărâri, aspecte ce se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Solicită admiterea recursului, casarea în tot a deciziei atacate și trimiterea cauzei în vederea continuării judecății primei instanțe învestite câtă vreme societatea recurentă este scutită de la plata taxei judiciare de timbru.

Intimata-pârâtă SOCIETATEA NAȚIONALĂ DE TRANSPORT FEROVIAR DE MARFĂ CFR MARFĂ S.A. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepției lipsei de interes în promovarea recursului, motivat de împrejurarea că, ulterior anulării cererii de chemare în judecată, ca netimbrată, recurenta a formulat o nouă cerere de chemare în judecată, având aceleași părți, același obiect și solicitând aceleași sume ca fiind datorate în baza aceluiași contract.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și art. 458 C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția lipsei de interes a prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata-pârâtă, urmând a o respinge pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit art. 32 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., orice cerere poate fi formulată și susținută numai dacă autorul acesteia justifică un interes.

Interesul reprezintă folosul practic pe care o parte îl urmărește prin punerea în mișcare a procedurii judiciare, fiind necesar ca el să fie determinat, legitim, personal, născut și actual, astfel cum impun dispozițiile art. 33 teza I din același cod.

În speță, obiectul recursului îl reprezintă decizia civilă nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, prin care a fost menținută soluția de anulare ca netimbrată a acțiunii formulate de reclamanta GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A..

În acest context, se constată că subzistă interesul recurentei-reclamante în promovarea prezentului recurs, fiind lipsite de relevanță susținerile intimatei-pârâte referitoare la împrejurarea că recurenta a formulat, atât prin administratorul special, cât și prin lichidatorul judiciar B., o nouă cerere de chemare în judecată, având aceleași părți, același obiect și solicitând aceleași sume ca fiind datorate în baza aceluiași contract, în condițiile în care litigiul de față a purtat doar asupra excepției netimbrării acțiunii formulate, iar nu asupra fondului pricinii.

Înalta Curte de Casație și Justiție, verificând în cadrul controlului de legalitate decizia atacată în raport de criticile formulate și temeiurile de drept invocate, constată că recursul nu este fondat pentru considerentele ce urmează:

În ceea ce privește invocarea motivului de recurs reglementat de pct. 5 al art. 488 C. proc. civ., se reține că acest motiv de casare se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, însă se constată ca fiind nefondate criticile recurentei subsumate acestui motiv de casare.

Subsumat acestui motiv de casare, recurenta a susținut, în esență, că împotriva modului de stabilire a taxei de timbru, administratorul judiciar B. a formulat cerere de reexaminare și, totodată, și-a însușit cererea de chemare în judecată, însă nici instanța de fond și nici instanța de control judiciar nu au analizat aceste aspecte și nu au dispus citarea în cauză a administratorului judiciar, astfel încât au încălcat regulile de procedură privind citarea în cauză.

Se impune precizarea faptului că, potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (2) din C. proc. civ.:

"motivele prevăzute la alin. (1) nu pot fi primite decât dacă ele nu au putut fi invocate pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori, deși au fost invocate în termen, au fost respinse sau instanța a omis să se pronunțe asupra lor".

Prin urmare, în conformitate cu textul legal enunțat, cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 488 C. proc. civ.. recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanței anterioare, și care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situația în care atât apelul, cât și recursul, sunt exercitate de aceeași parte.

Aceasta este una dintre aplicațiile principiului legalității căilor de atac și se explică prin aceea că, efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse și în apel. Numai în acest fel se respectă principiul dublului grad de jurisdicție, deoarece, în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situația ca anumite apărări, susțineri ale părților să fie analizate pentru prima oară de instanța învestită cu o cale extraordinară de atac.

Așa fiind, susținerea recurentei vizând lipsa citării administratorului judiciar în primă instanță, omisso medio, direct în recurs, fără să fi constituit motiv de apel, este inadmisibilă în raport cu prevederile art. 488 alin. (2) C. proc. civ.

De altfel, se constată că nici în fața instanței de fond și nici în apel, societatea reclamantă prin administratorul special A. (cel care a promovat acțiunea și a declarat căile de atac), nu a solicitat ca instanța să dispună citarea în cauză a administratorului judiciar, și, mai mult, a fost reprezentată inclusiv la termenul de judecată la care s-a soluționat apelul prin reprezentant convențional, care a pus concluzii, aspect ce rezultă și din practicaua deciziei recurate.

Totodată, instanța de apel a respectat exigențele motivării unei hotărâri judecătorești, conform prevederilor art. 425 C. proc. civ., așa încât nu poate fi reținută nici incidența art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., astfel cum pretinde recurenta.

Criticile în sensul că instanța de fond și instanța de control judiciar nu s-au pronunțat cu privire la cererea de reexaminare a taxei de timbru și cu privire la cererea de însușire a cererii de chemare în judecată, cereri formulate de administratorul judiciar, nu susțin nemotivarea hotărârii, în condițiile în care instanța de apel a examinat în concret problema de drept supusă judecății.

Astfel, argumentat și legal motivat, instanța de apel a reținut cu justețe ca fiind legală soluția primei instanțe de anulare ca netimbrată a cererii de chemare în judecată, în condițiile în care singura cale de atac împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru este cererea de reexaminare prevăzută de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, în speță aceasta fiind respinsă prin încheierea din 9 mai 2022 pronunțată în dosarul asociat nr. x/2021, partea nemaiputând să aducă critici cu privire la caracterul timbrabil sau nu al cererii ulterior soluționării cererii de reexaminare pe calea apărărilor la excepția netimbrării sau a apelului.

S-a reținut corect că această interpretare rezultă și din Decizia nr. 7/2014, arătându-se că, deși această decizie vizează Legea nr. 146/1997, pentru identitate de rațiune se aplică și textului similar din O.U.G. nr. 80/2013.

Or, nu se poate face abstracție de cele statuate prin Decizia nr. 7/2014, pronunțată de instanța supremă în soluționarea unui recurs în interesul legii, în sensul că în interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 18 din Legea nr. 146/1997, cu modificările și completările ulterioare, partea în sarcina căreia s-a stabilit obligația de plată a taxei judiciare de timbru poate formula critici care să vizeze caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv în cadrul cererii de reexaminare, neputând supune astfel de critici controlului judiciar prin intermediul apelului sau recursului.

Înalta Curte subliniază că prevederile art. 18 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru sunt similare celor ale art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, acest din urmă act normativ înlocuind și abrogând Legea nr. 146/1997. Ambele texte de lege prevăd că împotriva modului de stabilire a taxei judiciare de timbru se poate face cerere de reexaminare la aceeași instanță.

Astfel, decizia nr. 7/2014, dată în interesul legii, deși face referire la dispozițiile art. 18 din Legea nr. 146/1997, continuă să își producă efectele, întrucât O.U.G. nr. 80/2013 reia vechea reglementare în art. 39 privind cererea de reexaminare, fiind pe deplin incidente dispozițiile art. 518 C. proc. civ.

Privitor la posibilitatea ca partea să aducă, în calea de atac, critici referitoare la modul de stabilire a taxei judiciare de timbru, s-a reținut expres în decizia evocată că "limitarea posibilității părții în sarcina căreia s-a stabilit taxa judiciară de timbru de a contesta caracterul timbrabil al cererii de chemare în judecată exclusiv prin intermediul cererii de reexaminare nu încalcă dreptul de acces la justiție și dreptul la un proces echitabil. Această cale de atac permite părții în sarcina căreia s-a impus obligația de timbrare să supună contestația sa unei instanțe imparțiale și independente, care nu trebuie să funcționeze neapărat la nivelul unei jurisdicții superioare celei care a stabilit taxa de timbru contestată, având în vedere că art. 6 paragraful 1 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului nu garantează dreptul la un dublu grad de jurisdicție."

Conchizând, instanța supremă reține că toate argumentele referitoare la aplicarea dispozițiilor art. 77 din Legea nr. 85/2006 puteau fi deduse judecății instanței doar pe calea reexaminării modului de stabilire a taxei judiciare de timbru prevăzute de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013, acestea neputând fi primite pe calea apelului sau pe calea recursului de față, iar în speță, problema caracterului timbrabil al cererii de chemare în judecată a fost analizată în cadrul acestui demers, cererea de reexaminare fiind respinsă prin încheierea din 9 mai 2022.

Așa fiind se constată că nu este incident nici motivul de casare instituit de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Nu în ultimul rând, instanța supremă face mențiunea că dispozițiile O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt norme de drept material, ci de drept procesual, întrucât reglementează o condiție de formă extrinsecă pe care trebuie să o îndeplinească cererile de chemare în judecată și cele pentru exercitarea căilor de atac, astfel că susținerile privind încălcarea art. 33 și 39 din O.U.G. nr. 80/2013 au fost analizate nu subsumat motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., cum a solicitat recurenta-reclamantă, ci din perspectiva dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., criticile fiind, însă, nefondate.

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu se confirmă motivele de nelegalitate prevăzute de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ. și invocate de recurenta-reclamantă, Înalta Curte de Casație și Justiție, cu aplicarea dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A., împotriva deciziei civile nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, menținând decizia recurată, ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepția lipsei de interes.

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-reclamantă GRUP TRANSPORT FEROVIAR S.A., în reorganizare judiciară, prin administrator special A. împotriva deciziei civile nr. 1904/2022 din 8 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 31 octombrie 2023.