ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1977/2023

Ședința publică din data de 10 octombrie 2023

Asupra recursului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte la data de 19.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A., încheiat între Comuna Măneciu și S.C. Bradul Măneciu S.R.L., având ca obiect vânzarea imobilului ~ teren în suprafață de 10.829 mp, situat în intravilanul comunei Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punct Plai, Tarla 115, Parcela x, Nr. cadastral x, categoria de folosință - fâneață;

- rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. x aparținând Comunei Măneciu, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pentru terenul categoria de folosință faneață în suprafață de 10.829 mp situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punctul Plai, tarla x, Parcela 556, 556/1 întrucât aceasta vine ca o consecință a desființării actului juridic în baza căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

La data de 25.05.2017, pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională.

Prin cererea reconvențională, pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. a solicitat admiterea cererii reconvenționale formulate și obligarea reclamantei-pârâte reconvențional la plata următoarelor sume:

- suma de 11.045,58 euro, în RON, la cursul BNR din data plații, reprezentând preț achitat de S.C. Bradul Măneciu S.R.L. în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de BNP A.;

- suma de 53.211,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pentru dobândirea proprietății asupra imobilului construcție situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, județ Prahova, amplasat pe terenul având carte funciară provizorie 22565, T 115, P 556, 556/1 și obținerea autorizației de construire, în valoare reactualizată la data plății;

- suma de 241.574 RON, la care se adaugă TVA în cuantum de 19%, reprezentând valoarea de piață a construcției realizată de S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pe terenul pretins de reclamantă pentru reintrare în proprietatea sa;

- obligarea reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1009 din 18 septembrie 2018, pronunțată de către Judecătoria Vălenii de Munte, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vălenii de Munte, invocată de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.11.2018.

Prin sentința nr. 458/2019 din 16 aprilie 2019, Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, având ca obiect "anulare act - contract vânzare cumpărare" formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, în contradictoriu cu pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., a anulat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, jud. Prahova, încheiat între reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu, în calitate de vânzător, și pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L., în calitate de cumpărător, a dispus rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. x aparținând Comunei Măneciu, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare de pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. pentru terenul categoria de folosință faneață, în suprafață de 10829 m.p., situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punctul Plai, tarla x, Parcela 556, 556/1.

Totodată a admis, în parte, cererea reconvențională, a obligat reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu la plata către pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. a sumei de 48.598,34 RON (echivalentul în RON al sumei de 11.045,58 Eur reprezentând contravaloarea avansului achitat de pârâta-reclamantă în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, jud. Prahova, a respins, în rest, cererea reconvențională, ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, a dispus reducerea onorariului de avocat solicitat de pârâta-reclamantă și a obligat reclamanta-pârâta Comuna Măneciu la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. în cuantum de 2.000 Iei, reprezentând onorariu avocat redus, respingând în rest, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. și reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu.

Prin decizia nr. 111 din 12 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a Civilă a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, împotriva sentinței civile nr. 458 din data de 16 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A admis apelul declarat de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. și în consecință a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a admis și capătul de cerere privind suma de 53.211,85 RON, sumă la plata căreia a fost obligată reclamanta UAT Comuna Măneciu către apelantă, precum și la plata sumei de 3.254 RON taxă judiciară de timbru (fond + apel) și de 4.760 RON cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată la instanța de apel.

A menținut în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu.

Prin decizia nr. 242 din 4 februarie 2021. pronunțată de înalta Curte de Casație și Justiție a fost admis recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, a fost casată în parte decizia recurată și trimisă cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva sentinței civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a Il-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a apelului pârâtei S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, cu privire la soluția asupra capătului 2 al cererii de chemare în judecată

Prin încheierea din 11 martie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție a dispus îndreptarea, din oficiu, a erorii materiale strecurate în dispozitivul deciziei civile nr. 242, pronunțată la 4 februarie 2021 de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2017, în sensul că paragraful nr. 2 se va scrie și se va citi:

"Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mâneciu și al pârâtei S.C. Bradul Măneciu S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu privire la soluția asupra capătului 2 al cererii reconvenționale".

În rejudecare, după casare, prin decizia nr. 99 din 23 martie 2022, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de pârâta S.C. Bradul Mâneciu S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 458 din data de 16 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, a schimbat în parte sentința, în sensul că a admis și capătul de cerere privind suma de 53.211,85 RON și, pe cale de consecință, a obligat reclamanta-pârâtă UAT Comuna Măneciu să plătească pârâtei-reclamante S.C. BRADUL MĂNECIU suma de 53.211,85 RON.

Împotriva deciziei nr. 99 din 23 martie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a Ii-a Civilă, a formulat recurs reclamanta UAT Comuna Măneciu, în temeiul "art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și a solicitat admiterea recursului și modificarea în tot a hotărârii recurate.

Recurenta a susținut că este eronată reținerea instanței de apel potrivit căreia reclamanta-pârâtă Unitatea Administrativ-teritorială Comuna Măneciu este în culpă și este obligată să plătească suma de 53211,85, întrucât, deși cunoștea deficiențele hotărârii de consiliu local, cu răsfrângere directă asupra contractului de vânzare-cumpărare, a continuat totuși procedura de emitere a autorizației de construire.

După redarea prevederile art. 586, alin. (1) C. civ., recurenta a susținut că nu este un impediment la emiterea autorizației de construire existența litigiului asupra terenului pe care pârâta intenționează să execute lucrări de construcție și faptul că acesta nu a fost notat în Cartea funciară, câtă vreme legea nu instituie o asemenea interdicție în mod expres și la momentul emiterii autorizației de construire nu exista o hotărâre judecătorească definitivă și irevocabilă care să confere reclamantului vreun drept asupra imobilului.

Instanță de apel, în pronunțarea soluției nu a luat în considerare dispozițiile art. 46 alin. (4) din Ordinul MDRL nr. 839/2009 și a apreciat că autoritatea administrației publice locale competente, emitentă a autorizației de construire, este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența la momentul emiterii actului a unor litigii aparținând solicitantului, aflate pe rolul instanțelor judecătorești, privind imobilul - teren și/sau construcții -, situație în care responsabilitatea revine exclusiv solicitantului, cu excepția cazului în care litigiul a fost notat în cartea funciară și este evidențiat în extrasul de carte funciară depus de solicitant.

Or, din textul de lege invocat rezultă că autoritatea emitentă devine responsabilă, alături de solicitant, în ipoteza în care litigiul a fost notat în Cartea funciară, pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate unor terți vătămați prin emiterea autorizației de construire.

A interpreta altfel acest text de lege ar însemna a goli de conținut normele constituționale și comunitare ce garantează dreptul de proprietate, fiind de neconceput ca dreptul de a dispune liber de bunul său să fie limitat sine die, până la epuizarea căilor de atac în litigiul ce poartă asupra imobilului. Textul de lege nu instituie o interdicție de emitere a autorizației de construire în ipoteza existenței unor litigii legate de imobil, ci o cauză de nerăspundere a emitentului pentru eventualele prejudicii cauzate de existența litigiilor pe rolul instanțelor, la momentul emiterii autorizației.

Față de considerentele hotărârii recurate, recurenta opinează că instanța de apel a făcut o aplicare greșită a dispozițiilor legale incidente și a apreciat trunchiat Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu referire la art. 7, alin. (9), fără a corobora aceste prevederi legale cu cele din Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991, aprobate prin Ordinul nr. 839/2009, respectiv art. 46, alin. (4).

Buna credință rezultată din interpretarea art. 586 C. civ., pe baza căruia și-a întemeiat instanța de apel soluția, trebuia verificată și raportat la momentul emiterii autorizației de construire, la documentele care au stat la baza emiterii acesteia, printre care și extrasul de carte funciară în care nu era evidențiat litigiul asupra imobilului teren în suprafața de 10829 mp.

Intimata S.C. Bradul Măneciu S.R.L. a depus întâmpinare, prin care a solicitat, in principal, admiterea excepției lipsei calității de reprezentant a recurentei-reclamante, respectiv al semnatarului cererii de recurs, iar cu privire la recurs respingerea acestuia ca nefondat, cu obligarea recurentei-reclamante U.A.T. Comuna Măneciu la plata cheltuielilor de judecată .

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 24 mai 2023, a fost respinsă excepția lipsei calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, invocată de intimata - pârâtă prin întâmpinare, și a fost admis în principiu recursul fiind stabilit termen pentru soluționarea acestuia în ședință publică.

Înalta Curte de Casație și Justiție, examinând, în cadrul controlului de legalitate, decizia atacată, în raport cu criticile formulate de către recurentă și temeiurile de drept invocate, constată că recursul este fondat, pentru următoarele considerente:

Prin decizia nr. 242 din data de 4 februarie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, astfel cum a fost îndreptată prin încheierea din 11 martie 2021, s-a dispus casarea parțială a deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, cauza fiind trimisă aceleiași instanțe spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva sentinței civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunțate de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a apelului pârâtei S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, cu privire la soluția asupra capătului 2 al cererii reconvenționale.

Așadar, rejudecarea apelurilor a privit exclusiv soluția dată capătului 2 al cererii reconvenționale, având ca obiect obligarea reclamantei la plata sumei de 53.211,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de pârâtă pentru dobândirea proprietății asupra imobilului construcție situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni și obținerea autorizației de construire, restul hotărârii dobândind autoritate de lucru judecat.

Potrivit considerentelor deciziei de recurs, instanța de apel trebuia să analizeze, pe de o parte, calitatea de constructor de bună credință în legătură cu pretențiile privind eliberarea autorizației de construire, raportat la data înregistrării pe rolul Tribunalului Prahova a dosarului nr. x/2013, respectiv 03.06.2014 și data eliberării autorizației de construire, respectiv 04.10.2014, iar, pe de altă parte, să reevalueze întinderea culpei reclamantei cu privire la sumele/valorile investite de pârâtă în legătură cu obținerea autorizației de construire și sumele cheltuite pentru achiziția construcției și terminarea lucrărilor, față de împrejurarea că anterior efectuării acestora, se afla înregistrat pe rolul instanței litigiul privind anularea HCL nr. 4/2013.

În acest cadru, stabilit prin decizia de casare, și având în vedere motivarea cererii reconvenționale, apărările făcute, motivele invocate prin apelul pârâtei, instanța de apel a reținut că solicitarea acesteia din urmă s-a grefat, în egală măsură, atât pe buna sa credință, cât și pe culpa reclamantei în emiterea avizelor și a autorizației de construire.

De asemenea, în ceea ce privește situația de fapt din speță, s-a reținut că, prin Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 20.11.2012 de către Biroul Notarului Public A. din Azuga, încheiat între B., în calitate de vânzător și pârâta-reclamantă BRADUL MĂNECIU S.R.L., în calitate de cumpărător, pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra imobilului construcție format din fundație plus elevație și stâlpi de beton, situat în comuna Măneciu, sat Măneciu-Ungureni, punct Plai, construcția fiind edificată de către vânzătoare în baza autorizației de construire nr. x din 11 octombrie 2002, emisă de Primăria Comunei Măneciu.

Prin Hotărârea Consiliului Local al Comunei Măneciu, jud. Prahova nr. 4/18.01.2013 privind vânzarea unui teren în suprafață de 10829 mp, situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punct "Plai", județul Prahova, noul C. pen. - 22656/Măneciu, CF x, T-115, P-556, 556/1 în vederea realizării unui complex turistic, sport și agrement, s-a aprobat vânzarea terenului în suprafață de 10.829 mp, situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punct "Plai", jud. Prahova, noul C. pen. - 22565/Măneciu, CF x, T-115, P-556, 556/1, în vederea realizării unui complex turistic, sport și agrement.

În baza acestei hotărâri, a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga între Comuna Măneciu, în calitate de vânzător și pârâta-reclamantă S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L., în calitate de cumpărător, prin care pârâta-reclamantă a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului intravilan fâneață în suprafață de 10829 mp, situat în sat Măneciu Ungureni, pct. Plai, tarla x, parcela x, 556/1, comuna Măneciu, jud. Prahova.

Prin sentința nr. 1186/21.05.2015 (dosar x/2013), Tribunalul Prahova a admis acțiunea formulată la 3 iunie 2013, având ca obiect anularea actului emis de autoritățile publice locale formulată de reclamantul PREFECTUL JUDEȚULUI PRAHOVA, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL MĂNECIU și intervenientul S.C. BRADUL MANECIU S.R.L., și a dispus anularea Hotărârii Consiliului Local Măneciu nr. 4/18.01.2013.

Sentința menționată a rămas definitivă prin Decizia nr. 2666/22.10.2015 a Curții de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în considerentele căreia s-a reținut că vânzarea terenului s-a efectuat în mod direct către S.C. BRADUL MANECIU S.R.L., care nu putea beneficia de un drept de preempțiune, deoarece imobilul cumpărat de recurenta S.C. Bradul S.A. prin actul nr. 976 din 20 noiembrie 2012 de la B., situat pe terenul respectiv, nu constituia o construcție finalizată în accepțiunea legii. De asemenea, s-a reținut că în mod corect s-a apreciat că S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. nu poate fi considerată constructor de bună credință, fiind cumpărătorul unei construcții nefinalizate. Consiliul Local a încălcat legea când a adoptat hotărârea în cauză, iar potrivit Legii nr. 215/2001 vânzarea trebuia să se facă în condițiile stabilite în mod imperativ prin licitație publică organizată în conformitate cu legislația în materie dar nu în mod direct.

Pornind de la aceste statuări asupra cadrului procesual și asupra situației de fapt, Înalta Curte constată că instanța de apel a dat o dezlegare greșită apelurilor deduse judecății.

Astfel, se observă, mai întâi, că instanța de apel dă eficiență autorității de lucru judecat a considerentelor sentinței nr. 1186/21.05.2015 (dosar x/2013), reținând că S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. nu poate fi considerat constructor de bună-credință, fiind cumpărătorul unei construcții nefinalizate compuse din fundație, elevație și stâlpi de beton, așa cum rezultă din conținutul actului de vânzare cumpărare nr. x/2012, însă, ulterior, introduce o serie de distincții, apreciind că această constatare este valabilă numai pentru data emiterii HCL nr. 4/18.01.2013, nu și pentru data de 12.02.2013, când a fost încheiat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, înscris în cartea funciară, potrivit încheierii nr. 1151 emise de Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Prahova - Biroul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Văleni, astfel că toate acțiunile S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. s-ar circumscrie noțiunii de bună-credință, cel puțin până la data de 03.06.2013, când a fost introdusă acțiunea prin care PREFECTUL JUDEȚULUI PRAHOVA a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL LOCAL AL COMUNEI MĂNECIU, pronunțarea unei hotărâri prin care instanța să dispună anularea HCL nr. 4/18.01.2013.

Sub acest aspect, instanța de apel se întemeiază pe dispozițiile art. 586 alin. (1) C. civ., potrivit cărora autorul lucrării este de bună-credință dacă se întemeiază fie pe cuprinsul cărții funciare în care, la data realizării lucrării, era înscris ca proprietar al imobilului, fie pe un mod de dobândire nesupus înscrierii în cartea funciară, dacă, în ambele cazuri, nu rezultă din cartea funciară și nu a cunoscut pe nicio altă cale viciul titlului său, apreciind, din interpretarea per a contrario a acestor prevederi, că este de rea-credință cel care efectuează lucrarea, deși știe că imobilul nu-i aparține, respectiv cel care fie nu are niciun titlu asupra imobilului, fie are un titlu ale cărui vicii îi sunt cunoscute, chiar dacă este intabulat ca proprietar în cartea funciară.

Admițând însă că, ulterior înregistrării pe rolul Tribunalului Prahova a dosarului nr. x/2013, S.C. BRADUL MANECIU S.R.L. își pierde buna-credință, putând întrevedea viciile titlului său, instanța de apel reține, ca temei al admiterii capătului 2 al cererii reconvenționale și al obligării reclamantei-pârâte UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU la plata sumei de 53211,85 RON, culpa acesteia din urmă, constând în aceea că, deși cunoștea deficiențele imputate hotărârii de consiliu local, cu răsfrângere directă asupra contractului de vânzare-cumpărare, a continuat procedura de emitere a autorizației de construire, încasând taxele aferente.

Or, așa cum recurenta UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU a criticat în conținutul recursului, instanța de apel a reținut culpa emitentului autorizației de construcție în legătură cu cheltuielile ocazionate de aceasta fără a se raporta la dispozițiile legale care reglementau condițiile de eliberare a autorizației și, mai ales, condițiile în care autoritatea administrativ teritorială era îndrituită să refuze eliberarea autorizației, așa cum rezultă acestea din dispozițiile Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, cu referire la art. 7 alin. (9), și ale art. 46 alin. (4) din Ordinului MDRL nr. 839/2009 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, în forma în vigoare în perioada de referință.

De altfel, apărarea constantă formulată de reclamanta-pârâtă în legătură cu aceste pretenții din cererea reconvențională (întâmpinarea la cererea reconvențională - dosar Judecătoria Vălenii de Munte, concluziile orale), a fost aceea că autoritatea emitentă a autorizației nu este responsabilă pentru eventualele prejudicii ulterioare cauzate de existența, în momentul emiterii actului, a unor litigii aflate pe rolul instanțelor judecătorești privind imobilul, responsabilitatea aparținând solicitantului, proprietar asupra imobilului, care a inițiat și a continuat aceste demersuri.

Pentru aceste considerente, reținând incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și în temeiul art. 496 și 497 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU și va casa decizia atacată, urmând a trimite cauza spre o nouă judecată la aceeași curte de apel, în limitele care au fost anterior arătate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva deciziei nr. 99 din 23 martie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași curți de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 octombrie 2023.