ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 242/2021

Ședința publică din data de 4 februarie 2021

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Vălenii de Munte la data de 19.04.2017, sub nr. x/2017, reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Maneciu a solicitat, în contradictoriu cu pârâta S.C. Bradul Maneciu S.R.L., ca prin hotărârea ce se va pronunța, să se dispună:

- anularea contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. încheiat între Comuna Măneciu și S.C. Bradul Măneciu S.R.L., având ca obiect vânzarea imobilului - teren în suprafață de 10.829 mp, situat în intravilanul comunei Măneciu;

- rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. x aparținând Comunei Măneciu, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. pentru terenul categoria de folosință fâneață în suprafață de 10.829 mp situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punctul Plai, tarla x, Parcela 556, 556/1 întrucât aceasta vine ca o consecință a desființării actului juridic în baza căruia a fost încheiat contractul de vânzare-cumpărare.

La data de 25.05.2017, pârâta S.C. Bradul Maneciu S.R.L., a depus la dosarul cauzei întâmpinare și cerere reconvențională, prin care a solicitat obligarea reclamantei la plata următoarelor sume:

- suma de 11.045,58 euro, în RON, la cursul BNR din data plății, reprezentând preț achitat de pârâtă în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013;

- suma de 53.211,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de pârâtă pentru dobândirea proprietății asupra imobilului construcție situat în comuna Mâneciu, sat Mâneciu Ungureni și obținerea autorizației de construire;

- suma de 241.574 RON la care se adaugă TVA de 19% repezentând valoarea de piață a construcției realizată de pârâtă pe terenul preyins de reclamantă pentru reintrare în proprietatea sa;

Prin sentința civilă nr. 1009/18.09.2018, pronunțată de către Judecătoria Vălenii de Munte, instanța a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Vălenii de Munte, invocată de pârâta S.C. Bradul Maneciu S.R.L. și a declinat competența de soluționare a acțiunii în favoarea Tribunalului Prahova.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova la data de 15.11.2018.

Prin sentința nr. 458/2019 din data de 16 aprilie 2019 Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea, având ca obiect "anulare act - contract vânzare cumpărare" formulată de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, în contradictoriu cu pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L., a anulat Contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, jud. Prahova, încheiat între reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu, în calitate de vânzător și pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L., în calitate de cumpărător a dispus rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară nr. x aparținând Comunei Măneciu, în sensul radierii intabulării dreptului de proprietate dobândit prin cumpărare de pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. pentru terenul categoria de folosință fâneață, în suprafață de 10829 m.p., situat în comuna Măneciu, sat Măneciu Ungureni, punctul Plai, tarla x, Parcela 556, 556/1.

Totodată a admis, în parte, cererea reconvențională, a obligat reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu la plata către pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. a sumei de 48.598,34 RON (echivalentul în RON al sumei de 11.045,58 euro), reprezentând contravaloarea avansului achitat de pârâta-reclamantă în baza Contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013 de Biroul Notarului Public A. din Azuga, jud. Prahova, a respins, în rest, cererea reconvențională, ca neîntemeiată, a admis, în parte, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, a dispus reducerea onorariului de avocat solicitat de pârâta-reclamantă și a obligat reclamanta-pârâtă Comuna Măneciu la plata cheltuielilor de judecată către pârâta-reclamantă Bradul Măneciu S.R.L. în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu avocat redus, respingând în rest, cererea pârâtei-reclamante de obligare a reclamantei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, ca neîntemeiată.

Împotriva acestei sentințe au declarat apel pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. și reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a Civilă prin decizia nr. 111 din 12 martie 2020 a respins ca nefondat, apelul declarat de reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Măneciu, împotriva sentinței civile nr. 458 din data de 16 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

A admis apelul declarat de pârâta S.C. Bradul Măneciu S.R.L. și în consecință a schimbat, în parte, sentința, în sensul că a admis și capătul de cerere privind suma de 53.211,85 RON, sumă la plata căreia a fost obligată reclamanta UAT Comuna Măneciu către apelantă, precum și la plata sumei de 3.254 RON taxă judiciară de timbru (fond + apel) și de 4.760 RON cheltuieli de judecată, cheltuieli de judecată la instanța de apel.

A menținut în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Mâneciu.

Motivele de casare

Prin memoriul de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) C. proc. civ., recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a menținut dispozițiile instanței de fond cu privire la reducerea și acordarea cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.000 RON.

Recurenta-reclamantă arată că nu este de acord cu raționamentul instanței de apel, care a admis în mod eronat apelul pârâtei, prin admiterea în parte a cererii reconvenționale. De asemenea apreciază că nu se află în culpă procesuală în ceea ce privește restituirea cheltuielilor efectuate de pârâtă cu ocazia perfectării contractului de vânzare-cumpărare pentru construcția nefinalizată, întrucât acesta a fost încheiat anterior contractului de vânzare ce formează obiectul prezentului litigiu.

Toate cheltuielile efectuate de pârâtă în etapa premergătoare edificării construcției prin acte administrative, au fost efectuate în cursul anului 2014, după data la care a cunoscut că există un litigiu în legătură cu actul administrativ emis de Consiliul Local Mâneciu care a stat la baza achiziționării terenului, asumându-și riscul că există posibilitatea anulării acelui act administrativ, ce ar putea influența titlul sau de proprietate.

Recurenta-reclamantă solicită ca în vederea stabiliri culpei procesuale să se aibă în vedere dispozițiile art. 7 alin. (9) din Legea nr. 50/1991 privind autorizarea executării lucrărilor de construcții, prevedere care nu instituie o interdicție de emitere a autorizației în ipoteza existenței unor litigii legate de imobil.

Din actele dosarului rezultă că reclamanta-pârâtă reconvențional a fost de acord cu restituirea sumei de 48.598,34 RON înaintea primului termen de judecată, astfel cum reiese din întâmpinare și răspunsul la întâmpinare.

În aceste condiții, devin aplicabile dispozițiile art. 454 C. proc. civ., aplicabile în situația în care pârâtul, la prima zi de înfățișare a recunoscut pretențiile reclamantului.

De asemenea, reclamanta mai susține că fundamentul acordării cheltuielilor de judecată este reprezentat de culpa procesuală, dovedită de faptul pierderii procesului, ori, în speța de față ambele instanțe au ignorat faptul că reclamanta nu poartă întreaga responsabilitate pentru declanșarea litigiului. Chiar și în această situație, dispozițiile art. 454 C. proc. civ. permit exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată în situația recunoașterii pretențiilor la primul termen de judecată.

Pentru aceste considerente, recurenta-reclamantă solicită admiterea recursului, modificarea apelului, în sensul respingerii capătului de cerere privind suma de 53.211,85 RON pe care reclamanta a fost obligată să o plătească pârâtei la care se adaugă suma de 3.254 RON reprezentând taxă judiciară de timbru și suma de 4.760 RON cheltuieli de judecată în apel.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 17 septembrie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Prin încheierea din 26 noiembrie 2020, Înalta Curte a admis în principiu recursul, stabilind termen de judecată la 04 februarie 2021, în vederea soluționării recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Înalta Curte constată că cererea de recurs a fost structurată pe două aspecte de nelegalitate, care se referă la reducerea cheltuielilor de judecată în limita sumei de 2.000 RON, acordată de către prima instanță pârâtei S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L. și la admiterea capătului 2 al cererii reconvenționale, care privește cheltuielile ocazionate de transferul dreptului de proprietate asupra terenului și obținerea autorizației de construire.

Sub aceste aceste, Înalta Curte constată că hotărârea instanței de apel a fost pronunțată cu aplicarea greșită a normelor de drept material.

În ceea ce privește aplicarea greșită a dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ., recurenta-reclamantă a invocat incidența dispozițiilor art. 454 C. proc. civ., care se referă la achiesarea reclamantei la pretențiile pârâtei, atât prin întâmpinarea la cererea reconvențională, cât și prin răspunsul la întâmpinare.

Verificând considerentele instanței de apel față de analizarea apelului reclamantei, se reține că acestea nu au avut în vedere criticile formulate prin cererea de apel care s-au referit la incidența dispozițiilor art. 454 C. proc. civ., privind exonerarea de la plata cheltuielilor de judecată, având în vedere recunoașterea pretențiilor de către reclamantă.

Prin analiza parțială a motivelor de apel instanța de prim control judiciar a lăsat necercetată o parte semnificativă a criticilor formulate în calea de atac a apelului, argumente care se circumscriu motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

În absența unui examen efectiv al acestor critici, Înalta Curte nu poate verifica în temeiul art. 483 alin. (3) C. proc. civ., controlul conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, deoarece aspectele criticate în recurs, deși invocate și prin cererea de apel, nu se regăsesc analizate în considerentele deciziei ce constituie obiectul recursului.

În ceea ce privește criticile recurentei-reclamante privind întinderea culpei reclamantei în legătură cu încheierea contractului de vânzare-cumpărare și transferul dreptului de proprietate asupra terenului, se constată că acestea pot fi analizate din perspectiva motivului de casare reprezentat de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., cu referire la analizarea calității de dobânditor de bună credință a pârâtei.

Astfel, prin cererea reconvențională, pârâta a solicitat obligarea reclamantei la plata următoarelor sume:

1.suma de 11.045,58 euro, în RON, la cursul BNR din data plății, reprezentând preț achitat de pârâtă în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/12.02.2013;

2.suma de 53.211,85 RON reprezentând cheltuieli efectuate de pârâtă pentru dobândirea proprietății asupra imobilului construcție situat în comuna Mâneciu, sat Mâneciu Ungureni și obținerea autorizației de construire;

3.suma de 241.574 RON la care se adaugă TVA de 19% repezentând valoarea de piață a construcției realizată de pârâtă pe terenul pretins de reclamantă pentru reintrare în proprietatea sa;

Sub aspectul celor trei petite ale cererii reconvenționale, Înalta Curte constată că în mod legal instanța de apel a păstrat soluția primei instanțe în ceea ce privește capetele 1 și 3 ale cererii reconvenționale.

Păstrarea soluției de admitere a capătului 1 al cererii reconvenționale se impune din perspectiva efectelor nulității actului juridic, ca urmare a anulării contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 12.02.2013 de A. din Azuga, ca act juridic subsecvent hotărârii Consiliului Local al Comunei Mâneciu, jud. Prahova nr. 4/18.01.2013 și în aplicarea principiilor resoluto jure dantis, resolvitur jus accipientis și restitutio in integrum.

În consecință, în mod corect a fost apreciată întemeiată cererea pârâtei privind obligarea reclamantei la restituirea avansului achitat de pârâtă în baza contractului de vânzare-cumpărare raportat la desfiițarea acestuia.

În ceea ce privește capătul 3 al cererii reconvenționale, Înalta Curte va menține soluția privind respingerea capătului de cerere privind despăgubirile, reprezentând valoarea de piață a construcției care nu a fost finalizată.

Instanța de apel a menținut considerentele primei instanțe care a înlăturat susținerea pârâtei privind calitatea de constructor de bună credință și incidența accesiunii imobiliare.

În analiza criticii adusă de către reclamantă față de capătul 2 al cererii reconvenționale, admis de către instanța de apel, în considerarea calității de dobânditor de bună credință a S.C. Bradul Mâneciu S.R.L., instanța supemă va proceda la analizarea considerentelor deciziei de apel reținute în fundamentarea deciziei, reținând că temeinicia capătului 2 al cererii reconvenționale a fost fundamentată pe buna credință invocată de pârâtă în ceea ce privește faza premergătoare edificării construcției.

Instanța de recurs constată că argumentele instanței de apel se circumscriu ipotezei relative la conținutul contradictoriu al motivelor reținute în decizia atacată, având în vedere reținerea autorității de lucru judecat referitor la buna credință a pârâtei pentru respingerea cheltuielilor privind recuperarea costurilor construcției nefinalizate și reținerea aceluiași temei pentru admiterea despăgubirilor care se referă la faza premergătoare edificării construcției prin acte administrative (proiect de construcție, cheltuieli pentru edificarea construcției, obținerea autorizației de construire, cheltuieli de șantier) în temeiul calității de dobânditor de bună-credință.

Cu privire la buna-credință invocată de pârâtă, vor fi reținute ca relevante considerentele sentinței civile nr. 1186 din 21 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia nr. 2666 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești, prin care a fost anulată hotărârea Consiliului Local al Comunei Mâneciu nr. 4/18.01.2013, reținându-se cu putere de lucru judecat că pârâta nu poate fi considerată constructor de bună credință la data emiterii HCL nr. 4/2013, fiind cumpărătorul unei construcții nefinalizate, compusă din fundație, elevație și stâlpi de beton, așa cum rezultă din conținutul actului de vânzare cumpărare nr. x/2012.

În prezenta cauză, actul a cărui anulare se solicită, contractul de vânzare-cumpărare nr. x/2013, având ca obiect dreptul de proprietate asupra terenului intravilan situat în comuna Mâneciu Ungureni a fost încheiat în temeiul HCL nr. 4/2013, anulată prin sentința civilă nr. 1186 din 21 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova.

Problema care se pune în ceea ce privește capătul 2 al cererii reconvenționale vizează calitatea de constructor de bună credință a pârâtei și incidența accesiunii imobiliare.

Pârâta a susținut că atât dobândirea construcției, cât și cumpărarea terenului au avut loc cu intenția declarată de a continua lucrările și de a finaliza construcția, cu schimbarea destinației de pensiune turistică, sens în care s-a solicitat pârâtei eliberarea autorizatiei de construire nr. x/04.10.2014.

Pârâta a mai precizat că eliberarea autorizației de construire a necesitat costuri totale de 40.049,41 RON, reprezentând costuri de proiectare arhitectură, consturi proiectare documentație tehnică de execuție, costuri proiectare siguranță la incendii, transport și alte cheltuieli, taxa de eliberare a autorizației de 9.900 RON, precum și taxe notariale.

Revenind la temeiul pretențiilor aferente capătului 2 al cererii reconvenționale, Înalta Curte că instanța de apel a dat o dezlegare greșită acestuia, fără a da eficiență aspectelor tranșate prin sentințea civilă nr. 1186 din 21 mai 2015 pronunțată de Tribunalul Prahova, definitivă prin decizia nr. 2666 din 22 octombrie 2015 a Curții de Apel Ploiești în ceea ce privește buna credință invocată de pârâtă.

De asemenea, calitatea de constructor de bună credință, precum și pretențiile privind eliberarea autorizației de construire trebuie raportate la data înregistrării pe rolul Tribunalului Prahova a dosar nr. x/2013, respectiv 03.06.2014 și data eliberării autorizației de construire, respectiv 04.10.2014.

Față de aceste considerente, instanța de apel urmează să reevalueze întinderea culpei reclamantei cu privire la sumele/valorile investite de pârâtă în legătură cu obținerea autorizației de construire și sumele cheltuite pentru achiziția construcției și terminarea lucrărilor, față de împrejurarea că anterior efectuării acestora, se afla înregistrat pe rolul instanței litigiul privind anularea HCL nr. 4/2013.

Având în vedere cele anterior arătate, Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) și (2) va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare la aceeași instanță, urmând ca aceasta din urmă instanță să analizeze apelulurile în limitele deciziei de casare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva deciziei nr. 111 din 12 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-pârâtă S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L.

Casează în parte decizia recurată și trimite cauza spre rejudecarea apelului reclamantei UNITATEA ADMINISTRATIV TERITORIALĂ COMUNA MĂNECIU împotriva sentinței civile nr. 458 din 16 aprilie 2019 pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și a apelului pârâtei S.C. BRADUL MĂNECIU S.R.L. împotriva aceleiași sentințe, cu privire la soluția asupra capătului 2 al cererii de chemare în judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 4 februarie 2021.