ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1711/2023

Ședința publică din data de 21 septembrie 2023

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Potrivit art. 499 teza I C. proc. civ., "Prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins".

I. Circumstanțele cauzei. Cadrul procesual

Prin cererea înregistrată la data de 18 iunie 2021 pe rolul Tribunalului Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, reclamanții A. și B., ambii în calitate de reprezentanți legali (părinți) ai minorei C., au chemat în judecată pe pârâtele D. S.R.L. și E. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună obligarea pârâtelor la plata către fiica reclamanților a sumei de 205.000 RON, cu titlu de despăgubire, defalcată după cum urmează: suma de 4.978 RON (reprezentând daune materiale) și suma de 200.022 RON (reprezentând daune morale), în vederea reparării prejudiciului suferit de minoră, ca urmare a neglijenței concurente a celor două societăți pârâte.

Prin sentința civilă nr. 364 din 19 aprilie 2022, pronunțată de Tribunalul Prahova, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății, formulată de pârâta D. S.R.L., în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2019, aflat pe rolul Curții de Apel Ploiești; s-a admis excepția autorității de lucru judecat provizorie și, pe cale de consecință, s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanții A. și B., ambii în calitate de reprezentanți legali ai minorei C..

Împotriva acestei sentințe, reclamanții A. și B., în calitate de reprezentanți legali ai minorei C., au formulat apel, solicitând admiterea acestuia, anularea în tot a hotărârii apelate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de fond.

Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 353 din 12 octombrie 2022, a admis apelul declarat de apelanții-reclamanți A. și B., în calitate de reprezentanți legali ai minorei C., împotriva sentinței civile nr. 364 din 19 aprilie 2022 a Tribunalului Dâmbovița, a anulat sentința atacată și a trimis cauza, spre rejudecare, la aceeași instanță.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 3 noiembrie 2022, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2021, s-a admis cererea de îndreptare a erorii materiale, formulată de petenții A. și B., în calitate de reprezentanți legali ai minorei C.; s-a îndreptat eroarea materială strecurată în practicaua și dispozitivul deciziei acestei instanțe nr. 353/12.10.2022, pronunțate în dosarul nr. x/2021, în sensul menționării corecte a faptului că sentința atacată, sentința nr. 364/19.04.2022 este pronunțată de Tribunalul Prahova, iar nu de Tribunalul Dâmbovița, cum din eroare s-a menționat.

II. Calea extraordinară de atac exercitată în cauză

Împotriva acestei decizii, recurenta-pârâtă D. S.R.L. a declarat recurs, prin care a solicitat casarea în tot a hotărârii atacate și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, Curții de Apel Ploiești, prevalându-se de motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 din C. proc. civ., sens în care a dezvoltat următoarele critici:

Curtea de Apel Ploiești a soluționat apelul, în condițiile în care procedura de citare a pârâtei D. S.R.L. nu a fost legal îndeplinită pentru termenul din 12 octombrie 2022, dată la care s-a pronunțat decizia recurată.

După cum se poate observa din cuprinsul întâmpinării pe care pârâta D. S.R.L. a formulat-o în termen procedural, în fața instanței de fond, respectiv Tribunalul Prahova, aceasta și-a ales sediul procesual în această cauză la sediul Cabinetului de Avocat F. din Șoseaua x, București.

Citarea pentru termenul la care a avut loc dezbaterea în fond a procesului s-a realizat la adresa sediului social al societății pârâte cu nerespectarea manifestării de voință în sensul alegerii sediului procesual.

Din această perspectivă, recurenta apreciază că s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Autoarea recursului a solicitat Înaltei Curți să observe faptul că și-a ales sediul procesual în cuprinsul întâmpinării pe care a formulat-o în etapa procesuală a fondului, sediu asupra căruia nu a revenit niciodată pe tot parcursul derulării procesului.

Mai mult decât atât, pârâtei D. S.R.L. nici măcar nu i-a fost comunicat apelul promovat în cauză, fiind lipsită de posibilitatea de a formula întâmpinare cu privire la acesta, context în care a fost încălcat art. 13 din C. proc. civ.

Prin modalitatea de soluționare a căii de atac a apelului, pârâtei i-a fost încălcat dreptul la apărare, nesocotindu-se astfel dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Câtă vreme pârâta a uzat de dreptul de a-și alege un sediu procesual la sediul Cabinetului de Avocat F., cabinet care asigura reprezentarea părții în cauza dedusă judecății, iar instanța de apel a ignorat această manifestare de voință, realizând o procedură de citare viciată, se apreciază că dreptul la apărare și la un proces echitabil a fost nesocotit.

III. Apărările formulate în cauză

Prin întâmpinarea formulată, intimații-reclamanți A. și B., în calitate de reprezentanți legali ai minorei C., au solicitat Înaltei Curți să constate că nu este incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., întrucât dispozițiile art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale nu reprezintă norme de drept material în accepțiunea doctrinei de specialitate. Au mai susținut faptul că hotărârea recurată nu poate fi casată nici în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., deoarece instanța de apel nu a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare ar atrage sancțiunea nulității.

Intimata-pârâtă E. S.R.L. a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat, cu obligarea recurentei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariul de avocat în sumă de 4.000 RON, conform chitanței atașate.

Recurenta-pârâtă D. S.R.L. a formulat răspuns la întâmpinare.

IV. Aplicabilitatea dispozițiilor art. 493 din C. proc. civ., în forma cu modificările aduse prin Legea nr. 310/2018

În cauză nu este aplicabilă procedura de filtrare a recursului, reglementată de art. 493 din C. proc. civ., deoarece procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, fiind astfel incident art. I pct. 56 din Legea nr. 310/2018, care prevede că art. 493 se abrogă, raportat la conținutul art. 24 din C. proc. civ., conform căruia, "dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor și executărilor silite începute după intrarea acesteia în vigoare".

Procedura de soluționare a recursului

În etapa recursului s-a derulat procedura de regularizare a cererii de recurs și de comunicare a actelor de procedură între părți, prin intermediul grefei instanței, în conformitate cu dispozițiile art. 490 din C. proc. civ.

Prin rezoluția din 6 aprilie 2023 a completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, a fost fixat termen de judecată pentru soluționarea recursului în ședință publică, la data de 21 septembrie 2023, cu citarea părților.

V. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză

Înalta Curte, analizând recursul în limitele controlului de legalitate, în conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (3) din C. proc. civ., constată că acesta este fondat, pentru considerentele ce succed.

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., casarea unor hotărâri poate fi cerută când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Din perspectiva acestui motiv de casare, recurenta-pârâtă a susținut faptul că s-au încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, respectiv dispozițiile art. 153 din C. proc. civ., potrivit cărora "instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel".

Astfel, s-a arătat că pentru termenul de judecată la care a avut loc dezbaterea în fond a procesului pârâta D. S.R.L. a fost citată la adresa sediului său social, cu nerespectarea manifestării de voință în sensul alegerii sediului procesual pentru comunicarea actelor de procedură la Cabinet Individual de Avocat F., respectiv în Șos. x, București.

Câtă vreme pârâta a uzat de dreptul de a-și alege un sediu procesual la sediul Cabinetului de Avocat F., cabinet care asigura reprezentarea părții în cauza dedusă judecății, iar instanța de apel a ignorat această manifestare de voință, realizând o procedură de citare viciată, se apreciază că dreptul la apărare și la un proces echitabil a fost nesocotit.

Motivul de casare invocat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. este fondat.

Potrivit dispozițiilor art. 14 alin. (1) și art. 153 alin. (1) din C. proc. civ., instanța poate hotărî asupra unei cereri numai dacă părțile au fost citate ori s-au prezentat, personal sau prin reprezentant, în afară de cazurile în care prin lege se dispune altfel.

Prevederile legale referitoare la citare au caracter imperativ, întrucât au fost prevăzute pentru respectarea principiului contradictorialității și a dreptului de apărare, fiind, totodată, de natură a asigura respectarea dreptului la un proces echitabil, consacrat prin art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale. Ca o consecință, nesocotirea acestor principii atrage nulitatea hotărârii pronunțate.

În cauză, se constată că societatea D. S.R.L. a depus întâmpinare la dosarul Curții de Apel Ploiești, prin care a indicat sediul procesual ales la Cabinet Individual de Avocat F. - Șos. x, București .

Cererea de apel a fost comunicată la sediul societății din Orașul Popești Leordeni, str. x, cam. 1, jud. Ilfov .

De asemenea, se constată că pentru termenul din 12 octombrie 2022 intimata-pârâtă D. S.R.L. a fost citată tot la sediul social, aceasta nefiind prezentă la termenul de dezbateri, astfel cum rezultă din partea introductivă a deciziei nr. 353/12.10.2022 a Curții de Apel Ploiești .

Procedând în această manieră, instanța de apel a nesocotit în mod grav principiile oralității, dreptului la apărare și contradictorialității, ce constituie garanții ale dreptului la un proces echitabil, consacrat de art. 6 din C. proc. civ., împrejurare de natură să determine o vătămare a drepturilor procesuale recunoscute de lege în favoarea părților, în condițiile art. 175 din C. proc. civ., sancționată cu nulitatea absolută a actului de procedură întocmit în acest mod.

Împrejurarea că procedura de citare a fost îndeplinită la sediul social al societății nu acoperă neregularitatea ce decurge din neacordarea acesteia a posibilității de a propune probe și de a dezbate fondul litigiului, față de caracterul imperativ al prevederilor legale care reglementează conținutul cercetării judecătorești, obiectul dezbaterilor și îndatoririle ce revin judecătorului în legătură cu asigurarea respectării dispozițiilor privind drepturile și obligațiile procesuale ale părților.

Principiul contradictorialității în procesul civil presupune ca orice aspect privitor la litigiu să fie pus în discuția părților, iar actele de procedură și înscrisurile să fie comunicate între acestea, cu respectarea prevederilor legale, astfel încât să aibă posibilitatea de a-și exprima opinia în legătură cu problemele de drept substanțial sau procedural ori de fapt din dezbatere.

Conform prevederilor art. 224 din C. proc. civ., instanța este ținută să pună în discuția părților toate cererile, excepțiile, împrejurările de fapt sau temeiurile de drept prezentate de acestea sau invocate din oficiu, în acest mod asigurându-se posibilitatea părților ce se află în litigiu de a-și susține pretențiile, și respectiv de a se apăra împotriva celor sunt opuse de adversarul procesual.

Dreptul părților de a pune concluzii cu privire la chestiunile care formează obiect al litigiului pe care instanța este chemată să îl soluționeze constituie un element al exercitării dreptului la apărare, drept fundamental consacrat prin art. 24 din Constituție, pentru că numai în acest mod ele pot cunoaște pretențiile și apărările care li se opun, precum și limitele în care instanța urmează a se pronunța, având astfel posibilitatea de a susține propriile apărări în aceleași limite.

Principiul contradictorialități și principiul respectării dreptului la apărare dau expresie întregului complex de garanții și drepturi procesuale instituite de lege spre a servi părților la apărarea intereselor lor legitime, precum și dreptul lor de a participa la dezbateri și de a pune concluzii în legătură cu problemele dezbătute, dreptul de a exercita căile de atac etc.

Între principiul contradictorialității, principiul dreptului la apărare și principiul egalității părților în procesul civil există o relație indisolubilă, primul constituind garanția respectării celorlalte două principii.

Principiul contradictorialității constituie o garanție a unui proces echitabil, prin prisma exigențelor cerute de art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Constatând incidența motivului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., în temeiul art. 496 și art. 497 din același cod, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L., va casa decizia atacată și va trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel, care, în respectarea dispozițiilor art. 501 din C. proc. civ., va judeca din nou ținând seama de toate motivele invocate înaintea instanței a cărei hotărâre a fost casată.

Văzând că nu se pune problema acordării cheltuielilor de judecată,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă D. S.R.L. împotriva deciziei nr. 353 din 12 octombrie 2022, pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Casează decizia recurată și trimite cauza, spre o nouă judecată, instanței de apel.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2023.