ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1074/2023

Ședința publică din data de 4 mai 2023

Asupra recursului civil de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 21 iunie 2018 pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2018, reclamanta A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA, B. și C., în solidar, la plata unei despăgubiri egale cu beneficiul nerealizat de reclamantă, evaluat la suma de 282.800 Ron, ca urmare a producerii unui prejudiciu cauzat prin efectuarea de plăți nelegale către furnizorul concurent D. S.R.L. în perioada 1 octombrie 2012 - 1 ianuarie 2015, fapt ce a limitat, în mod nelegal, plafonul de decontare a serviciilor similare furnizate de reclamantă, la care se adaugă dobânda legală aferentă, datorată până la data recuperării integrale. Totodată, a solicitat obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de soluționarea procesului.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1.382 din C. civ.

Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis cererea de strămutare formulată de A. S.R.L.; s-a strămutat cauza ce formează obiectul dosarului nr. x/2018 al Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, cu păstrarea actelor îndeplinite în cauză.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, invocată de pârâții CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA și C.; s-a respins ca nefondată excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA și C.; s-a respins ca nefondată excepția inadmisibilității acțiunii, invocată de pârâtul C.; s-a respins ca nefondată excepția prescripției dreptului la acțiune, invocată de pârâții B. și C..

Prin sentința nr. 194/2021 din 2 iulie 2021, pronunțată de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, s-a admis acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., față de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA; pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a fost obligată să plătească reclamantei suma de 181.685,24 RON, cu titlu despăgubiri, dobânda legală și suma de 12.688 RON, cu titlu cheltuieli de judecată; s-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., față de pârâții C. și B., ca nefondată.

Împotriva încheierii din 1 octombrie 2019 și a sentinței civile nr. 194/2021, ambele pronunțate de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a declarat apel, dosarul fiind înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, sub nr. x/2018, la data de 16 august 2021.

Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 301/2021 din 3 noiembrie 2021, a admis excepția necompetenței sale materiale procesuale, invocată din oficiu, fiind declinată competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Galați, secția I civilă.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați, secția I civilă, sub nr. x/2018*, la 4 noiembrie 2021.

La termenul din 10 decembrie 2021 (la care instanța a amânat pronunțarea în cauză la data de 13 decembrie 2021), apărătorul intimatei-reclamante, avocatul E., a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel Galați, având în vedere că potrivit Hotărârii nr. 52/2018 a Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați, toate litigiile cu profesioniști, înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați după data de 5 octombrie 2018, sunt de competența secției a II-a civile.

Deliberând, față de obiectul cauzei - beneficiul nerealizat ca urmare a efectuării de plăți nelegale - și față de temeiul acțiunii reclamantei, răspundere civilă delictuală, avându-se în vedere că în litigiu este implicată și o instituție publică, Curtea de Apel Galați a apreciat că așa cum este delimitată competența funcțională a Secțiilor I și a II-a civile ale Curții de Apel Galați, competența revine secției I civile.

Prin decizia civilă nr. 219/A din 13 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, s-a respins apelul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA împotriva încheierii din 1 octombrie 2019, ca nefondat; s-a admis apelul declarat de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA împotriva sentinței civile nr. 194/2021 a Tribunalului Brăila, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și intimații-pârâți C. și B.; s-a schimbat sentința civilă apelată, în sensul că s-a respins acțiunea, ca nefondată, în integritate (inclusiv solicitarea de obligare a pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA la plata cheltuielilor de judecată).

Împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 și a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a declarat recurs, dosarul fiind înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă, sub nr. x/2018*, la data de 2 martie 2022.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. a solicitat admiterea recursului, casarea încheierii din 10 decembrie 2021 și a deciziei pronunțate de instanța de apel, cu consecința trimiterii cauzei, spre rejudecare, la Curtea de Apel Galați, în vederea respingerii apelului și menținerii sentinței primei instanțe.

Consideră că hotărârile recurate sunt nelegale, fiind incidente următoarele motive de casare:

i) Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea competenței de ordine publică - art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. ii) Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiune nulității - art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. iii) Hotărârea cuprinde motive străine de natura cauzei - art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. iv) Hotărârea a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material - art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. [încălcarea competenței de ordine publică prevăzute de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ..], recurenta-reclamantă a arătat că, în apel, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat secției a II-a civile a Curții de Apel Galați - Completul C2Av-C+MF, care la termenul de judecată din 3 noiembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale procesuale și a admis această excepție, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Galați.

La primul termen de judecată din 10 decembrie 2021, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel Galați, având în vedere dispozițiile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați nr. 52/05.10.2018, potrivit căreia:

"litigiile cu profesioniști înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați începând cu data de 08.10.2018, sunt de competența secției a II-a civile, maritime și fluviale a Curții de Apel Galați, cu excepția litigiilor cu profesioniști având ca obiect acțiune în constatare-nulitate clauze abuzive din contractele bancare încheiate cu consumatorii - care rămân în competența secției I civile".

Având în vedere că prezentul litigiu se desfășoară între profesioniști și că este înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați ulterior anului 2018, recurenta-reclamantă apreciază că secția a II-a civilă specializată este competentă material procesual să soluționeze cauza, sens în care excepția trebuia admisă, cu declinarea competenței de soluționare a cauzei către aceasta.

Instanța de apel a respins excepția invocată prin încheierea din 10 decembrie 2021, fără a motiva care este temeiul care delimitează competența celor două secții și dacă este aplicabilă o altă hotărâre față de cea invocată de reclamantă (Hotărârea nr. 52/05.10.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați).

Motivarea instanței a fost în sensul că:

"față de obiectul cauzei - beneficiul nerealizat ca urmare a efectuării de plăți nelegale - și față de temeiul acțiunii reclamantei - răspundere civilă delictuală - avându-se în vedere că în litigiu este implicată și o instituție publică, Curtea apreciază că așa cum este delimitată competența funcțională a Secțiilor I și a II-a civile ale Curții de Apel Galați, competența revine secției I civile".

Or, această trimitere la obiectul acțiunii și la calitatea pârâtei de instituție publică nu conduce la stabilirea competenței în favoarea secției I civile.

Instanța de judecată nu a fost în măsură să indice (în cuprinsul încheierii recurate) care ar fi norma legală organizatorică ce stabilește competența material procesuală în sensul arătat, nici cu ocazia dezbaterilor, nici prin hotărârea comunicată. Nu se indică nicio altă hotărâre contrară.

Întrucât din hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați nu rezultă că ar fi aplicabilă o altă hotărâre privind delimitarea competenței celor două secții (alta decât Hotărârea nr. 52/05.10.2018 care stabilește competența de soluționare în favoarea secției a II-a civile), recurenta-reclamantă consideră că apelul a fost soluționat de o instanță cu încălcarea competenței de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ceea ce atrage nelegalitatea deciziei și justifică o soluție de casare în vederea rejudecării cauzei de către o instanță competentă.

În susținerea motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și pct. 6 (teza referitoare la existența unor motive străine de natura cauzei) din C. proc. civ., autoarea căii de atac a arătat că instanța de apel a procedat la efectuarea unei analize a condițiilor de eligibilitate ale reclamantei, deși:

a) Nu a fost învestită cu o astfel de cerere;

b) Nu s-a pus în discuție acest lucru;

c) Concluziile trase sunt incorecte, iar societatea reclamantă putea demonstra contrariul acestor concluzii, dacă s-ar fi pus acest lucru în discuție și dacă procesul ar fi vizat acest lucru;

Mai exact, în considerentele deciziei recurate, se face trimitere la un raport al CASEI NAȚIONALE DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE, care a controlat CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA și a apreciat în sensul că A. S.R.L. nu ar fi îndeplinit în perioada 2010-2015 condițiile legale pentru a intra în relație contractuală cu CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA, întrucât nu avea calitatea, potrivit legii, de a furniza servicii medicale în cadrul sistemului de asigurări de sănătate.

Motivul reiterat de apelantă a fost acela că A. S.R.L. nu ar fi deținut o autorizație sanitară în condițiile legii.

Instanța de apel a făcut o analiză a eligibilității reclamantei A. S.R.L., fără a se pune în discuția părților acest aspect. Dacă s-ar fi pus în discuție acest aspect, reclamanta am fi putut administra dovezile necesare.

În accepțiunea recurentei-reclamante, aspectul nu putea fi pus în discuție decât în măsura în care pârâta ar fi formulat o cerere reconvențională, ceea ce nu s-a întâmplat.

Așadar, față de cele prezentate în cuprinsul cererii de recurs, Curtea de Apel Galați, în soluționarea apelului a extins în mod nelegal, contrar principiului disponibilității, cadrul discuțiilor dintre părți, analizând însăși legalitatea și temeinicia Notificării nr. x/22.03.2010.

Or, în dosarul de față, nu se judecă nici eligibilitatea reclamantei (acceptată de pârâta CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA), nici contractul de furnizare al reclamantei. De asemenea, instanța de apel nu a văzut nici notificarea emisă de DIRECȚIA DE SĂNĂTATE PUBLICĂ și nici explicațiile acestei instituții referitoare la autorizarea sanitară a reclamantei.

Prin considerentele hotărârii pronunțate, instanța de apel a oferit o dezlegare cu privire la legalitatea autorizației, analiză care este cu totul străină față de acest litigiu cu privire la care părțile nu au administrat probe și nu au formulat precizări sau lămuriri, fapt ce excede limitelor învestirii instanței, cu încălcarea principiului disponibilității și al dreptului la apărare al părților.

În aceste condiții, recurenta-reclamantă A. S.R.L. a apreciat că decizia recurată a fost pronunțată cu încălcarea regulilor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și cuprinde motive străine de cauza dedusă judecății.

Subsumat motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., recurenta-reclamantă a arătat că au fost încălcate prevederile legale care o îndreptățesc la repararea beneficiului nerealizat (art. 1531 din C. civ.) și cele aplicabile dosarului de eligibilitate.

Raportat la dispozițiile art. 1531 din C. civ., prejudiciul este egal cu beneficiul nerealizat de reclamantă, ca urmare a limitării nelegale a plafonului de decontare a serviciilor medicale paraclinice, iar întinderea prejudiciului a fost determinată prin raportul de expertiză întocmit la fond.

În acest sens a statuat, în mod definitiv, și Înalta Curte de Casație și Justiție, într-o cauză similară, între aceleași părți, în baza aceluiași temei juridic, prin admiterea recursului formulat de către reclamanta din prezenta cauză în dosarul nr. x/2016, prin decizia nr. 1471 din 25 septembrie 2019 aflată la dosar.

Astfel, Înalta Curte a statuat că:

- se impune concluzia că prejudiciul sub forma beneficiului nerealizat există și a rezultat din limitarea nelegală a plafonului de decontare a serviciilor medicale, ca efect al declarării nelegale a eligibilității D. S.R.L.

Instanța de apel a ocolit însă starea evidentă de drept învederată, încălcând normele de drept amintite.

Așa cum s-a arătat, instanța a pășit la o analiză a eligibilității dosarului de contractare al reclamantei, fără a fi învestită legal cu o astfel de cerere (nici pe cale directă, nici reconvențională).

Instanța de apel a trasat în mod nepermis și nelegal concluzia că reclamanta nu îndeplinea condițiile de eligibilitate, deși, potrivit actelor anexate și celorlalte explicații detaliate în cuprinsul cererii de recurs, s-a dovedit starea de fapt și de drept contrară.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3, pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ.

Prin rezoluția de primire din 17 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a stabilit termen la 14 aprilie 2022, în ședință publică, cu citarea părților, pentru discutarea competenței funcționale a secției I civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție în soluționarea cauzei.

Recursul declarat în cauză de recurenta-reclamantă A. S.R.L. a fost comunicat intimaților împreună cu citațiile emise pentru termenul din 14 aprilie 2022.

La data de 5 aprilie 2022, intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a transmis la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului, ca nefondat, cu consecința menținerii hotărârilor recurate.

Întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA a fost comunicată cu citație, la data de 11 aprilie 2022, recurentei-reclamante A. S.R.L., astfel cum rezultă din dovada de înmânare aflată la dosarul nr. x/2018 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă.

Recurenta-reclamantă A. S.R.L. nu a formulat răspuns la întâmpinare.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă, prin încheierea nr. 863 din 14 aprilie 2022, a declinat competența de soluționare a recursului declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L., în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat la data de 18 mai 2022, sub nr. x/2018**, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

În temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună puncte de vedere la raport; nicio parte nu și-a prezentat punctul de vedere.

Prin încheierea din 19 ianuarie 2023 s-a admis, în principiu, recursul declarat de reclamanta A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 și a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, stabilindu-se termen pentru judecata pe fond a căii extraordinare de atac la data de 2 martie 2023, în ședință publică, cu citarea părților.

La termenul din 2 martie 2023, Înalta Curte a dispus emiterea unei adrese către Curtea de Apel Galați, în sensul de a se comunica, în măsura în care există, Hotărârea Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați aferentă anului 2021, precum și Hotărârea nr. 72/21.12.2012, prin care s-a stabilit de către acest organ colegial modalitatea de repartizare a cauzelor, respectiv a obiectelor din sistemul ECRIS, între secția I civilă și secția a II-a civilă din cadrul Curții de Apel Galați, ținând seama de circumstanțele concrete ale acestei instanțe.

Curtea de Apel Galați a înaintat, la data de 27 martie 2023, copii de pe hotărârile Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați nr. 72/21.12.2012, nr. 71/17.12.2020, nr. 7/07.02.2013, nr. 52/05.10.2018 și nr. 44/18.06.2019.

Recursul de față este fondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Referitor la motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ. [încălcarea competenței de ordine publică prevăzute de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ..], recurenta-reclamantă a arătat că, în apel, dosarul nr. x/2018 a fost repartizat secției a II-a civile a Curții de Apel Galați - Completul C2Av-C+MF, care la termenul de judecată din 3 noiembrie 2021 a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale procesuale și a admis această excepție, declinând competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I civile a Curții de Apel Galați.

La primul termen de judecată din 10 decembrie 2021, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel Galați, având în vedere dispozițiile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați nr. 52/05.10.2018, potrivit căreia:

"litigiile cu profesioniști înregistrate pe rolul Curții de Apel Galați începând cu data de 08.10.2018, sunt de competența secției a II-a civile, maritime și fluviale a Curții de Apel Galați, cu excepția litigiilor cu profesioniști având ca obiect acțiune în constatare-nulitate clauze abuzive din contractele bancare încheiate cu consumatorii - care rămân în competența secției I civile".

Având în vedere că prezentul litigiu se desfășoară între profesioniști și că este înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați ulterior anului 2018, recurenta-reclamantă apreciază că secția a II-a civilă (secție specializată) este competentă material procesual să soluționeze cauza, sens în care excepția trebuia admisă, cu declinarea competenței de soluționare a cauzei către aceasta.

Instanța de apel a respins excepția invocată prin încheierea din 10 decembrie 2021, fără a motiva care este temeiul care delimitează competența celor două secții și dacă este aplicabilă o altă hotărâre față de cea invocată de reclamantă (Hotărârea nr. 52/05.10.2018 a Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați).

Motivarea instanței a fost în sensul că:

"față de obiectul cauzei - beneficiul nerealizat ca urmare a efectuării de plăți nelegale - și față de temeiul acțiunii reclamantei - răspundere civilă delictuală - avându-se în vedere că în litigiu este implicată și o instituție publică, Curtea apreciază că așa cum este delimitată competența funcțională a Secțiilor I și a II-a civile ale Curții de Apel Galați, competența revine secției I civile".

Or, această trimitere la obiectul acțiunii și la calitatea pârâtei de instituție publică nu conduce la stabilirea competenței în favoarea secției I civile.

Întrucât din hotărârile Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați nu rezultă că ar fi aplicabilă o altă hotărâre privind delimitarea competenței celor două secții (alta decât Hotărârea nr. 52/05.10.2018 care stabilește competența de soluționare în favoarea secției a II-a civile), recurenta-reclamantă consideră că apelul a fost soluționat de o instanță cu încălcarea competenței de ordine publică prevăzută de art. 129 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ., ceea ce atrage nelegalitatea deciziei și justifică o soluție de casare în vederea rejudecării cauzei de către o instanță competentă.

Recurenta-reclamantă din prezenta cauză și-a încadrat această critică în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ., ce are ca finalitate respectarea normelor procedurale privitoare la competența de ordine publică a instanțelor judecătorești.

Înalta Curte constată că se impune a verifica, sub un prim aspect, dacă normele de competență pretins încălcate sunt de ordine privată sau de ordine publică, întrucât numai încălcarea acestora din urmă poate fi invocată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.. De asemenea, motivul analizat poate fi valorificat de recurentă doar dacă necompetența de ordine publică a fost invocată "în condițiile legii" în fața instanței a cărei hotărâre este atacată.

Astfel, în cadrul competenței jurisdicționale trebuie distins între competența materială (de atribuție) și competența teritorială, iar în cadrul competenței materiale se distinge între competența materială funcțională, stabilită după felul atribuțiilor jurisdicționale ce revin fiecărei categorii de instanțe, și competența materială procesuală, care se stabilește în raport cu obiectul, natura sau valoarea litigiului dedus judecății.

Prin decizia nr. 17/2018 din 17 septembrie 2018, pronunțată în dosarul nr. x/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 872 din 16.10.2018, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii a stabilit, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131, art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004, că necompetența materială procesuală a secției/completului specializat este de ordine publică.

Prevederile art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, cu modificările și completările ulterioare, stabilesc criteriile în funcție de care se pot înființa, în cadrul secțiilor civile, complete specializate, sau, ca în prezenta speță, secții specializate, pentru soluționarea anumitor categorii de litigii, enumerarea acestor categorii de litigii având caracter exemplificativ. Dat fiind caracterul exemplificativ al acestei enumerări, legea nu exclude înființarea de complete specializate sau, după caz, secții specializate în cauzele cu profesioniști, la nivelul tribunalelor și curților de apel. De altfel, ulterior înregistrării acestui litigiu pe rolul instanței de judecată, legiuitorul a prevăzut explicit înființarea de secții/complete specializate în astfel de cauze (art. 35 alin. (2) din Legea nr. 304/2004, astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 207/2018).

În consecință, câtă vreme se invocă încălcarea competenței materiale procesuale a instanței de apel, respectiv încălcarea art. 226 alin. (1) din Legea nr. 71/2011, critica poate fi analizată prin prisma motivului de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.. De asemenea, în condițiile în care necompetența instanței civile - a fost invocată de reclamantă în termenul prevăzut de art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., este îndeplinită și cea de-a doua cerință stabilită de textul de lege (art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.).

Având în vedere considerentele deciziei nr. 31/2019 pronunțate în recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 133 din 19 februarie 2020, referitoare la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, Înalta Curte reține că una din inovațiile noului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea finalitate practică principiului accelerării judecății, reglementat prin art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea limitei temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața instanței, adică termenul la care părțile legal citate pot pune și concluzii, deci, pricina nu se amână pentru un motiv care să implice imposibilitatea unor dezbateri contradictorii.

Așadar, invocarea, ca motiv de casare, a necompetenței materiale și a celei teritoriale absolute a instanței de fond care a pronunțat hotărârea recurată (adică fie prima instanță a cărei hotărâre nu este susceptibilă de apel, fie instanța de apel) este condiționată de invocarea excepției corespunzătoare în fața instanței de fond, fie de către părți, fie de către instanță din oficiu, în termenele de decădere prevăzute. Firește, pentru a justifica interesul exercitării recursului pentru acest motiv, este necesar ca instanța să fi respins excepția invocată sau să fi omis să se pronunțe asupra ei.

Instanța supremă reține că, atât în cadrul Tribunalului Brăila, cât și în cadrul Curții de Apel Galați funcționează structuri specializate, secția I civilă și secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, respectiv secția I civilă și secția a II-a civilă.

În cauză, dosarul nr. x/2018 a fost soluționat în primă instanță de Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal (care a pronunțat sentința nr. 194/2021 din 2 iulie 2021), iar în apel de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, prin decizia civilă nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ce formează obiectul recursului în prezentul dosar.

La termenul din 13 decembrie 2018, prima instanță (Tribunalul Brăila, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal) a reținut că litigiul este unul civil, fiind de competența secției a II-a civile de contencios administrativ și fiscal, astfel încât a fost trecut pe lista cauzelor de litigii cu profesioniști.

Totodată, se constată că dosarul nr. x/2018 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă, sub nomenclatorul Ecris de materie juridică "Litigii cu profesioniști" la data de 16 august 2021.

La primul termen de judecată stabilit în cauză, Curtea de Apel Galați, secția a II-a civilă a invocat, din oficiu, excepția necompetenței sale materiale procesuale, fiind admisă prin decizia nr. 301/2021 din 3 noiembrie 2021 a Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că intimata-reclamantă A. S.R.L. a formulat acțiune în răspundere civilă delictuală împotriva apelantei-pârâte CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA și a intimaților-pârâți C. și B., prin care a solicitat acordarea unei despăgubiri reprezentând beneficiul nerealizat datorită faptei nelegale (plăți) efectuate de pârâți.

Cererea a fost admisă numai împotriva pârâtei CASA DE ASIGURĂRI DE SĂNĂTATE VRANCEA, iar această parte a formulat apel, care a fost înregistrat pe rolul secției a II-a civile a Curții de Apel Galați.

În drept, s-a reținut că potrivit art. 226 din Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind C. civ., dar și a hotărârilor relevante ale Colegiului de conducere al Curții de Apel Galați, cauzele ce au ca obiect antrenarea răspunderii civile delictuale nu se află printre cele date în competența secției a II-a civile (secție specializată), ci rămân în competența secției civile de drept comun (Secția I civilă).

Pentru aceste considerente, a fost admisă excepția necompetenței materiale procesuale, invocată de instanță, din oficiu, competența de soluționare a cauzei fiind declinată în favoarea secției I civile a Curții de Apel Galați.

La primul termen de judecată, respectiv cel din 10 decembrie 2021, reclamanta a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a secției I civile a Curții de Apel Galați, având în vedere dispozițiile Hotărârii Colegiului de Conducere al Curții de Apel Galați nr. 52/05.10.2018.

Această excepție a fost respinsă prin încheierea din 10 decembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018, cauza fiind soluționată pe fond, cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă a pronunțat, așadar, o hotărâre nelegală (decizia civilă nr. 219/A din 13 decembrie 2021), în cauză fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 din C. proc. civ.

Se cuvine menționat și faptul că în ședința din 24 aprilie 2023, Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, legal constituit în cauza ce face obiectul dosarului nr. x/2023, a soluționat un recurs în interesul legii privind interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 130 alin. (2), art. 131 alin. (1), art. 133 și art. 136 din C. proc. civ.

Potrivit dispozitivului deciziei nr. 4/2023 din 24 aprilie 2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, nepublicată în Monitorul Oficial al României, competența materială procesuală a instanței de control judiciar se va determina:

- cu respectarea specializării primei instanțe (complet/secție), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac;

- în considerarea obiectului și naturii litigiului, astfel cum acestea au fost stabilite de instanța de fond, în cazul soluționării în prim grad de jurisdicție a litigiului de către o instanță care nu cuprinde structuri specializate (secții/completuri).

Această decizie vine în completarea jurisprudenței obligatorii a Înaltei Curți de Casație și Justiție - Completul competent în soluționarea recursului în interesul legii, potrivit căreia competența materială procesuală a instanței de fond se va păstra, în mod corespunzător, în calea de atac (a se vedea paragraful 164 din Decizia nr. 18 din 17 octombrie 2016, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 237 din 06 aprilie 2016).

Potrivit art. 39 alin. (2) din Legea nr. 304/2022, "în cadrul curților de apel funcționează, în raport cu complexitatea și numărul cauzelor, secții sau, după caz, completuri specializate pentru cauze civile, cauze penale, cauze cu minori și de familie, cauze de contencios administrativ și fiscal, cauze privind conflicte de muncă și asigurări sociale, cauze civile izvorând din exploatarea unei întreprinderi, insolvență, concurență neloială sau pentru alte materii, precum și completuri specializate pentru cauze maritime și fluviale".

Față de considerentele anterior expuse, se impune concluzia că, în soluționarea prezentului recurs, competența materială procesuală a instanței de control judiciar se determină în funcție de specializarea primei instanțe (instanța specializată în soluționarea litigiilor cu profesioniști), care se va aplica în mod corespunzător și în calea de atac.

Conform dispozițiilor art. 497 din C. proc. civ., "Înalta Curte de Casație și Justiție, în caz de casare, trimite cauza spre o nouă judecată instanței de apel care a pronunțat hotărârea casată ori, atunci când este cazul și sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 480 alin. (3), primei instanțe, a cărei hotărâre este, de asemenea, casată. Atunci când interesele bunei administrări a justiției o cer, cauza va putea fi trimisă oricărei alte instanțe de același grad, cu excepția cazului casării pentru lipsă de competență, când cauza va fi trimisă instanței competente sau altui organ cu activitate jurisdicțională competent potrivit legii (...).

În cauză, Înalta Curte va admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 și a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Hotărârile recurate vor fi casate, iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă.

În raport cu această soluție, nu se mai impune analizarea celorlalte critici aduse de recurentă deciziei instanței de apel, care privesc fondul cauzei, apelul urmând să fie judecat din nou de instanța competentă.

Înalta Curte constată că nu pot fi acordate în această etapă procesuală cheltuielile de judecată în sumă de 5.950 RON solicitate de recurenta-reclamantă A. S.R.L., acestea urmând a fi evaluate de către instanța de rejudecare, în ansamblul cheltuielilor de judecată ale litigiului, ca urmare a caracterului accesoriu al acestei cereri față de cererea principală dedusă judecății și în raport cu soluția pronunțată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L. împotriva încheierii din 10 decembrie 2021 și a deciziei civile nr. 219/A din 13 decembrie 2021, ambele pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția I civilă, în dosarul nr. x/2018.

Casează hotărârile recurate și trimite cauza, spre o nouă judecată, Curții de Apel Galați, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 4 mai 2023.