ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1471/2019

Ședința publică din data de 25 septembrie 2019

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 28.04.2016, sub nr. x/2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, B., C. și D., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să anuleze referatul din 26.09.2015, de declarare a eligibilității dosarului de ofertă de contractare a S.C. E. S.R.L., să anuleze contractul de furnizare de servicii medicale încheiat de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea cu S.C. E. S.R.L., ca urmare a sesiunii de contractare de servicii medicale din luna septembrie 2015 și să oblige în solidar pârâții la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu beneficiul nerealizat, evaluat la suma de 250.000 RON, ca urmare a faptului că, în sesiunea de contractare de servicii medicale din luna septembrie 2015, cu ocazia evaluării criteriilor de selecție, pârâta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea a acceptat în mod nelegal ca S.C. E. S.R.L. să presteze serviciul paraclinic de rezonanță magnetică cu un echipament ce nu întrunea condițiile legii, limitând astfel, în mod nelegal, plafonul de decontare a serviciilor similare furnizate de către reclamantă; de asemenea, a mai solicitat obligarea pârâților, în solidar, la plata dobânzii legale aferente acestui prejudiciu, începând cu data producerii lui, 01.10.2015 și până la data recuperării integrale, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

Prin încheierea de la 14.06.2016, Curtea de Apel Galați, secția contencios administrativ și fiscal a dispus strămutarea judecății dosarului nr. x/2016 de la Tribunalul Vrancea la Tribunalul Galați.

Astfel învestit, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a pronunțat sentința nr. 658/16.09.2016, prin care, reținând natura civilă a litigiului, a declinat competența de soluționare în favoarea Judecătoriei Focșani, care, la rândul său, notând că valoarea pretențiilor depășește limita prevăzută de art. 94 lit. k) C. proc. civ., a pronunțat sentința civilă nr. 639/31.01.2017, prin care a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția I civilă, unde dosarul a fost înregistrat sub nr. x/2016*.

Curtea de Apel Galați, secția I civilă a pronunțat sentința civilă nr. 44/F- C. civ./15.03.2017, prin care a dispus strămutarea judecății dosarului de la Tribunalul Vrancea la Tribunalul Brăila, secția I civilă.

La 09.06.2017, reclamanta a renunțat la judecata capătului de cerere prin care a solicitat anularea contractului de furnizare de servicii medicale încheiat de Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea cu S.C. E. S.R.L., ca urmare a sesiunii de contractare de servicii medicale din luna septembrie 2015 - manifestare de voință de care Tribunalul Brăila, secția I civilă a luat act, prin sentința civilă nr. 274/09.05.2018.

Prin aceeași hotărâre, a respins excepțiile inadmisibilității, lipsei de interes și lipsei calității procesuale pasive a pârâților persoane fizice, a respins ca nefondate capetele de cerere privind anularea referatului din 26.09.2015 și obligarea pârâților la plata de despăgubiri civile și a dobânzii legale aferente și a obligat reclamanta la plata către fiecare dintre pârâții B. și C. a câte 1.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins prin decizia civilă nr. 145/A/17.09.2018 pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă; apelanta a fost obligată la plata către intimatul B. a sumei de 3.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și la plata către intimata C. a sumei de 1.500 RON, cu același titlu.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în rejudecare, admiterea acțiunii.

În motivare, recurenta a arătat că hotărârea atacată a fost pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, invocând motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Dezvoltând critica de nelegalitate, a precizat că este furnizor de servicii medicale, evaluat și agreat să intre în raporturi contractuale cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea, care îi decontează serviciile, din bugetul care se împarte între furnizorii contractori, în funcție de punctajul primit de fiecare în sesiunea de contractare. Recurenta a subliniat că prin fapta pârâților-intimați, în sesiunea din septembrie 2015, S.C. E. S.R.L. a primit un punctaj nemeritat, deoarece echipamentul tehnic din dotare nu fusese avizat de Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România, sens în care Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin Departamentul de Monitorizare, Control și Antifraudă, a stabilit prin raportul de control nr. x/2016 că evaluarea a fost una incorectă. Apreciind că punctajul de care a beneficiat concurentul a fost de natură să-i distorsioneze dreptul de a i se deconta serviciile medicale oferite, prin diminuarea nelegală a plafonului de decontare, recurenta a promovat acțiunea ce formează obiect al prezentului dosar.

În continuare, autoarea căii de atac a precizat că acțiunea sa a fost respinsă, pe motiv că referatul din 26.09.2015, de declarare a eligibilității dosarului de ofertă de contractare a furnizorului S.C. E. S.R.L. nu ar fi un act juridic civil, ci doar unul în care sunt consemnate rezultatele verificărilor efectuate în procedura anterioară încheierii contractului, cât și în considerarea nedovedirii prejudiciului, sub aspectul întinderii lui, deși cererea de administrare a probei cu expertiză, al cărei obiectiv consta tocmai în determinarea acestuia, îi fusese respinsă.

Criticând dispoziția de respingere a capătului de cerere privind anularea referatului din 26.09.2015, menținută în apel, recurenta a susținut că în mod eronat instanța de prim control judiciar a apreciat că acesta nu ar avea natura unui act juridic civil, întrucât, în opinia titularului căii de atac, referatul în discuție exprimă manifestarea de voință a reprezentanților Casei Județene de Asigurări de Sănătate Vrancea de a declara eligibilă oferta prezentată de S.C. E. S.R.L.

În continuare, a arătat și că aplicarea art. 1179 C. civ. s-a făcut în mod eronat, raportat la capacitatea legală de a contracta pe care S.C. E. S.R.L. nu o avea, în condițiile nerespectării criteriului expres de eligibilitate prevăzut în Anexa 20, cap. II, lit. h) din Ordinul 388/186/2015 (existența avizului de utilizare pentru aparatura din dotare).

Recurenta a subliniat, referindu-se la condițiile angajării răspunderii civile delictuale, că fapta ilicită constă în punctarea nelegală a S.C. E. S.R.L. în lipsa avizului de utilizare pentru aparatul de rezonanță magnetică. În această ordine de idei, a arătat că un atare aviz a fost eliberat abia în noiembrie 2015, dar și că inexistența avizului în luna septembrie 2015 a fost recunoscută de către Casa Națională de Asigurări de Sănătate, prin raportul de control nr. x/2016 întocmit la Departamentul de Monitorizare, Control și Antifraudă.

Persoanele culpabile indicate de titularul recursului sunt Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea și intimații-pârâți persoane fizice care, deși dețineau atribuții de conducere în perioada supusă analizei, au încălcat normele aplicabile în materia verificării legalității evaluării furnizorilor de servicii medicale, în favoarea S.C. E. S.R.L. și în defavoarea celorlalți furnizori.

În opinia recurentei, legătura de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu derivă din faptul că, deși nu îndeplinea cerințele legii, S.C. E. S.R.L. a fost declarată eligibilă, aspect care a condus la diminuarea plafonului de decontare.

Cu referire la prejudiciu, recurenta a arătat încă o dată că argumentul reținut în apel, potrivit căruia acesta nu ar fi fost dovedit, este unul nelegal, atât timp cât probele care ar fi putut determina întinderea prejudiciului au fost respinse.

În concret, a afirmat că prejudiciul creat este egal cu beneficiul nerealizat ca urmare a limitării nelegale a plafonului de decontare a serviciilor medicale în perioada 01.10.2015-30.06.2016, la care se adaugă dobânda legală. Cuantumul prejudiciului a fost indicat la 106.341 RON, iar modul în care el a fost stabilit a presupus un calcul matematic prezentat în memoriul de recurs (din bugetul total a fost scăzută suma acordată furnizorului S.C. E. S.R.L., determinându-se apoi procentul alocat recurentei; mai departe, a fost avută în vedere ipoteza în care S.C. E. S.R.L. nu ar fi fost punctat în sesiunea de contractare din septembrie 2015 și s-a aplicat procentul alocat recurentei prin raportare la bugetul total).

Așa fiind, recurenta a susținut că această valoare a beneficiului pe care nu l-a realizat reprezintă întinderea prejudiciului cauzat prin fapta ilicită a intimaților, de a evalua nelegal pe furnizorul S.C. E. S.R.L.

Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția I civilă la 23.11.2018.

La 19.12.2018 și 21.12.2018, intimatele Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea și D. au depus la dosar întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare pot depune puncte de vedere la raport.

Recursul a fost admis în principiu la 21.02.2019, stabilindu-se un termen în ședință publică, în vederea soluționării sale.

Prin încheierea nr. 1225/13.06.2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția I civilă a declinat competența de soluționare a recursului în favoarea secției a II-a Civile, pe rolul căreia dosarul a fost înregistrat la 04.07.2019.

Analizând actele dosarului, precum și decizia atacată, prin prisma criticii de nelegalitate invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În mod prioritar, se cuvine menționat că potrivit art. 499 C. proc. civ., "prin derogare de la prevederile art. 425 alin. (1) lit. b), hotărârea instanței de recurs va cuprinde în considerente numai motivele de casare invocate și analiza acestora, arătându-se de ce s-au admis ori, după caz, s-au respins. (...)".

Tot cu titlu preliminar, recurenta a solicitat casarea deciziei și reținerea spre rejudecare, nesocotind că, în situația recursurilor judecate la Înalta Curte, noul Cod nu prevede soluția casării cu reținere, ci doar pe aceea a casării cu trimitere, după cum rezultă din art. 497, în forma anterioară modificărilor aduse prin Legea nr. 310/2018, care nu sunt însă aplicabile în cauză, potrivit art. 25 C. proc. civ.

Recurenta este furnizor de servicii medicale, aflat în raporturi contractuale cu Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Vrancea.

Situația de fapt reținută în etapele devolutive ale procesului presupune declararea, de către intimați, a eligibilității S.C. E. S.R.L., în sesiunea de contractare din luna septembrie 2015, măsură pe care recurenta o apreciază atât nelegală, cât și prejudiciabilă, întrucât a produs consecința diminuării plafonului de decontare, afectându-i substanțial dreptul la decontarea serviciilor medicale oferite.

Instanțele anterioare, apreciind că referatul de declare a eligibilității nu are caracteristicile actului juridic civil, au reținut că nu i se poate opune sancțiunea nulității.

Acțiunea de față este mixtă și îmbină elementele acțiunii în anulare cu cele ale uneia în răspundere civilă delictuală; transpare însă cu claritate scopul urmărit de autorul demersului judiciar, acela de a fi despăgubit, așa încât situația de fapt care a determinat formularea primului capăt de cerere poate fi privită drept cauză a pretențiilor.

De aceea, este irelevantă măsura în care referatul de declarare a eligibilității are valențele unui act juridic civil, pentru că fapta ilicită ce fundamentează cererea în despăgubiri constă nu în întocmirea referatului în care rezultatele verificării au fost consemnate, ci în declararea eligibilității S.C. E. S.R.L., cu încălcarea criteriilor de calificare prevăzute în Metodologia de stabilire a punctajului de Anexa 20, cap. II lit. h) din Ordinul comun nr. 388/186/2015 al Ministrului Sănătății și al Președintelui Casei Naționale de Asigurări de Sănătate, privind aprobarea Normelor metodologice de aplicare în anul 2015 a H.G. nr. 400/2014 pentru aprobarea pachetelor de servicii și a Contractului-cadru care reglementează condițiile acordării asistenței medicale în cadrul sistemului de asigurări sociale de sănătate pentru anii 2014-2015.

Aceste criterii impun furnizorilor de servicii medicale obligația de a prezenta la contractare avizul de utilizare și/sau buletinul de verificare periodică care să certifice că, pentru aparatura din dotare, softurile sunt actualizate potrivit normelor producătorului, emise conform prevederilor legale în vigoare.

Considerentele expuse mai sus conduc spre concluzia preliminară că, și dacă referatul nu ar putea fi anulat, cererea de despăgubiri nu se află în vreo dependență cu soluția dată primului capăt de cerere, ci numai cu declararea eligibilității S.C. E. S.R.L., reținută deja de prima instanță ca faptă ilicită; mai mult, și curtea de apel a avut o abordare de aceeași natură, subliniind că lipsa analizei sale asupra acestei chestiuni este cauzată de omisiunea formulării unui apel incident ori a unui apel împotriva considerentelor sentinței tribunalului, care statuase în sensul existenței faptei ilicite.

Singurul argument pentru care acțiunea în despăgubiri a fost respinsă constă în nedovedirea întinderii prejudiciului.

Examinând criticile recurentei asupra acestei dispoziții, centrate pe ideea că cererea sa de administrare a probei cu expertiză, al cărei obiectiv consta tocmai în determinarea prejudiciului, a fost respinsă, Înalta Curte notează că și în fața primei instanțe, reclamanta a formulat o cerere cu obiectiv similar, respinsă, de asemenea, prin încheierea de la 15.02.2018, pe motiv că nu ar fi utilă.

Societatea A. S.R.L. nu a apelat această încheiere, dar a reiterat cererea de administrare a probei cu expertiză contabilă în calea devolutivă de atac, cerere care a fost din nou respinsă, apreciată nu doar ca neutilă cauzei, ci și ca fiind de natură să exprime o antepronunțare asupra existenței prejudiciului.

Cu toate acestea, curtea de apel a menținut hotărârea de primă instanță care a respins acțiunea în despăgubiri, pe motiv că nu a fost administrată nicio dovadă certă a prejudiciului. Sub acest aspect, în decizia atacată s-a reținut că "nu au fost depuse nici un fel de acte care să ateste existența în patrimoniul reclamantei a pagubei pretinse prin acțiune, evidența ținută de aceasta cu privire la pacienții care au beneficiat de serviciile medicale oferite de aceasta în perioada respectivă fiind lipsită de relevanță juridică, astfel că nu poate constitui o dovadă a existenței certe, reale, efective și actuale a prejudiciului reclamat prin acțiunea dedusă judecății, și, cu atât mai puțin, a întinderii prejudiciului (...)". Pe de altă parte, prima instanță îi pusese în vedere societății reclamante să probeze că s-au prezentat pacienți care au pretins furnizarea unor servicii medicale cu aparatul deținut de reclamantă și că aceste persoane au fost refuzate, întrucât bugetul acordat fusese epuizat, astfel încât ele s-au adresat altor furnizori, inclusiv E. S.R.L.

Procedând astfel, instanțele anterioare par a nu fi înțeles cauza prejudiciului reclamat; în speță, el derivă din limitarea nelegală a plafonului de decontare a serviciilor medicale în perioada 01.10.2015-30.06.2016 și este egal cu beneficiul nerealizat tocmai ca efect al acestei limitări. Or, analiza considerentelor hotărârilor pronunțate în cauză relevă confuzia instanțelor de judecată, care, dând beneficiului nerealizat o altă conotație decât autoarea demersului judiciar, au respins ca neutilă proba cu expertiză care urmărea să determine întinderea prejudiciului.

În etapele devolutive ale procesului, probele au relevat atât că reclamanta avea calitatea de furnizor de servicii medicale în intervalul de referință, cât și că sumele care au fost decontate către S.C. E. S.R.L. în perioada cuprinsă între 01.10.2015 și 23.11.2015 (când a primit avizul de utilizare pentru aparatul de rezonanță magnetică de la Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România) au fost recuperate. Constatarea din urmă demonstrează, în mod esențial, faptul că la data derulării sesiunii din septembrie 2015 un atare aviz nu exista, așa încât eliberarea lui ulterioară semnifică faptul că S.C. E. S.R.L. ar fi putut fi declarată eligibilă, în mod legal, doar în sesiunea următoare.

De aceea, Înalta Curte impune concluzia că prejudiciul există și el rezultă din limitarea nelegală a plafonului de decontare a serviciilor medicale în perioada 01.10.2015-30.06.2016, la care se adaugă dobânda legală, ca efect al declarării nelegale a eligibilității S.C. E. S.R.L.

Cum instanțele devolutive în mod greșit au respins cererea de administrare a probei cu expertiză pentru determinarea întinderii prejudiciului, analiza tuturor condițiilor răspunderii civile delictuale prevăzute de art. 1.349 și urm. C. civ. a fost făcută trunchiat, căci examinarea prejudiciului a pornit de la o premisă falsă, care a condus la încălcarea dispozițiilor art. 1.531 și urm. C. civ.; de aceea, fiind fondat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., decizia atacată urmează să fie casată, în temeiul art. 497 C. proc. civ., iar cauza va fi trimisă, spre o nouă judecată, instanței de apel, care urmează să administreze proba cu expertiză pentru a stabili întinderea prejudiciului ale cărui existență și coordonate au fost în mod definitiv și obligatoriu stabilite prin decizia de față.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 145/A/17.09.2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Casează decizia atacată și trimite cauza aceleiași instanțe, spre o nouă judecată.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 25 septembrie 2019.