ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 804/2019

Ședința publică din data de 9 aprilie 2019

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Vrancea la 24 octombrie 2016, sub nr. x/2016 și completată la 14 noiembrie 2016, reclamanta S.C. A. S.R.L. a solicitat obligarea pârâților Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea, B. și C. la plata sumei de 565.599,30 RON, reprezentând beneficiul nerealizat, a dobânzii legale aferente debitului, precum și a cheltuielilor de judecată.

În drept, cererea a fost întemeiată pe dispozițiile art. 8 și art. 16 din Legea nr. 554/2004 și art. 194 C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 noiembrie 2016, Tribunalul Vrancea a dispus înaintarea cauzei la Tribunalul Galați, ca urmare a admiterii cererii de strămutare prin sentința civilă nr. 356 din 22 noiembrie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Galați.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ la 8 decembrie 2016, sub același număr de dosar.

Prin sentința nr. 209 din 15 martie 2017, Tribunalul Galați, secția de contencios administrativ și fiscal a admis excepția necompetenței funcționale a acestei secții și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea secției I Civile a aceluiași tribunal.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă sub nr. x/2016*.

Prin sentința civilă nr. 892 din 19 septembrie 2017, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția insuficientei timbrări a acțiunii, invocată din oficiu și a anulat acțiunea ca insuficient timbrată și a obligat-o pe reclamanta S.C. A. S.R.L. la plata către fiecare dintre pârâții B. și C. a sumei de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat, redus de instanță.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta a declarat apel, prin care a solicitat admiterea căii de atac și schimbarea în parte a sentinței atacate în sensul reducerii cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.

Prin decizia civilă nr. 26/A din 14 februarie 2018, Curtea de Apel Galați, secția I civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva sentinței primei instanțe.

Împotriva acestei decizii, reclamanta a declarat recurs, prin care a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei atacate și reducerea cheltuielilor de judecată acordate de prima instanță.

În motivarea recursului, recurenta-reclamantă a prezentat istoricul litigiului, după care a susținut, în esență, că instanța de apel nu a motivat neaplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ.. Or, acest text de lege permite instanței să reducă cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat ori de câte ori constată că este disproporționat în raport cu valoarea pricinii sau cu activitatea desfășurată de avocat.

În aprecierea cuantumului onorariului, instanța trebuie să aibă în vedere atât valoarea litigiului, cât și proporționalitatea onorariului cu volumul de muncă presupus de pregătirea apărării în cauză, în funcție de elemente precum complexitatea, dificultatea sau durata procesului.

Autoarea recursului a învederat că declinarea succesivă a cauzei nu îi poate fi imputată câtă vreme acest atribut aparține în exclusivitate instanțelor judecătorești.

Astfel, prezintă relevanță doar împrejurările desfășurate ulterior înregistrării dosarului pe rolul Tribunalului Galați. Or, litigiul a fost soluționat la al doilea termen de judecată, în condițiile în care, la primul termen de judecată, instanța i-a pus în vedere reclamantei să achite diferența de taxă judiciară de timbru.

În aceste condiții, autoarea recursului a subliniat că se impune reducerea proporțională a onorariilor de avocat, corespunzător cu prestația efectiv impusă de pronunțarea soluției de admitere a excepției insuficientei timbrări a acțiunii.

Așadar, cheltuielile de judecată acordate de prima instanță sunt excesive în raport cu activitatea prestată de avocatul pârâților în această etapă procesuală, întrucât soluția instanței a vizat doar cerința timbrajului, fără a fi cercetat fondul litigiului.

În partea finală a cererii de recurs s-a arătat că sumele acordate cu titlu de cheltuieli de judecată nu reprezintă o cenzurare a onorariului de avocat, ci reflectă o evaluare a cheltuielilor de judecată solicitate de pârâți în temeiul contractului de asistență juridică. Or, instanța trebuia să țină cont de proporția rezonabilă între suma de bani achitată cu titlu de onorariu de avocat, activitatea desfășurată de avocat și complexitatea cauzei, conform art. 451 alin. (2) C. proc. civ.

În drept, recursul a fost întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Prin întâmpinarea depusă la 19 iunie 2018, intimata-pârâtă Casa de Asigurări de Sănătate Vrancea a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Recurenta-reclamantă nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 25 septembrie 2018, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Părțile nu au depus puncte de vedere la raport.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) raportat la art. 493 alin. (5) C. proc. civ., excepția nulității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiează și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Așadar, în etapa procesuală a recursului nu pot fi examinate critici care vizează aspecte de netemeinicie, întrucât aprecierea și evaluarea probelor administrate în cauză intră în atribuția exclusivă a instanțelor devolutive.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că prin cererea de recurs nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, critica recurentei-reclamantei în sensul că instanța de apel nu a motivat neaplicarea art. 451 alin. (2) C. proc. civ. este pur formală, din moment ce în cuprinsul deciziei atacate a fost evocat acest text de lege și au fost expuse motivele pentru care nu se impunea reducerea cheltuielilor de judecată.

Criticile referitoare la caracterul excesiv al cheltuielilor de judecată acordate, prin raportare la activitatea desfășurată de avocat și soluția pronunțată în primă instanță, reprezintă o reproducere fidelă a criticilor din cererea de apel.

Or, dezvoltarea motivelor de recurs la care se referă art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. vizează formularea unor critici de nelegalitate care să fie îndreptate împotriva considerentelor deciziei recurate.

Astfel, simpla reiterare în cererea de recurs a criticilor din cererea de apel, fără a se arăta în concret în ce constă nelegalitatea deciziei recurate, nu întrunește cerința anterior evocată.

În plus, stabilirea caracterului "vădit disproporționat" la care face referire art. 451 alin. (2) C. proc. civ. presupune evaluarea anumitor criterii precum complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat, ținându-se seama și de circumstanțele cauzei.

Cum evaluarea acestor criterii intră în marja de apreciere a instanțelor devolutive rezultă că limita până la care au fost reduse cheltuielile de judecată reprezentând onorariul de avocat nu este susceptibilă de a fi criticată în recurs.

Prin urmare, criticile prin care recurenta-reclamantă încearcă să obțină, în recurs, redimensionarea cheltuielilor de judecată la care a fost obligată în primă instanță vizează aspecte de netemeinicie și nu de nelegalitate a deciziei atacate.

Considerentele anterior expuse impun concluzia că motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. au fost formal invocate prin cererea de recurs.

Pentru aceste considerente, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate din oficiu, conform art. 489 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 489 alin. (2) raportat la art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei instanței de apel.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 26/A din 14 februarie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Galați, secția I civilă.

Fără cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 9 aprilie 2019.