ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 917/2024

Ședința publică din data de 28 martie 2024

Asupra recursului dedus judecății, reține următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Zimnicea sub nr. x/2020 la 18.11.2020, reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman a formulat acțiune în anulare, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., prin care a solicitat instanței de judecată să dispună anularea executării silite exercitate de S.C. C. S.R.L. asupra imobilului - teren + construcție hală (teren cu o suprafață de 20.230 mp, având nr. cadastral/nr. topografic x, împreună cu construcția C1 - Hală producție în suprafață construită și desfășurată la sol de 2.938 mp, parte a combinatului de vinificație A., cu destinația "Combinat Vinificație", având nr. cadastral/nr. topografic x - C1, situate în Zimnicea, cvartal 43/1, P1,2,3,4,5,6 Teleorman, împreună cu construcțiile neintabulate, reprezentate de C1 suprafață construită la sol/suprafață desfășurată 2938 mp - hală producție, C2 suprafață construită la sol/suprafață desfășurată 942 mp - extindere; C3 - suprafață construită la sol/suprafață desfășurată 440 mp - extindere; C4 - suprafață construită la sol/suprafață desfășurată 370 mp - depozit; C5 - suprafață construită la sol 260 mp, respectiv suprafață desfășurată 308 mp - stație tratare apă S + P; C6 suprafață construită la sol/suprafață desfășurată 428 mp -bazin de reținere; C7 suprafață construită la sol/suprafață desfășurată 26 mp - casă pompe; C8 suprafață construită la sol 15 mp, respectiv suprafață desfășurată 26 mp - stații epurare.

Prin sentința civilă nr. 140 din 15 aprilie 2021, pronunțată de Judecătoria Zimnicea a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal.

Prin sentința civilă nr. 585 din 9 decembrie 2021, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția conflicte de muncă, asigurări sociale și contencios administrativ și fiscal, a fost admisă excepția necompetenței materiale funcționale a completului specializat în contencios administrativ fiscal și a fost declinată competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., S.C. C. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., în favoarea Tribunalului Teleorman, secția civilă.

Prin sentința nr. 217 din 13 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în dosarul nr. x/2020, a fost admisă excepția inadmisibilității, invocată de pârâta E. S.R.L. (fostă S.C. C. SRL), și a fost respinsă cererea de chemare în judecată, formulată de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L., ca inadmisibilă.

Prin decizia nr. 409 din 17 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a fost respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B., E. S.R.L. și S.C. D. S.R.L. împotriva sentinței nr. 217 din 13 iulie 2022, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția civilă, în dosarul nr. x/2020.

Împotriva deciziei nr. 409 din 17 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, a declarat recurs reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Recurenta susține că au fost interpretate greșit dispozițiile art. 367 alin. (5) din Legea nr. 227/2015 privind Codul fiscal.

Citează dispozițiile art. 367 alin. (5) și (6) din Legea nr. 227/2015 și arată, referitor la modalitatea de a obține anularea unui act de executare silită, că noțiunea de înstrăinare a activelor de natura imobilizării corporale, așa cum este definită de prevederile art. 367 alin. (5) precitate, se referă inclusiv la înstrăinările efectuate în cadrul executării silite, legiuitorul folosind termenul generic de înstrăinare fără a distinge după cum este vorba de o înstrăinare voluntară sau una efectuată fără consimțământul proprietarului. Întrucât legea nu distinge, intenția a fost aceea de a exclude orice formă de transfer a dreptului de proprietate, atât cu titlu oneros, cât și cu titlu gratuit.

Apreciază că scopul urmărit de legiuitor prin instituirea interdicției înstrăinării anterior achitării obligațiilor fiscale a fost acela de a asigura satisfacerea în proporție cât mai mare a creanței bugetare și, din această perspectivă, realizarea obiectivelor urmărite de legiuitor ar fi eludate în situația în care s-ar interzice doar actele juridice voluntare translative de proprietate, nu și vânzarea silită.

Susține că, prin art. 367 alin. (5) din Legea nr. 227/2015, se instituie o garanție menită să asigure recuperarea creanțelor statului, activele de natura imobilizărilor corporale fiind alienabile condiționat de achitarea de către debitor a tuturor obligațiilor fiscale la bugetul de stat sau, după caz, după ce persoana care urmează să preia activele respective și-a asumat obligația de plată restantă a debitorului.

Învederează că instanța de apel nu a avut în vedere că la momentul vânzării bunurilor adjudecate nu au fost respectate dispozițiile art. 23 alin. (4) din Normele de aplicare a Codul fiscal. Mai arată că ieșirea bunurilor adjudecate în urma vânzării silite din patrimoniul societății A. S.A. s-a făcut fără a fi achitate la bugetul de stat toate obligațiile fiscale înregistrate de aceasta.

Prin întâmpinare, intimata E. S.R.L. a solicitat respingerea recursului, ca nefondat.

Prin rezoluția din 20 decembrie 2023 a fost fixat termen de judecată la data de 28 martie 2024, în ședință publică, cu citarea părților, pentru soluționarea recursului.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Examinând decizia recurată, prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce urmează a fi expuse.

Cu caracter preliminar, este necesar a arăta că reclamanta a învestit prima instanță cu o acțiune prin care a solicitat anularea executării silite asupra imobilului teren și construcție hală situat în Zimnicea, Teleorman, în temeiul dispozițiilor art. 367 din Legea nr. 227/2015, indicând în mod expres că demersul său judiciar este reprezentat de o acțiune în anulare, nu de o contestație la executare.

Potrivit art. 367 alin. (5) și (6) din Legea nr. 227/2015, "(5) Înstrăinarea activelor de natura imobilizărilor corporale care contribuie direct la producția și/sau depozitarea de produse accizabile ale antrepozitarului autorizat ori ale unui antrepozitar a cărui autorizație a fost anulată sau revocată, suspendată sau pentru care a expirat perioada de valabilitate conform prezentului capitol se poate face numai după ce s-au achitat la bugetul de stat toate obligațiile fiscale ori după ce persoana care urmează să preia activele respective și-a asumat obligația de plată restantă a debitorului printr-un angajament de plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții sub forma unei scrisori de garanție bancară la nivelul obligațiilor fiscale restante, la data efectuării tranzacției, ale antrepozitarului. (6) Actele încheiate cu încălcarea prevederilor alin. (4) și (5) sunt anulabile la cererea organului fiscal".

În ceea ce privește particularitățile juridice ale nulității afirmate de art. 367 alin. (6) din Legea nr. 227/2015, trebuie avut în vedere că acțiunea și efectele unei asemenea nulități nu pot fi sustrase verificării, constatării și pronunțării ei de către instanța judecătorească, sancțiunea producându-și efectele doar ca urmare a constatării ei în cadrul unui demers judiciar recunoscut de lege.

O asemenea concluzie se sprijină pe împrejurarea că nicio dispoziție legală privitoare la executarea silită sau aflată într-o legătură cu aceasta nu dispune, expres sau cel puțin implicit, că identificarea nulităților s-ar putea face într-un alt cadru procesual decât acela care, în mod obișnuit, este pus de lege la dispoziția părților din raportul de executare sau a persoanelor interesate a invoca nelegalitatea unei executări silite ori a unor acte de executare.

În materia executării silite, dispozițiile art. 712 alin. (1) teza I C. proc. civ. stabilesc, cu valoare de regulă fundamentală în materia executării silite, că "Împotriva executării silite, a încheierilor date de executorul judecătoresc, precum și împotriva oricărui act de executare se poate face contestație de către cei interesați sau vătămați prin executare." Prin urmare, legea consacră caracterul exclusiv al contestației la executare în această materie, fără a i se putea contrapune alte căi legale de valorificare a unor cazuri de nelegalitate a executării silite și neînțelegând să le deschidă părților un drept discreționar de opțiune între contestația la executare și alte căi juridice de contestare a procedurilor/actelor de executare contrare legii.

Aceasta fiind regula, atunci când legiuitorul își dorește să deroge de la ea, trebuie s-o prevadă în mod expres, prin indicarea tipului particular de situație în care abaterea de la regulă este îngăduită ori chiar impusă.

Relativ la situația din speță, în care reclamanta apreciază că intră în noțiunea de înstrăinare, prevăzută de art. 367 din Legea nr. 227/2015, și o procedură de executare silită prin care un bun iese din patrimoniul antrepozitarului, lipsește orice prevedere legală derogatorie prin care să se stabilească faptul că eventuala nulitate atrasă de nerespectarea dispozițiilor art. 4 și 5 din Legea nr. 227/2015 în cazul unei înstrăinări prin executare silită ar putea fi invocată și valorificată juridic într-un alt cadru și pe o altă cale judiciară decât aceea a contestației la executare la care se referă art. 712 și următoarele C. proc. civ.

Instituirea unei asemenea proceduri de contestare a unor acte de executare sau a însăși executării silite își are justificare în intenția legiuitorului de a ține seama de particularitățile executării silite și, în legătură cu acestea, de necesitatea de a asigura prin intermediul instanței de judecată (al instanței de executare) atât un control mai riguros asupra executării, cât și o mai bună protecție a intereselor părților atrase într-o executare silită.

Toate cele de mai sus trimit, așadar, la concluzia că instanța de apel a făcut o corectă interpretare și aplicare a legii atunci când, în prezentul proces, a apreciat că excepția inadmisibilității acțiunii reclamantei este întemeiată, fiind justă concluzia că atât timp cât reclamanta, în calitatea sa de parte interesată de executare, întrucât deține un titlu executoriu și este beneficiara unui sechestru asigurător pentru satisfacerea creanței sale, avea la dispoziție calea contestației la executare pentru a susține anularea executării silite în dosarul execuțional nr. x/2017 al F.; or, este inadmisibilă promovarea unei acțiuni civile întemeiate pe dispozițiile art. 367 alin. (6) din Legea nr. 227/2015 (adică a acțiunii din prezentul proces) pentru recuperarea afirmatului prejudiciu ce i-ar fi fost cauzat.

A considera altfel înseamnă a-i îngădui părții interesate, în cauză, recurentei reclamante, să substituie contestației la executare o altă cale procedurală (respectiv acțiunea civilă întemeiată pe dispozițiile art. 367 alin. (6) din Legea nr. 227/2015) pentru a invalida executarea silită ce s-a realizat, ceea ce, prin raportare la cele arătate în precedent, este, cu evidență, nelegal.

Relativ la motivele care privesc fondul acțiunii de față, vizând nerespectarea dispozițiilor art. 23 alin. (4) din Normele de aplicare a Codul fiscal și ieșirea bunurilor adjudecate în urma vânzării silite din patrimoniul societății A. S.A., fără a fi achitate la bugetul de stat toate obligațiile fiscale înregistrate de această societate, se constată că, în mod corect, instanțele de fond nu au realizat o analiză a acestora, având în vedere soluția de admitere a excepției inadmisibilității acțiunii, respectiv faptul că trebuiau supuse analizei în cadrul unei contestații la executare.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman împotriva deciziei civile nr. 409 A din 17 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Teleorman împotriva deciziei civile nr. 409 A din 17 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 28 martie 2024, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform dispozițiilor art. 402 din C. proc. civ.