ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2506/2021

HOTĂRÂRE

18.11.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2506/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1). Obiectul litigiului dedus judecății

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, la data de 11 noiembrie 2019, sub nr. x/2019/a1, reclamanta S.C. A. S.A., Galați - prin administrator judiciar B. Iași a chemat în judecată pe pârâtele S.C. C. S.R.L., București- prin administrator judiciar D. Iași, E. - Sucursala Galați și UNITATEA ADMINISTRATIV-TERITORIALĂ COMUNA TULUCEȘTI, solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună: *constatarea rezoluțiunii convenționale a contractului de vânzare- cumpărare autentificat sub nr. x din 13.11.2013 la B.N.P. "F."; *repunerea părților în situația anterioară, prin restituirea/înapoierea imobilului "Unitatea de Vinificație Sivița", situat în comuna Tulucești, sat Șivița, jud. Galați, compus din teren intravilan cu suprafața de 18.898 m.p. și construcțiile edificate pe aceste teren, cu suprafața totală de 6.400 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Tulucești, cu nr. cadastral x pentru teren, și nr. 392- C1 pentru construcții, de către pârâta C. S.R.L. în patrimoniul reclamantei; *rectificarea înscrierilor din Cartea Funciară x a localității Tulucești referitoare la imobilul "Unitatea de Vinificație Sivița", situat în comuna Tulucești, sat Șivița, jud. Galați, compus din teren intravilan cu suprafața de 18.898 m.p. și construcțiile edificate pe aceste teren, cu suprafața totală de 6.400 m.p., înscris în Cartea Funciară nr. x a localității Tulucești, cu nr. cadastral x pentru teren, și nr. 392- C1 pentru construcții, în sensul: înscrierii în calitate de proprietar a reclamantei S.C. A. S.A. Galați și a radierii calității de proprietar a pârâtei S.C. C. S.R.L.; radierii procesului-verbal de sechestru asupra bunurilor imobile nr. x din 14.02.2017, emis de Primăria Tulucești, și a adresei nr. x din 15.02.2017, emisă de Primăria Tulucești și, radierii întabulării ipotecii legale instituite asupra terenului în favoarea U.A.T. Tulucești pentru suma de 46.511 RON.

Pârâta C. S.R.L.- prin administratorul judiciar D. a formulat întâmpinare, prin care, a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată. În apărare, a invocat excepțiile: necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, în favoarea completului specializat al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, învestit cu soluționarea dosarului nr. x/2017; prescripția dreptului material la acțiune; lipsa calității procesuale pasive a pârâtei E.- Sucursala Galați.

2) Hotărârile care au generat conflictul negativ de competență

2.1). Prin sentința civilă nr. 415 din 16 decembrie 2020, a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a fost calificată excepția necompetenței materiale funcționale a Tribunalului Galați, secția a II-a civilă în favoarea completului specializat al judecătorului sindic din cadrul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, invocată de pârâta C. S.R.L. prin administratorul judiciar D., ca fiind excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, în favoarea Tribunalului București; s-a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului Galați în favoarea Tribunalului București și s-a dispus declinarea competenței teritoriale de soluționare a cauzei, având ca obiect constatarea rezoluțiunii convenționale a contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x/13.11.2013 la B.N.P. F., formulată de S.C. A. S.A., prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu S.C. C. S.R.L., prin administrator judiciar D., E. Sucursala Galați și Unitatea Administrativ Teritorială a Comunei Tulucești, în favoarea Tribunalului București.

În motivarea acestei hotărâri, instanța a reținut, în esență, următoarele aspecte:

Primul capăt de cerere este principal, celelalte fiind accesorii și depinzând de soluția ce va fi pronunțată asupra petitului principal, redate, fiind, în continuare, dispozițiile art. 107 alin. (1), art. 113 alin. (1) pct. 3 și art. 117 alin. (1) C. proc. civ.

În cauză, s-a reținut că nu sunt aplicabile dispozițiile art. 113 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ.., întrucât competența teritorială este alternativă, între instanța domiciliului pârâtului și instanța locului executării obligației, numai dacă în actul juridic încheiat de părți a fost prevăzut locul executării, fie chiar în parte, a obligației, fapt care nu se regăsește în cauză.

De asemenea, tribunalul a mai reținut că acțiunea prin care se solicită constatarea rezoluțiunii convenționale a unui contract de vânzare-cumpărare imobiliară este o acțiune personală imobiliară și nu una reală imobiliară, fiind aplicabile în această situație dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ.. Prin urmare, luând în considerare prețul contractului (300.000 euro) și dispozițiile art. 94 alin. (1) lit. k) și art. 95 pct. 1 C. proc. civ., a apreciat că instanța competentă teritorial și material să soluționeze cauza este cea de la sediul pârâtului din capătul principal de cerere (C. SRL), respectiv, Tribunalul București.

Tribunalul Galați mai reținând și că în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 117-118 din Legea nr. 85/2014 referitoare la anularea actelor frauduloase ale reclamantei- societate aflată în procedura de insolvență, ci, întrucât în speță s-a invocat nerespectarea obligațiilor contractuale de către reclamantă, atunci, competența materială de soluționare a cauzei este una specializată generată de calitatea părților (profesioniști), dar nu a judecătorului sindic.

Cauza a fost înregistrată, inițial, pe rolul secției a VII-a Civile a Tribunalului București, la data de 18.01.2021, sub nr. x/2019/a1, ulterior, scoasă de pe rol și înaintată către secția a VI-a Civilă a aceluiași Tribunal (prin încheierea de ședință din 05.03.2021), unde a fost înregistrată la 05 iulie 2021, sub nr. x/2019/a1*.

2.2). Prin sentința civilă nr. 2154 din 16 septembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului București, invocată de instanță, din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta S.C. A. SA-prin administrator judiciar B.., în contradictoriu cu pârâtele E., S.C. C. S.R.L. - prin administrator judiciar D. și Unitatea Administrativ-Teritorială Comună Tulucesti - prin Primar, în favoarea Tribunalului Galați, secția a II-a civilă; a constatat ivit conflictul negativ de competență între Tribunalul București, și Tribunalul Galați, și a suspendat judecarea cauzei, înaintând dosarul către Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în vederea soluționării conflictului negativ de competență.

Pentru a se pronunța astfel, instanța a reținut dispozițiile relevante din C. proc. civ. stipulate la art. 129 alin. (1), alin. (2) pct. 2 și pct. 3 și alin. (3), art. 130 alin. (2) și alin. (3) și art. 131 alin. (1) și alin. (2), precum și cele reținute în jurisprudența obligatorie a Înaltei Curți de Casație și Justiție- Completul competent să judece recursul în interesul legii, prin Decizia nr. 17/17 septembrie 2018, referitoare la interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 129 alin. (2) pct. 2, art. 129 alin. (3), art. 130 alin. (2) și (3), art. 131,art. 136 alin. (1), art. 200 alin. (2) din C. proc. civ. și ale art. 35 alin. (2) și art. 36 alin. (3) din Legea nr. 304/2004.

În speță, a reținut instanța, că s-a invocat prin întâmpinare excepția necompetenței funcționale (necompetenței materiale procesuale), apreciind partea că litigiul este de competența judecătorului sindic, iar nu excepția necompetenței teritoriale. Excepția necompetenței funcționale a fost pusă în dezbaterea părților, unită cu fondul, și doar asupra acestei excepții urma instanța să se pronunțe.

Astfel cum rezultă din sentința de declinare, s-a reținut că Tribunalul Galați a apreciat că litigiul nu este de competența judecătorului sindic, așadar, excepția invocată prin întâmpinare era apreciată ca fiind neîntemeiată.

Având în vedere și considerentele nr. 67-69 ale Deciziei în interesul legii nr. 31/2019 pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, Tribunalul București a apreciat că nu poate fi legal învestit prin sentința de declinare a competenței nr. 415/16.12.2020 pronunțată de Tribunalul Galați, secția a II-a civilă, întrucât nu sunt îndeplinite cerințele legale privind condițiile și termenele de invocare a excepției de necompetență teritorială.

În acest sens, s-a constatat că, în cauză, competența teritorială este de ordine privată, fiind vorba despre o acțiune personală (contractul de vânzare - cumpărare fiind guvernat de prevederile noului C. civ.) și ea nu putea să fie invocată decât de pârâte, prin întâmpinare, în termenul prevăzut de lege, condiții care nu sunt îndeplinite în speță.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra regulatorului de competență

Constatând că, în cauză, există un conflict negativ de competență, în sensul art. 133 alin. (2) C. proc. civ., ivit între cele două instanțe care s-au declarat deopotrivă necompetente teritorial să judece pricina, Înalta Curte, în temeiul art. 135 C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență în raport cu obiectul cauzei, precum și cu dispozițiile legale incidente, stabilind competența soluționării acesteia în favoarea Tribunalului Galați - Litigii cu profesioniști, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată, mai întâi, că valoarea obiectului cauzei este superioară valorii limită reglementată de art. 94 alin. (1) lit. k) din C. proc. civ. - aspect care nu a fost contestat în cauză.

Apoi, de asemenea, tot un aspect necontestat în cauză este acela că ambele instanțe care s-au declarat necompetente teritorial au reținut natura litigiului ca fiind una de drept comun, iară nu de competența judecătorului sindic.

Problema care a generat prezentul conflict negativ de competență, este dată de momentul la care Tribunalul Galați a invocat excepția necompetenței teritoriale.

Înalta Curte are în vedere dispozițiile art. 129 alin. (2) din C. proc. civ., potrivit cu care, "Necompetența este de ordine publică: 1) în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești; 2) în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad sau de competența unei alte secții sau altui complet specializat; 3) în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura", precum și cele ale alin. (3) al aceluiași articol, care stipulează că "În toate celelalte cazuri, necompetența este de ordine privată".

Totodată, potrivit art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., "Necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Astfel, una dintre caracteristicile competenței de ordine privată o reprezintă împrejurarea că nu poate fi invocată din oficiu de către instanța învestită cu soluționarea cauzei, textul legal fiind imperativ în ceea ce privește persoana care poate sesiza această neregularitate.

Prin urmare, în situația în care reclamantul învestește cu soluționarea unei cereri o instanță necompetentă teritorial, iar în speță nu sunt incidente norme de competență exclusivă, de ordine publică, necompetența teritorială relativă poate fi invocată numai de pârât, nu și de instanță din oficiu.

În cauză, așa cum corect a reținut și instanța în fața căreia s-a ivit conflictul negativ de competență, pârâta C. S.R.L.- prin administrator judiciar D. a invocat, prin întâmpinarea formulată, excepția necompetenței funcționale (necompetenței materiale procesuale), apreciind partea că litigiul este de competența judecătorului sindic, iar nu excepția necompetenței teritoriale, cum greșit a apreciat prima instanță de declinare, ba, mai mult, apreciind chiar că litigiul nu este de competența judecătorului sindic, așadar, excepția invocată prin întâmpinare statuându-se asupra acesteia.

Având în vedere succesiunea cronologică a actelor și lucrărilor efectuate în dosar, Înalta Curte constată că Tribunalul Galați, ca primă instanță învestită cu soluționarea cererii de chemare în judecată, a statuat asupra acestei excepții cu încălcarea dispozițiilor art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., în condițiile în care dreptul de a contesta sesizarea instanței necompetente revenea exclusiv pârâților, care nu au înțeles să invoce atare excepție de necompetență teritorială pe cale de întâmpinare, în termenul prescris de lege, fiind calificată din oficiu de către instanță în acest sens.

Or, condițiile de invocare a excepției de necompetență teritorială privată sunt expres prevăzute de lege (art. 130 alin. (3) C. proc. civ., citate), astfel că părțile și instanța trebuiau să le respecte.

Concluzionând, Înalta Curte consideră că în mod corect Tribunalul București a apreciat că prin neinvocarea necompetenței teritoriale în condițiile art. 131 și art. 130 alin. (3) din C. proc. civ., aceasta a rămas definitiv câștigată în favoarea Tribunalului Galați, motiv pentru care ulterior acestui moment aceasta nu își mai putea declina competența.

În acest sens, Înalta Curte mai reține Decizia obligatorie nr. 31/2019 pronunțată de către Înalta Curte de Casație și Justiție - Completul competent să judece recursul în interesul legii, conform căreia "în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 131 din C. proc. civ., instanța învestită prin hotărârea de declinare a competenței poate invoca necompetența materială procesuală dacă instanța care și-a declinat competența în favoarea sa nu a invocat excepția de necompetență în termenul legal, indiferent dacă această din urmă instanță se declarase sau nu competentă prin încheiere interlocutorie pronunțată potrivit prevederilor art. 131 alin. (1) din C. proc. civ..".

S-a reținut în considerentele deciziei arătate că "57. Referitor la regimul juridic al invocării excepției de necompetență, trebuie menționat că una dintre inovațiile actualului C. proc. civ., prin care s-a urmărit să se dea o finalitate practică unui principiu nou al procesului civil, acela al accelerării judecății, reglementat de art. 6 alin. (1) din C. proc. civ., o reprezintă stabilirea unei limite temporale pentru invocarea excepției de necompetență materială, și anume, până la primul termen la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe, adică termenul la care părțile, legal citate, pot pune și concluzii (deci pricina nu se amână pentru un motiv care implică imposibilitatea unor dezbateri contradictorii, precum cel prevăzut de art. 222 din C. proc. civ.)".

În continuare, s-a statuat că " 63. (…) în ceea ce privește necompetența de ordine publică, premisa raționamentului corect este că, dacă necompetența nu a fost invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate - ori, în condițiile art. 131 alin. (2) din C. proc. civ., la termenul acordat în mod excepțional pentru lămurirea împrejurărilor de fapt necesare stabilirii competenței - aceasta se acoperă definitiv și nu mai poate fi invocată în tot cursul procesului. 64. Așadar, efectul neinvocării excepției de necompetență materială cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate și pot pune concluzii este acela că instanța sesizată devine competentă să soluționeze cauza".

Așa fiind, în raport de cele expuse, constatând că invocarea de către Tribunalul Galați a excepției necompetenței teritoriale private s-a făcut ulterior limitei temporale stabilite imperativ de normele de procedură menționate anterior, Înalta Curte apreciază că aceasta este instanța competentă teritorial să soluționeze cererea de chemare în judecată dedusă judecății.

Temeiul legal al soluției

Pentru considerentele arătate mai sus, în aplicarea prevederilor art. 135 alin. (4) C. proc. civ.., Înalta Curte urmează a stabili competența teritorială de soluționare a prezentei cauze, în favoarea Tribunalului Galați - Litigii cu profesioniști.